Secretele Cetăţii ies la iveală pe măsură ce avansează amenajările din jurul şi interiorul ansamblului monumental. În cursul acestei săptămâni, pe când lucrau la debarasarea molozului în sud-estul Bastionului Roşu. „Cu amenajarea parcului dendrologic, la debarasarea molozului, s-a găsit peretele de legătură între Cetate şi bastion şi ferestrele de tragere şi totodată o nişă care nu era cunoscută până atunci. Este, de fapt, o galerie construită concomitent cu Cetatea, parte integrantă a Cetăţii”, povesteşte inginerul Mihai Ungureanu de la Constructorul Sălard, firma care lucrează la amenajarea parcului.
Intrarea se cască la o înălţime de vreo doi metri de la nivelul solului, în contraurechea bastionului. După intrarea îngustă, coridorul se lărgeşte astfel încât doi oameni să poată trece lejer unul pe lângă altul. Tavanul arcuit dă senzaţia de văgăună formată natural.
„Pasajul face legătura între intradosul urechii bastionului, camera de tragere şi depozitul de muniţie. Are cam 20 de metri lungime, prezintă o pantă ascendentă şi are o ramificaţie care dă spre camera de tragere, cu un încadrament de piatră şi în depozitul de muniţie după o ascensiune pe nouă trepte”, explică inginerul.
Accesul în fosta cameră de tragere a fost acoperit cu cărămidă. „Este material original de la Cetate, refolosit. Se crede că a fost zidit dinspre cameră spre ieşirea descoperită de noi”, spune Mihai Ungureanu. În micul culoar cu cele două accese blocate singurele „vestigii” găsite sunt resturile ruginite ale unei sobiţe de tuci, semn că, în timp acesta a mai fost folosit ca refugiu.
Povestea tunelului se termină brusc, în faţa zidului de cărămidă şi al accesului înfundat spre depozitul de muniţie. Lumină se va face în timp, când experţii vor decide deschiderea acestora.
C.GH.
Blazonul principelui Bethlen pe Cetatea Oradea
