Dar daca tot l-am pomenit, sa ne amintim si de proverbul „unde-i multa carte e si multa nebunie”. Spectacolul stiintei actuale, hiperspecializata, materialista, militarista si închistata în dogmele ei, poate fi salvat însa si prin umor, o trasatura atât de rara în acest univers savant atât de serios, important si rupt de lume. De exemplu, universitatea americana Harvard a gazduit de curând ceremonia de decernare a premiilor IgNobel („ignoble” înseamna nedemn, în engleza), un fel de anti-Nobel ce se acorda cercetarilor si inventiilor ceva mai absurde decât cele pretins serioase. Din 1991, Marc Abrahams, fondatorul premiilor, recompenseaza astfel „cercetarile care nu pot si nici nu trebuie reproduse”. Premiile sunt atribuite de un juriu alcatuit de redactia revistei „Analele cercetarii improbabile”.
Marele premiu IgNoble a fost decernat inventatorilor testiculelor artificiale pentru cateii castrati. Premiantul Gregg Miller a declarat ca a inventat protezele pentru testicule canine dupa ce s-a confruntat cu plângerile unor oameni cum ca patrupedele lor sunt deprimate dupa castrare. Denumite „Neuticles” (de la „neutering”, castrare, si „testicles”, testicule), protezele sunt disponibile în trei marimi si trei variante de consistenta. Miller a testat produsul pe propriul câine, care cica si-a recapatat încrederea în sine dupa ce s-a vazut iar cu „bilute”.
Premiul IgNobel pentru Pace a fost adjudecat de doi universitari britanici pentru studiul lor „asupra activitatii cerebrale a unei lacuste în timp ce priveste secvente din filmul Razboiul Stelelor”. Premiul pentru biologie l-a primit un grup de cercetatori pentru studiul exhaustiv asupra mirosului degajat de 131 de specii de broaste supuse unor situatii de stres.
IgNobelul pentru economie a fost decernat unui student de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), care a pus la punct un desteptator cu rotite ce se deplaseaza prin camera si se ascunde sub mobile, sunând asurzitor pâna ce „stapânul” se trezeste. IgNobelul pentru literatura a fost atribuit autorilor anonimi ai faimoaselor scrisori nigeriene prin care naivii sunt momiti sa-si dea numarul de cont si ceva bani pentru ipotetica recuperare a averii unui dictator african, din care ar avea un comision gras.
În ultimii ani, premiile IgNobel au rasplatit cercetari de genul studiilor despre utilizarea magnetilor pentru levitatia broastelor si despre efectul berii, usturoiului si smântânii asupra apetitului lipitorilor. În 1998, dr. Mara Sidoli din Washington a fost recompensata cu premiul pentru literatura pentru eseul „Sa tragem vânturi pentru a ne proteja de o oroare ce nu poate fi numita”.
Sunt destule situatii când aplicabilitatea studiilor „serioase” e cam la fel cu a celor citate mai sus, gratie specializarii excesive prin care savantii nu mai vad padurea din cauza copacilor. La ce ajuta acumularea unor cantitati enorme de cunostinte si comoditatea adusa de tehnologie, daca nu ne transforma interior în fiinte mai bune?
Adrian Gagiu
