Pavel Vancea a fost condus pe ultimul drum
Săldăbagiu de Munte a fost învăluit duminica de un soare care contrasta cu răceala din sufletele celor care l-au cunoscut pe Pavel Vancea (47 de ani). Antrenorul de karate care a decis să-şi pună capăt zilelor vineri dimineaţa, lăsând în urmă o familie îndurerată. Alături de familie au ţinut să fie rude, prieteni, oameni de sport, elevi şi foşti elevi, vecini sau simpli oameni care l-au cunoscut pe cel care a fost Pavel Vancea. Omul mereu senin, zâmbitor, pus pe glume, dar care nu a reuşit să găsească leacul potrivit pentru problemele care l-au îndemnat să se sinucidă. După slujba preotului, personalitatea primului campion mondial al României la karate tradiţional a fost evocată de Ionel Bara, preşedintele Federaţiei Mondiale de Karate Fudokan-Shotokan, şi de Dan Stuparu, preşedintele Federaţiei Române de Karate Tradiţional. Un discurs emoţionant a avut soţia Eva, nedumerită în continuare de gestul celui care până vineri i-a fost soţ. „Nu-mi voi găsi liniştea până nu voi afla adevărul. Ce a fost mai presus decât iubirea faţă de noi încât l-a împins să facă acest gest? De ce ne-a lăsat orfani?”, a spus cu vocea tremurândă şi cu ochii în lacrimi Eva Vancea.
Soţia fostului antenor emerit a fost de acord cu citirea unei părţi din scrisoarea de adio, lasată de Pali „către lume”. Scrisoarea a fost citită de ziaristul sportiv Victor Mihalcea, unul din prietenii apropiaţi ai familiei. „Da, ştiu că am greşit profund. Nu pot şi nu vreau să vă cer nicio scuză. Nu merit! Undeva totuşi am vrut să fac lucruri bune şi am reuşit, am crescut copii care au ajuns nişte personalităţi. Mi-a fost greu, dar mulţumită personalităţii şi puterii de convingere am reuşit. Lumea nu m-a înţeles. Ca sensei, cuvânt poate exagerat pentru poziţie, am făcut tot ce am putut să duc mai departe mişcarea de karate. Poate am vrut mai mult decât discipolii. Mişu, tu ai fost eu zic, un pic mai corect ca mine şi Adi la fel. Nu m-aţi oprit la timp… Asta este…Da, ştiu că n-am nicio scuză, dar poate undeva am vrut să fac şi bine, dar ca om am eşuat!
Ca şi antrenor, ca şi sensei am avut putere, influenţă şi caracter, aşa că vă rog să mă scuzaţi, nu să mă iertaţi, asta nu merit, dar tot ce am făcut a fost să duc mai departe o mişcare, poate cu mari sacrificii şi poate că ambiţia personală a fost mai importantă ca şi interesul comun. Am avut oameni buni în jurul meu. Dar stresul a rămas. Poate mulţumită artelor marţiale am putut să-l controlez cât de cât, dar a fost influenţată şi viaţa personală. Încă o dată spun sunt singurul răspunzător al tuturor lucrurilor care s-au întâmplat în perioada 1996-2012. Ceilalţi au fost doar victime colaterale ale personalităţii şi puterii personale pe care o emanam în jurul meu. Sunt singurul care ştia şi mişca lucrurile, dar am avut şi rezultate pe măsură. Nu-i pedepsiţi pe ei, care n-au nicio vină. Faţă de mine au fost cu respect, unde au putut m-au ajutat. Dar… eu ca om, şi încă o dată o spun, am eşuat… Toate celelalte pot să vină în sprijinul meu. Nici Eva şi nici Marta şi nici nimeni altul nu au făcut rău, nu au greşit. Doar Eu. Poate că Acolo Jos voi plăti mai mult” a fost mesajul către lume lăsat de Pali. La ieşirea cortegiului funerar din curte s-au auzit aplauze. Din păcate ultimele pentru fostul campion, la fel cum la cimitir foştii săi elevi i-au dat ultimul salut. Os, sensei!
