Fara har si daruire nu se poate întreprinde nici cea mai palida interpretare
a unui autor, iar în cazul marelui scriitor maghiar se cere un efort în
plus. Se stie ca „notarul din Salonta” a fost sustinut la primirea
în Academie, prin intermediul presei vremii, de catre Petofi Sandor, care
a patruns iscusitele virtuti intuitive ale marelui prozator si poet.
La vârsta când îmi faceam buletinul, pasind pe pamântul
salontan, am vizitat muzeul din turn. Acolo am vazut „masina” de
facut cafea, daruita de Petofi, dovada certa a legaturilor sufletesti necesare
între artistii cuvântului. Corneliu Craciun dezleaga enigme si sugereaza
aproximari si perspective din unghiuri cu totul originale, cutezatoare: el rezolva
interpretari, descopera mecanismele actului creator românesc, dând
un plus de elan aspiratiei omului „la împlinirea terestra si cosmica”,
acordând subiectelor temei si esentialitate.
Caci precizeaza Corneliu Craciun: „Cu toate progresele civilizatiei (…),
omul arhaic nu a disparut si continua sa circule în practici si mentalitati,
conservându-si o contemporaneitate perpetua”. Analiza inspirata
a autorului acestei carti dovedeste aplecare atenta pentru patrunderea conceptiei
romanului în valente reale si puncte semnificative.
Ion Davideanu
