Conducatorul Cercului literar era „reactionarul” de mai târziu,
Lucian Blaga, pângarit, fara astâmpar, de Mihai Beniuc, „sultanul”
scriitorilor din Republica Populara Româna unde, dupa metode sovietice,
functiona, mult mai draceste, dictatura proletariatului, în literatura
proletcultismul salbatic si orb.
În vremea începuturilor Cercului literar de la Sibiu s-a pornit
resurectia baladei care, asa se întâmpla, a contenit o data cu apogeul:
„Mistretul cu colti de argint”, balada lui Doinas, si „Corydon”
a lui Stanca. Pe ambele le stiam pe de rost, în tinerete si acum, iar
Alexandru Andritoiu, când ne luam de dupa gât, împreuna cu
Bachus, ma îndemna sa i le recit: „… Sa suni pâna mor catre
cerul senin. / Si cornul suna, însa foarte putin…”, … „si-atât
de-nflorata cravata si vesta, / Sunt cel mai frumos din orasul acesta”
(Corydon).
Dar lui Al. Andritoiu îi placea din Radu Stanca poemul „Vulpea”,
care vorbeste cu fine aluzii la tânarul spartan care bagase un pui de
vulpe în sân, care pui îl zgâria si îl musca,
iar tânarul statea nemiscat în front, „îndoctrinat”,
cu luptele, suferind cumplit si tacând ca piatra: „Ca tânarul
spartan ascund sub haina / Vulpea furata-a timpului ce trece. / Desi ma musca,
tac si-ndur în taina / Fara sa tulbur lumea ce petrece”…
Pe Radu Stanca l-a rapus boala de plamâni (TBC), pe Al. Andritoiu aceeasi
boala, dar si sub forma de cancer. Radu Enescu glumea des: „Mai Ioane,
Andritoiu asta, dupa cum le trage la masea, are un ficat de otel inoxidabil!”
La ecograf asa s-a aratat…
Ion Davideanu
