„Stolo” – unanimitate, fără unitate

Nicio surpriză. Cum era de aşteptat, Colegiul Director al PD-L l-a desemnat ca viitor premier, în cazul în care acest partid va ajunge să guverneze, pe Theodor Stolojan.

Nominalizarea s-a făcut cu unanimitate de voturi. Unanimitatea nu exprimă însă şi unitatea. Pentru că, nu este un mare secret, între vechii democraţi şi liberalii fugiţi din ograda lui Tăriceanu există numeroase tensiuni – şi nu e vorba doar de neînţelegeri pricinuite de pofta unora şi altora de-a ajunge miniştri, ci chiar şi de desemnarea lui Stolojan.

Pentru că democraţii cu vechi state de serviciu şi-ar fi dorit ei această nominalizare. Mă gândesc la Vasile Blaga, la Adriean Videanu, chiar şi la Emil Boc sau la Cezar Preda, toţi aducând PD-ului mai multe servicii decât noul venit, Theodor Stolojan, care oricum nu este de-al lor. Zeus a vrut însă altfel, aşa că aspiranţilor dezamăgiţi nu le rămâne să vocifereze la colţ de stradă.

De ce a optat Traian Băsescu pentru Stolojan? O fi avut destule motive, de la  vechea tovărăşie la imaginea publică mai bună a lui „Stolo”, dar cred că primordială este supuşenia acestuia. Pentru că preşedintele-jucător îşi doreşte în fruntea guvernului un premier de paie, un yesman care să-l asculte orbeşte şi să-i îndeplinească vrerile. Or, cu „buldogul” Vasile Blaga i-ar fi fost mai greu, dacă nu imposibil, să fie şi premier, de facto, nu doar preşedinte.

Va fi „Stolo” omul-locomotivă de care are nevoie PD-L? Dacă luăm ca referinţă sondajele de opinie, din ultimii ani, Stolojan este cotat ca un om în care românii au încredere. Numai că, în opoziţie cu ce arătau sondajele şi în 2000, Stolojan nu a fost considerat de alegătorul român suficient de apt pentru a deveni preşedintele ţării – mai mult, nu a prins nici măcar „finala”, clasându-se în spatele lui Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor. Pe de altă parte, cel puţin la start, Theodor Stolojan, nu are o cotaţie de încredere mai mică decât cele ale lui Tăriceanu şi Geoană. Dar alegătorul român este capricios, uneori chiar cinic şi imprevizibil în privinţa criteriului după care votează. Deci, greu de anticipat!

Ce consecinţe are, pe scena politică, desemnarea lui Stolojan ca port-drapel al PD-L? Cea mai previzibilă este aceea că devine aproape fantezistă, imposibilă, o alianţă postelectorală între PD-L şi PNL. Liberalii au declarat ferm că nici prin cap nu le trece să se alăture unei guvernări alături de „trădătorul” Stolojan, care a rupt din PNL pentru a face jocurile lui Traian Băsescu. Şi atunci? Se vor alia cei din PSD cu PD-L? Nu cred. Întâi, pentru că au cel puţin aceeaşi adversitate faţă de Băsescu şi ai săi; în al doilea rând, Mircea Geoană îşi doreşte prea arzător funcţia de premier ca să treacă, împreună cu partidul, în subordinea lui Stolojan.

În loc de concluzie: Băsescu şi PD-L au doar două posibilităţi ca Stolojan să formeze guvernul următor – fie să câştige alegerile cu un scor foarte bun, fie să mai rupă o parte din PNL, momindu-i pe unii cu funcţii. Dar, atunci, ar rămâne şi mai mulţi democraţi pe tuşă, iar nemulţumirea ar creşte la cote alarmante. Aşa că preferabil ar fi ca PD-L să câştige detaşat alegerile şi ca UDMR, PRM sau PNGCD, al lui Gigi Becali, să intre în parlament ca să pună umărul la „împins”.

Tristan Mihuţa



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase