Un prozator autentic: Cătălin Lazurca

Un prozator autentic: Cătălin Lazurca
Arădeanul Cătălin Lazurca este prototipul tânărului scriitor care refuză plafonarea şi care e gata să şocheze pentru a se impune pe piaţa literară. Pe scena literaturii arădene este un personaj misterios: nu caută afirmarea locală, nu citeşte la cenaclul Uniunii Scriitorilor, nu doreşte să facă parte din uniune.

ară. Pe scena literaturii arădene este un personaj misterios: nu caută afirmarea
locală, nu citeşte la cenaclul Uniunii Scriitorilor, nu doreşte să facă parte
din uniune. E un însingurat. Se arată rar în public şi la manifestările oficiale
ca şi cum ar suferi de agorafobie, de teama de spaţiile largi. Nu acelaşi sentiment
îl ai când îl citeşti. În faţa paginii albe scriitorul nu are complexe şi face
tot posibilul să îl dezinhibe şi pe cititor.

A debutat cu poezie, într-o manieră barocă, deosebit de subtilă, pe linia Şerban
Foarţă-Marcel Tolcea. Apoi a tradus din literatura engleză şi franceză, a deschis
o librărie şi, mai recent, a înfiinţat o editură, luptându-se cu himerele tranziţiei
şi cu efectele crizei culturale asupra cititorului. A doua carte, la zece ani
după prima, Nu, zaeţ, pagadi! reflectă schimbarea de macaz şi de stil după o
tăcere semnificativă.

Discursul e acum tot elaborat dar ironia se transformă în spirit caustic. E
gata să îşi sacrifice propria biografie şi pe cea a prietenilor lui, fără menajamente,
fără pudoare, chiar cu o anumită neruşinare. Dar şi pentru a se cunoaşte mai
bine, de a şti până unde poate să meargă cu trădarea vieţii de dragul literaturii.

Romanul Celebrul animal apărut la prestigioasa editură Polirom, în 2005 este
povestea unui fenomen, a unei prietenii literare, a unui experiment îndelung
elaborat, deşi apărut spontan. El relatează viaţa şi opiniile unui grup de iniţiativă
format din scriitori şi artişti tineri, dornici de afirmare, gata să-şi sacrifice
economiile şi să provoace scandal.

Dedicaţi trup şi suflet unei cauze, ei refuză înregimentarea şi caută ineditul,
noul, ca formă de ieşire din impas. Pledează pentru o nouă ierarhie a valorilor,
punându-le în chestiune pe cele vechi sau obosite şi acuză lipsa de imaginaţie.
Ca şi ciocoismul noii clase politice:

„Istoria naţională! Ce nefericită acumulare de spaţiu-timp şi alcool tare,
cum a rimat Cătă. Împotriva ei românii ajunseseră să se apere cu arma cea mai
la îndemână: nesimţirea. Şi cruzimea. Scuipatul pe obrazul celuilalt la oră
de maximă audienţă. La Monica, la Iartă-mă, la Teo. Silă!”

Sunt pagini care pot da fiori cititorului obişnuit, cu intenţionata confuzie
şi cu judecăţi cam aspre la adresa boierilor minţii. E aici un radicalism şi
o dorinţă de a snoba care nu iartă pe nimeni. Pe măsură ce acţionează, pe măsură
ce îşi sacrifică timpul şi economiile, inteligenţa şi dorinţa de afirmare, improvizaţia
lor, a tinerilor care fac parte din acest grup devine „creaţie”, iar experimentul
capătă contur estetic, ideologic şi pragmatic, transformându-se într-un adevărat
program. Cartea lui Cătălin Lazurca e un experiment interesant al unui prozator
autentic, capabil de mari surprize.

Vasile Sarandan



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !