„Sunt boschetar şi nu mi-e ruşine s-o spun!”

8Comentarii
ORADEA - Strada Shakespeare din Oradea este cunoscută pentru ţevile de căldură care adună zilnic în jurul lor „boschetarii”. Nici măcar ei nu se mai sfiesc să-şi asume eticheta pusă de cetăţenii urbei noastre.

Culcuşurile în care dorm, susţin că ar fi mai bune decât în Guttenberg, la azilul de noapte din care unii dintre ei s-au întors prădaţi de bunurile proprii. Imuni la orice acţiune din partea poliţiei, boschetarii din str. Shakespeare nu vor să-şi părăsească adăposturile. Au ţinut piept ultimei razii a forţelor de ordine, fără ca aceştia să-i poată convinge să plece. „Luaţi tot, le-a spus una dintre boschetare poliţiştilor, pentru că mâine tot aici mă găsiţi”.

 

Opt persoane

Sunt în număr de opt persoane adulte care convieţuiesc pe acelaşi caldarâm cu şobolanii. „Resturile de pâine uscată ce ne rămân le adunăm şi le strângem într-un loc”, spune Gyula. „Şobolanii se adună la mâncare şi astfel scăpăm nemuşcaţi şi fără să avem surpriza că se urcă pe noi. Şi ei trebuie să mănânce”, adaugă el.

Cei care sunt apţi de muncă îşi găsesc uneori de lucru cu ziua, iar mâncarea o servesc de prin tomberoanele de gunoi. Furtul nu te lasă cu stomacul gol, am putea spune, practică deja la modă printre oamenii străzii. Sunt bineveniţi şi banii de la vânzarea de fier vechi. Ţigările sunt nelipsite din meniul zilnic, iar cafeaua este un deliciu. Doar unul din ei consumă spirt, ceilalţi susţin că se feresc de băuturile spirtoase, fapt pentru care se cred superiori aurolacilor.

Cel mai bătrân boschetar de la această adresă are 74 de ani. Cu pantalonii în vine şi desculţ, mărturisea cu lacrimi în ochi că a rămas fără familie în urma decesului celor doi copii ai săi şi a soţiei. „Nu mă pot mişca pentru că am mâna stângă şi piciorul stâng paralizate”, spune bătrânul, „iar azi n-am putut să trec dincolo strada să-mi aduc apă de la hidrant”. Rugat să urce în ambulanţa chemată pentru a-l duce la spital şi a-i acorda asistenţă, bătrânul a refuzat. Gyula, reprezentantul grupului, susţine că îi este frică că se va trezi într-o bună dimineaţă cu bătrânul mort şi va trebui să dea declaraţii la Poliţie.

Pe Viorica, 57 ani, am găsit-o stând pe o saltea pusă deasupra conductei. Peste saltea avea agăţată, pe o sârmă, o folie de nailon pentru a se feri de ploaie. Alţii, mai norocoşi, au chiar un acoperiş mai „trainic” din scânduri. Bătrânul însă nu se numără printre ei, nu e dorit de restul grupului, care-l percep ca pe o povară.

 

Nemulţumiţi de autorităţi

 

Boschetarii sunt nemulţumiţi de implicarea autorităţilor în soarta lor. Lipsa unui act de identitate îi descalifică chiar şi pentru slujba de muncitor necalificat. Inexistenţa unui loc în care să-şi facă igiena le atrage respingerea concetăţenilor oraşului. „Azilul de noapte trebuie să-l părăsim dimineaţa la ora 6, indiferent de vremea de afară. Nu primim mâncare, aşa că nu vedem rostul pentru care să stăm acolo”, spune Gyula. Oamenii din str. Shakespeare sunt sătui de promisiuni, au trăit peste 18 ani în stradă, aşa că nimic nu-i mai mişcă. Se aşteaptă la tablete electorale menite să le facă viaţa mai bună, însă ştiu că totul se va rezuma doar la aluzii făcute să atragă votul oamenilor de bine.

 

Dan Birta



8Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

versiunea HTML a comentariilor