Suferinţa care naşte artă

1Comentariu
Remus Ilisie (al doilea din dreapta), iubeşte arta şi călătoriile
Remus Ilisie (al doilea din dreapta), iubeşte arta şi călătoriile
Suferinţa poate fi un regres pentru unii, în timp ce pentru alţii aceasta poate fi tocmai descoperirea potenţialului, avântul, progresul etc. Pentru artistul orădean Remus Ilisie, suferinţa a fost o adevărată muză.

Remus Ilisie s-a născut cu deficienţă de auz. La patru ani, părinţii l-au integrat într-o grădiniţă pentru copii cu deficienţe de auz din Cluj-Napoca. Aici a început pentru el cea mai traumatizantă experienţă: despărţirea de părinţi, sentimentul că a fost părăsit şi pe alocuri marginalizarea.
Remus Ilisie spune însă că suferinţa l-a făcut să înţeleagă lumea, să se descopere pe sine şi să se accepte. Nu suportă însă compasiunea, pentru că – spune el – „fiecare avem deficienţa noastră”. Aici şi-a descoperit potenţialul şi a început să îşi elibereze tensiunile prin manifestări artistice. Remus pictează, scrie, filmează şi fotografiază. Exprimarea lui cea mai clară rămâne în culori.

După patru ani de grădiniţă, Remus a fost înscris la Şcoala cu clasele I-VIII, nr. 12, din Oradea. După ce a absolvit şcoala generală, Remus Ilisie a ales să-şi continue studiile la Liceul de Artă din Oradea, la secţia Pictură. Chiar dacă la început nu a avut curaj, profesorul Ioan Aurel Mureşan, familia şi prietenii l-au încurajat să meargă mai departe. Astfel că în anul 2005 a terminat Facultatea de Arte Vizuale, secţiunea Pictură. Caracterul perseverent a lui Remus l-a făcut să se înscrie la masterat la Academia de Arte Vizuale din Cluj-Napoca (secţiunea pictură).

Realizări

Chiar dacă nu aude, Remus nu este dependent de cineva. El se descurcă în orice situaţie.
În anul 2001, Remus a coordonat „Cercul de desen şi pictură”, organizat de Fundaţia Română pentru Copii, Comunitate şi Familie. Remus a participat cu lucrările sale la proiectul „Copii din România”, organizat la Berlin. Înainte cu un an de a susţine lucrarea de licenţă, acesta a fost la Auschwitz. El a participat, la Cuvio (Italia), la un concurs internaţional pentru persoane cu deficienţe de auz şi la Festivalul Internaţional de Artă, de la Reims (Franţa).

Expoziţii

În perioada facultăţii a participat şi a organizat o sumedenie de expoziţii, atât în ţară cât şi în străinătate. Prima expoziţie personală, „Înainte de trezire”, a organizat-o în anul III de facultate, în Cetatea din Oradea. O altă expoziţie reprezentativă este „Cele trei zile în infern”, pe care a organizat-o în anul IV de facultate, aceasta fiind de altfel şi proba practică a examenului de licenţă.

Lucrările sale au un limbaj pozitiv. Acestea îi dau sentimentul de speranţă. Pentru Remus, picturile capătă o semnificaţie aparte dacă sunt încadrate într-un spaţiu adecvat.
„Lucrările mele se nasc din necuvinte. Pictura e de fapt primul cuvânt pe care am învăţat să-l rostesc, nu cu vocea, ci cu sufletul, cu ochii, cu degetele. E primul cuvânt pe l-am reprezentat cu gândul, cu privirea, cu culoarea”, mărturiseşte Remus Ilisie.

Remus face şi mimă. El a participat la Festivalul de Mimă din Danemarca. Lui Remus îi place să proiecteze filme. Pelicula de care este foarte mândru este „Veteranul”. Imaginile le-a suprins, în urmă cu câţiva ani, în data de 1 decembrie. Atunci – explică el – a filmat un bătrân, care deşi a fost martorul evenimentului istoric sărbătorit şi deşi avea o decoraţie, nimeni nu l-a întrebat nimic.

Ca artist, Remus Ilisie nu vrea să vorbească de viitor. El spune doar că vrea să lupte cu viaţa şi vrea să lase ceva în urma sa.

FactBox
Cursuri
2000 – Curs de artă fotografică, Clubul Fotografic „Nufărul”, Oradea
Concursuri
1999 – „Colegul Pro”, Bucureşti
„2005 – „Arte e Arta”, organizat de Fundaţia „Arte e Arta”, Bucureşti
Expoziţii de grup
2000 – expoziţia pentru artiştii plastici cu deficienţe de auz şi de vedere, organizată de Fundaţia Umanitară „Bogdan”, la Cluj-Napoca;
2002 – expoziţia de pictură a studenţilor orădeni, Hotel „Crişana”, Baile Felix;
2002 – expoziţia „Paradis şi apocalipsă”, organizată în memoria scriitorului italian Dino Buzzatti, la Muzeul Ţării Crişurilor;
2003 – expoziţia de pictură a studenţilor orădeni, anul II, Galeria Mică, Oradea;
2005 – expoziţia de afişe pentru piesa „Igiena asasinului” de Amelie Northumb , a Teatrul Naţional din Cluj-Napoca;
2005 – expozitia organizată de Fundaţia „Arte e Arta”, Bucureşti
Expoziţii personale
2004 –  „Înainte de trezire”, Facultatea de Arte Vizuale, Oradea;
2005 – „Spovedanii”, sponsor Davide Mariani, Oradea;
2009 – „Apocalipsa iubirii sau Studiu asupra unui sine exilat”

Crina Dobocan



1Comentariu

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor