Majoritatea tinerilor sunt deconectaţi de la realitate, preferând să îşi creeze o falsă imagine într-o realitate virtuală. Se dezumanizează, îşi schimbă haotic scara valorilor şi se trezezesc la anii maturităţii că nu au o direcţie în viaţă, nu ştiu cine sunt de fapt, ce vor, care este menirea lor în această scurtă trecere.
Plecând de aici, întâlnirea provocată de Zoltán András, cunoscut ca solist al formaţiei Sarmalele Reci, şi tânăra actriţă Ștefania Suciu, a încercat să exploreze constructiv imaginea pe care o au studenţii faţă de provocările vârstei şi felul în care ar trebui acestea abordate. Amfitrioni ai evenimentului găzduit în weekend de Uselect Student s Club au fost: prorectorul Universităţii Oradea, conf.univ.dr. Ligia Burtă, dr. ing. Sanda Dale, de la Facultatea de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei şi conf.univ. dr. Carmen Vasile, de la Facultatea de Arte.
Zoltán András este preocupat de peste 15 ani de lucrul cu tinerii. Ștefania Suciu este absolventă a Universității Esse, licenţiată în teatru și literatură și, în paralel, absolventă a cursului de formare în consiliere biografică condus de un pionier în domeniu, Rinke Visser, alături de Josien de Vries. Pe Zoltán András l-a cunoscut în 2011, într-o tabără la Simeria Veche, unde se făcea teatru, pictură, muzică, modelaj în lut. „Folosim atelierele ca modalitate de a ajunge la noi înşine şi la comunitatea care ne înconjoară. Dar întrebarea este: care sunt calităţile pe care le căutăm în noi şi la cei din jurul nostru? Vă provoc să îmi răspundeţi la întrebarea: Ce înseană să fii tânăr?”, şi-a început Zoltán dialogul cu studenţii prezenţi la întâlnire.
Răspunsurile primite au fost diverse: să te pierzi pe tine, ca să te regăseşti; ce mai frumoasă perioadă, în care chiar dacă ai responsabilităţi, când greşeşti, eşecul nu te influenţează atât de tare ca atunci când deja ai o familie şi un servici; perioada în care ne pregătim viitorul; vremea deciziilor mai mult sau mai puţin importante; să fii fericit cu tine, să înveţi să te accepţi; o căutare continuă; vârsta la care întrebarea „de ce” este definitorie; perioada cea mai bună să experimentezi şi să încerci să îţi răspunzi la întrebarea „de ce vrei să fii aici”, nu doar „de ce eşti”; e perioada în care e important să descoperi ce îţi place să faci; tinereţe egal libertate.
Ce îi bucură?
Cei doi moderatori i-au determinat pe studenţi să se descopere pe ei înşişi încercând să răspundă la întrebările puse de aceştia, care deși ar părea clișeice, sunt esențiale mai ales în această perioadă a vieții. Când au trebuit să spună ce îi bucură, au fost sinceri, motivele fiind de la cele mai simple, la cele care presupun implicare în rândul comunităţii: rezultatele bune, să aibă griă de animale, banii, dar şi întâlnirile cu prietenii, arta, călătoriile, experienţele noi, voluntariatul. „Mă implic în voluntariat, într-o asociaţie care organizează o şcoală de vară pentru elevii de clasa a X-a şi a XI-a”, a spus o studentă de la Arte. „Suntem blocaţi 12 ani la şcoală într-un mod anume de a gândi. Noi încercăm să trezim ceva în tineri, să nu rămânem doar exemplare ale unei turme. Pentru mine e o bucurie să fac ceva, nu doar să spun ce bine ar fi să fie aşa . Din punctul meu de vedere arta poate să aibă un mare impact, să trezească ceva în cel care o priveşte, iar cel trezit, la rândul lui, să trezească şi în ceilalţi”.
„Mă bucură orice, sunt ca un copil la 25 de ani. Mă bucură chiar şi faptul că mă trezesc şi îmi beau cafeaua”, mărturiseşte un student la Ingineria Sistemelor Automate și Management. Un coleg de-al lui, student la 28 de ani, este pasionat de motoare, dar în acelaşi timp şi-a deschis o fermă şi îşi doreşte să devină cel mai mare exportator de miei. Cu toţii au fost de acord că ar trebui să fie mai puţină ignoranţă şi superficialitate. Dar mulţi dintre ei nu sunt convinşi că gestul lor singular ar schimba ceva. Dr. ing. Sanda Dale le-a dat ca exemplu filmul „Dă mai departe” (2000): „Doar vi se pare că gesturile voastre nu contează. Ele pot să schimbe ceva în timp, nu trebuie să aşteptaţi imediat recompensa sau recunoaşterea”.
Alte orizonturi
Este important să găseşti oameni motivaţi de aceleaşi idealuri. Împreună cu ei poţi schimba ceva, a fost concluzia lui Zoltán András. „Ai nevoie de un orizont mai larg de preocupări. Asta înseamnă să începi să lucrezi cu tine însuţi mai întâi. Un pas, o decizie, te poate duce într-o anumită direcţie în care întâlneşti oameni cu puncte comune cu tine, pe care altfel nu i-ai fi întâlnit. Descoperi noi orizonturi cu fiecare pas şi fiecare decizie pe care o iei. Poţi să descoperi oameni care sunt legaţi prin felul în care văd lumea, indiferent în ce parte a globului s-ar afla”.
Chiar dacă au fost puţini studenţi la eveniment – fie pentru că nu au aflat la timp, sau poate din lipsa curajului de a-şi asuma răspunsuri la întrebări esenţiale, Zoltán a punctat faptul că întâlnirea a avut ca scop să îi pună pe tineri în prim plan. „Am fost curios să văd cât de curioşi sunt alţi oameni”. Un prim pas. Poate la următorul, cercul celor care îşi doresc răspunsuri, îşi doresc să comunice şi să se descopere va fi mai mare. „În lumea în care trăim lucrurile au devenit unilaterale. La unele curiozităţi nu ni se dă niciun răspuns. Suntem într-un fel de ping-pong între a consuma şi a produce. Am vrea răspuns la întrebarea de ce , dar lumea înconjurătoare ne descurajează să găsim răspunsuri. Noi prin aceste întâlniri încurajăm tinerii să meargă mai departe în căutările lor”, spune Zoltán András.
Citiți principiile noastre de moderare aici!