Poartă ochelari şi zâmbeşte suficient de puţin cât să i se ştie de frică şi suficient de mult cât e indicat în tehnicile de marketing. Pentru că e o persoană dinamică şi perfecţionistă, după masterat s-a înscris la doctorat în management. Dacă nu urcă în firmă nu e bine pentru cariera ei. Iar Corina e ambiţioasă, rezistentă la stres, „team spirit oriented” şi conştientă de valoarea şi drepturile ei. Cum scrie în CV. Să ştie toţi cu cine au de a face.
Zilele astea a sunat-o una, Mihaela, care a trecut de asistenta manager zicând că a fost colegă în liceu cu Corina.
Cică se organizează întâlnirea de zece ani. Ce pierdere de vreme! Să-i revadă pe acei pierde-vară şi pe profii care o stresau cu materii inutile (geografie, istorie, română şi alte prostii). Cum îl chema pe ăla de română? Care i-a zis că ea vorbeşte mai corect englezeşte decât româneşte. Ce fraier. Nu e ăla care predă acum şi la Management? Nu. Nu contează.
O să le trimită un mail că va veni la întâlnire dacă nu se va suprapune cu meetingul pentru local area sales manageri de la Viena. Or să crape de invidie ţoapele alea, care abia câştigă în juma’ de an cât ia ea pe lună. Probabil or să se laude cu familia, copilaşii, grădinăritul şi alte lucruri slabe.
Mihaela aia se îmbrăca mereu aiurea, ce ştiu ele de stil, de modă, de muzică, film, clubbing şi shopping? Dar dacă se duce la întâlnire, cu cine se duce la masa de după? Alea vor veni cu soţii, iar Corina nu e măritată. De Cosmin s-a despărţit de… Cât o fi trecut?
Oricum n-ar fi mers, se vedeau mai mult în weekend, deşi au locuit împreună. Bine că nu şi-a creat obligaţii, să se tot judece cu ex-ul ca Mirela, şefa de la PR. Ce, când ai chef şi timp de distracţie nu te poţi duce într-o sâmbătă într-un club? Dar Corina nu prea mai are timp de când cu masteratul şi doctoratul, vine seara frântă de la firmă şi are de învăţat şi de scris referate.
Când oboseşte prea tare, se uită la televizor şi adoarme cu telecomanda în mână, iar o dată pe săptămână se duce conştiincioasă „la sală”, fiindcă e obsedată că are fundul mare şi asta nu dă bine la imaginea ei de businesswoman.
Apropo, poate la Viena vor fi şi ceva „recruiteri” de resurse umane şi va prinde un post afară. Neapărat. La valoarea ei, n-o să plece la spălat pahare şi veceuri. Sau ca Ioana, care a terminat aici Psihologia şi-i scrie uneori că provizoriu, de patru ani, e baby-sitter.
Occidentalii vor profit, iar Corina li-l poate aduce. Evident, integrată statistic şi perfect în cadrul sistemului. După ce s-a aprovizionat de la hipermarket pe toată săptămâna viitoare, Corina intră seara în apartamentul ei cu trei camere în care o aşteaptă Gigi.
Gigi e un motan (castrat), fiindcă un câine trebuie scos afară şi ea n-are timp. Între timp, afară adie un vânt călduţ, copiii joacă fotbal ţipând veseli, clopotele bat de vecernie, iar păsările ciripesc mai tare şi se urmăresc în perechi, pregătindu-se de cuibărit. Vine primăvara.
Adrian Gagiu
