Teatrul Scurt in Oradea

Teatrul Scurt in Oradea
Festivalul de Teatru Scurt se afla la editia a XV-a jubiliara la Teatrul de Stat Oradea 1955 – 2005. Pentru cei care nu stiu, primul text de teatru în limba româna, atribuit lui Samuil Vulcan, a fost în premiera absoluta la Oradea.

Occisio Gregorii in Moldavia vodae tragedice expressa.

Sa nu vi se para ciudat: vorbim despre unul din cele mai vechi texte de teatru
românesc descoperite si scrise pe meleagurile noastre ardelene si, în
acelasi timp, despre Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea. Se întâlnesc
adica, iata, istoria teatrului oradean cu imediata contemporaneitate.

La editia din 1978 a Saptamânii Teatrului Scurt de la Oradea, spectacolul
distins cu Marele premiu – al Teatrului de Stat Oradea – era Occisio
Gregorii in Moldavia vodae tragedice expressa.

Emotionantul spectacol, semnat de regizorul Ion Olteanu si scenografa Tatiana
Manolescu Uleu, a fost aplaudat douazeci de minute.
În sala se aflau, între altii, profesorii Ion Zamfirescu –
pasionat de istoria teatrului, si Lucian Drimba, cel caruia i se datora aducerea
la lumina a textului (descoperit în biblioteca Episcopiei Greco-Catolice
din Oradea), tiparirea si comentarea lui, avizata.

Textul, datând din anii 1778-1779, i-a fost atribuit lui Samuil Vulcan,
dar si altora. Ceea ce conteaza este sensibilitatea si simtul patriotic special
cu care s-a apropiat de o tema istorico-metaforica

.
Uciderea miseleasca a domnului Moldovei (Grigorie Ghica), în 1777, constituie
pentru scolarii români ardeleni un prilej de a-si deplânge propria
soarta: asuprirea, tradarea, privarea de libertate erau teme comune. Occisio
Gregorii…, desi pare un text minor, are valoare speciala, fiind un document
exemplar legat de motivul românesc în Ardeal – atât
ca text, cât si ca reprezentare scenica.
Nu banuim ca textul a fost „jucat” de catre scolarii blajeni; exista
unele indicii în acest sens.

Dar, dupa cum alterneaza scenele grave, solemne, cu unele vesele, „usuratice”,
glumete, putem lesne banui ca artistii–scolari diletanti erau atent supravegheati:
românii ardeleni, vorbind despre turcii din Moldova, faceau aluzii evidente
la asupritorii… imperiali. „Mai multe nu va spui, ca îi lunga
vreme si scurt farsangul” – asa suna o replica.

Spectacolul semnat de Ion Olteanu (si în care interpreti erau Ion Mâinea,
Anca Mierea-Chirila, Mariana Neagu, Jean Sandulescu, Ileana Iurciuc, Radu Vaida,
Mircea Constantinescu, Simona Constantinescu) a fost subtil si rafinat, înnobilat
de o viziune autentic patriotica.

Cheia admirabilului spectacol a gasit-o profesorul Ion Olteanu în întrebarea-replica:
„Nici nu-i buna casa cu doua usi, nici nu-i buna cu una… ca deaca te
strâmtoresc n-ai încatrau sa te spasesti: nu-i buna cu doua, ca
vazurati cum napadira turcii… Da’ cumu-i bine dara?”, „Sa
te îmbraci cu usa” – iata o expresie de intens dramatism.

Gestul Teatrului din Oradea a fost exemplar, atât pentru aducerea spre
public a unuia din primele texte dramatice în limba româna, cât
si pentru frumusetea, solemnitatea si emotia montarii.

Adaptarea scenica si regia artistica: Ion Olteanu. Asistent regie: Ion
Abrudan. Scenografia: Tatiana Manolescu-Uleu. Data premierei: 18 februarie 1978.
Distributia: Grigore Ghica: Ion Mâinea; Împaratul: Dorel Urlateanu,
artist emerit; Pasa: Eugen Tugulea; Doamna Ghica: Simona Constantinescu; Neaga:
Ileana Iurciuc; Horholina: Anca Miere-Chirila, Rapsodul: Radu Vaida; Starostele:
Ion Martin; Gazda: Marcel Popa; Bucur: Mircea Constantinescu; Sfetnicul Vasile:
Ion Abrudan; Sfetnicul: Ion Simion; Grig Schitcu; Secretarul: Marcel Segarceanu;
Solicitantul; Laurian Jivan; Consilier turc I: Nicolae Barosan; Consilier turc
II: Nicolae Toma; Medicul: Jean Sandulescu.
Spectacol distins cu Marele Premiu la Editia a II-a a Saptamânii Teatrului
Scurt, 1978

Elisabeta Pop