„Trăiţi în dragostea Domnului”

„Trăiţi în dragostea Domnului”
Omul anului 2005 în Bihor vine din satul muresean Habic, situat în apropierea Reghinului. Episcopul greco-catolic Virgil Bercea, declarat Ambasadorul Anului si Omul Anului, cu ocazia decernarii Premiilor de excelenta, i-a permis reporterului J.b. sa puna Prea Sfintiei Sale întrebari neconventionale.

Biroul episcopului este dominat de icoane, dar si de tablouri ce poarta semnatura unui pictor italian. În biblioteca, dintr-o fotografie, zâmbeste Papa Benedict al XVI-lea. Episcopul nu se împiedica de protocol în relatiile cu oaspetii. E un om vesel, deschis la orice discutie, care traieste în prezent, nu are angoase si false pudori. Craciunul, la parinti


Pentru Virgil Bercea, Craciunul din copilarie înseamna familia sa: „Îmi amintesc cum bunicul ma tinea pe genunchi si îmi cânta colinde. Îi placea cum cânt eu. La tara, uneori era greu sa faci rost de brad, iar cadoul era o pereche de pantaloni pe care mi-i facea mama, se spovedeste episcopul. Daca, din întâmplare, o matusa ne aducea o portocala, mama o desfacea si mâncam toti patru din ea: mama, tata, sora mea si eu. Si mai ramânea si pentru seara.

Atunci, niciodata nu-mi închipuiam ca un om poate mânca o portocala întreaga”. Copilul Virgil Bercea mergea de Craciun la colindat cu colegii de scoala. „Colindele la sate rasuna altfel, auzi grupuri, grupuri colindând. E apoi cerul cu stelele si senzatia ca acolo, undeva, îl vezi pe Pruncul care s-a nascut”. Craciunul ca episcop e altfel. Virgil Bercea spune ca acum asteapta colindatorii, „facem un pic de rugaciune”. În acest an, episcopul a fost acasa de Craciun, la Habic, dupa ce a tinut slujba: „Am mâncat racituri, sarmale, zeama dulce, cârnati”.

Om al prezentului


Virgil Bercea nu evita nici subiecte delicate ale prezentului, precum homosexualitatea. „Daca acesti oameni s-au nascut asa, atunci trebuie sa-si asume aceasta responsabilitate, sa traiasca în decenta si demnitate. Cred ca o astfel de relatie e o aberatie, fiindca Dumnezeu a creat barbatul si femeia”. Episcopul a citit si romanele în care eroii principali sunt cardinali sau subiectul a creat controverse:

„S-a întâmplat si în urma cu cinci ani, în Elvetia, în cazul episcopului de Basel. Secretara sa a ramas însarcinata, episcopul cu umilinta a cerut sa se retraga, a cerut scuze si iertare Papei si comunitatii catolice. Exista legea trupului si legea spiritului, depinde care e mai puternica. De aceea e foarte importanta rugaciunea”. Episcopul considera ca trebuie sa fie la curent cu tot sa ce se întâmpla în jurul nostru, fiindca „altfel traim în trecut”.

„Dan Brown, în Codul lui Da Vinci, aduna o sumedenie de lucruri, ca într-un sac cu cârpe unde sunt si materiale de calitate mai buna, si mai slaba. Cred ca e un mod de a terfeli constiinta generala, a celor care ne consideram credinciosi. Cartea nu are valoare istorica sau de document”.

Legaturi cu Vaticanul


Chiar daca în comunitatea greco-catolica despre Virgil Bercea se vorbeste ca despre un viitor cardinal la Vatican, episcopul spune ca nu are astfel de aspiratii. „Orice episcop poate sa ajunga cardinal. Papa este cel care îi creeaza pe cardinali, în termeni ecleziastici. Daca Dumnezeu trimite un asemenea dar, da, altfel e vorba de un carierism fara sens.

Nu alerg dupa functii, Dumnezeu mi-a dat mai mult decât merit”. Virgil Bercea a fost foarte apropiat de Papa Ioan Paul al II-lea. L-a ajutat foarte mult faptul ca vorbeste foarte bine limba italiana. „La întâlnirile episcopilor cu Papa intram si cu episcopii care nu vorbeau italiana. Asa ca intram si de cinci-sase ori”. Si cu actualul Papa, episcopul Bercea are relatii speciale.


„Traiti în dragostea Domnului. Trebuie sa dam dragoste. Daca e dragoste, atunci exista si întelegere, si pace”, iata mesajul episcopului pentru oradeni.

Diploma de inginer


Episcopul s-a nascut într-o familie de tarani. Nici acum nu se da în laturi sa-si ajute parintii în agricultura: „Când merg acasa, nu pot sa stau sa ma uit la ai mei cum lucreaza. La Habic se cultiva ceapa si mama m-a chemat sa o ajut la recoltat. M-am dus si dupa aceea i-am zis: «Mama, dar ce-o sa zica lumea ca eu, episcop, vin la cules?» Sa vedeti cât e de simpatica mama. Mi-a raspuns: «Tocmai, o sa spuna ca desi e episcop, culege ceapa»”. Virgil Bercea are o diploma de inginer agronom si a lucrat în cercetare timp de noua ani.


De acea perioada îsi aminteste cu placere. Colegii sai de munca i se spovedeau, desi nu stiau ca este preot, datorita discretiei sale. „Erau si multe colege care ar fi vrut sa se casatoreasca cu mine, nu stiau ca sunt preot celibit. Prietenii din acea perioada insistau sa am si eu o prietena. E greu de spus daca am fost îndragostit. Întotdeauna le-am respectat foarte mult pe fetele din jurul meu si pot sa le întâlnesc si azi fara sa plec ochii, marturiseste Virgil Bercea. Am si acum prietenii frumoase cu femei”.

Preot în clandestinitate


Episcopul de azi spune ca nici nu a visat vreodata sa poarte reverenda, semn distinctiv al înaltelor fete bisericesti. Si-a dat seama ca vrea sa urmeze drumul Bisericii în momentul în care a asistat împreuna cu o calugarita si un episcop la hirotonisirea unui preot în clandestinitate. Fiindca este un om vesel, deschis, episcopul Virgil Bercea nu a trait cu încruntare, cu pesimism perioada de ilegalitate:

„Erau pericole, nu stiai daca te aresteaza când esti la o casatorie, înmormântare, liturghie, în clandestinitate. Nu am vazut însa acea perioada ca pe ceva negru, fiindca era o perioada de asteptare, în care speram sa se întâmple ceva”.

Bursasiu Veronica



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase