Tablou cu un personaj mai aparte

1Comentariu
ARAD – Ieri, Uniunea Eeropeană a sărbătorit, cu fast, împlinirea a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, când şase state – Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda – formau Comunitatea Economică Europeană, moment care a însemnat, practic, formarea embrionului Uniunii Europene de astăzi.

Nu i-am mai privit pe europeni cu invidia de altădată, cât de mult se bucură că sunt împreună într-o construcţie pe care o doresc una reuşită, spre binele popoarelor din acest spaţiu. Dimpotrivă, am încercat să le împărtăşim sentimentele şi să le trăim împreună cu ei.

Am fi dorit să putem spune că am fost mândri şi de faptul că am avut acolo reprezentantul nostru, pe preşedintele Traian Băsescu, alături de ceilalţi 26 de şefi de state. Ei bine, n-am regăsit acest sentiment, printre cele multe care ne-au dat târcoale. Mai tot timpul, ne-am întrebat oare cum se simte domnul preşedinte printre ceilalţi şefi de state. Nu are, cumva, un sentiment de jenă ştiindu-se  pe cale de a fi suspendat? Se întreabă, oare, cu ce ochi îl privesc omologii săi? Nu-i invidiază pentru că aceştia au adus cu ei, de acasă, doar satisfacţia de-a trăi un asemenea eveniment, nu povara unor dispute nervoase, pline de ură şi de patimi?

Cunoscându-l, atât cât e posibil, din manifestările sale de acasă, putem crede că Traian Băsescu a încercat din răsputeri să mimeze indiferenţa, să lase impresia că nu se îmtâmplă nimic cu dumnealui şi cu liniştea ţării. Este însă imposibil să nu fi avut în suflet o anume stinghereală. Stinghereală pe care noi, cei de acasă, am avut-o. Nu cred să existe român pe suprafaţa pământului care să nu-şi fi dorit ca la sărbătoarea europeană de la Berlin să fim reprezentaţi de un preşedinte aflat într-o stare şi într-o situaţie de normalitate. Un preşedinte care să ducă acolo starea de normalitatea dintr-o ţară măcinată doar de grija integrării rapide în Uniune.

Din nefericire, pentru dumnealui şi pentru noi, deopotrivă, Traian Băsescu a ales să fie un preşedinte-jucător, să fie mai mult decât îi îngăduie Constituţia, să se ia de grumaz cu toată lumea, în loc să fie cel care mediază şi stinge sursele de conflict, atât de contraproductive. Este, dacă acceptaţi comparaţia, ca un arbitru de fotbal care, în loc să-şi vadă de ale sale, aleargă după minge, faultează, se plasează singur în ofsaid… Pentru toate acestea, Traian Băsescu ni s-a părut nu doar stingher, ci şi inadecvat în „peisajul” de la Berlin, alături de şefi de state care au cu totul alte preocupări şiprobleme decât cele ale preşedintelui nostru.

Tristan Mihuta



1Comentariu

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor