Un text de dreapta

Alain susţinea – cunosc citatul din „Caietele” lui Cioran –, că „tot ce merge rău merge de la sine”.  Pare un gând care se aplică perfect realităţilor româneşti. Chiar l-am putea folosi, că tot traversăm un soi de criză identitară, atât la nivel de ţară „draculoformă”, cât şi în zonele istorice, gen Ţinutul Secuiesc, ca brand, ca marcă.

Ni l-am putea asuma cu fireşenie, chiar cu mândrie. Biserica Ortodoxă e hărţuită până la epuizare, dându-ni-se de înţeles că a avut în frunte zeci de ani un patriarh homosexual şi turnător la securitate. România pare să nu mai aibă Guvern, iar Guvernul (ce a mai rămas din el) să nu mai aibă miniştri, ci doar nişte indivizi care se ascund în debara de frica procurorilor anticorupţie. Asta în timp ce justiţia, temuta Justiţie, aminteşte de un biet rândaş al grajdurilor Cotrocenilor.

Clasa politică, inexpresivă, emaciată, seamănă tot mai mult cu o hartă de patrimoniu a nemerniciei româneşti. Avem preşedinţi care se autopropun lideri regionali, avem şefi de partide care cred că se pot numi singuri prim-miniştri. Suntem ţara în care nu mai poţi să crezi în nimic, tocmai pentru că totul merge de la sine. Suntem ţara în care nu mai poţi să crezi nici măcar în hazard.

Când hazardul, fortuitul sunt puse sub semnul întrebării, când nu te mai poţi bizui nici măcar pe „ceasul rău” înseamnă că nu te mai poţi sprijini chiar pe nimic. Gândesc la isteria extragerilor loto care te pot arunca din pijama direct în frac. La noi, până şi isteriile curg de la sine. Şi nici măcar moartea nu pare definitivă.

 

La început eşti tentat să pui totul pe seama moştenirii genetice (un stilou regal nota că „românul nu prea e îndemnat la muncă”) şi pe umerii zecilor de ani de comunism animalic. Aderarea la Uniunea Europeană (îmi dau seama, pe zi ce trece, de găunoşenia acestei expresii), părea să fie un colac de salvare. Un mod de a ne „îndopa” cu valori europene.

Suntem leneşi, dar atingeam, aşa, lenea delicată a gâştii pusă la îngrăşat pentru a ajunge produs alimentar de lux. Ne creştea osânza, iubeam paralizia, dar deveneam, treptat, valoare europeană. N-am cum să nu mă uit în jur şi să nu mă întreb despre ce valori europene vorbim.

Din păcate, şi în Europa, „tot ce merge rău merge de la sine”. Când am aflat de rromii expulzaţi din Irlanda, după ce nu reuşiseră în încercarea lor de a deveni, pe urmele lui Joyce, nişte Dubliners cu corturi, cai şi fuste înflorate, am zâmbit. În ciuda faptului că, român de rând fiind, să ajungi în Dublin e o aventură nu turistică, ci birocratică. Jena statului italian de a lua măsuri împotriva bidonvillurilor care au început să sufoce oraşele din peninsulă am perceput-o ca o dovadă de comportament politic straniu. Nici de la italieni nu ştii niciodată la ce să te aştepţi. Gestul francezilor însă m-a făcut, brutal, să revin la realitate. În urmă cu doi ani au redus drastic numărul burselor acordate studenţilor români.

Pentru o bursă de trei luni trebuie să aduni atâtea acte încât ai putea scrie, liniştit, în ţară o carte. Franţa are propriile probleme, e o ţară care nu şi-a asimilat încă periferiile de culoare. Părea de înţeles că are nevoie de bani. Sunt magrebieni care nu ştiu să scrie franţuzeşte. Şi totuşi, câteva zeci de primării franceze s-au hotărât să investească milioane de euro în integrarea rromilor din România. Li se oferă casă, şcoală pentru copii, ajutor în a-şi găsi un loc de muncă.

 

Europa nu mai reacţionează la normalitate. Nu vreau să socotesc câte mii de burse ar fi putut oferi statul francez studenţilor români cu milioanele respective. Ce fac rromii reprezintă, să nu ne ferim de cuvinte, un soi de terorism etnic. Luptele dintre localnici şi rromi n-au niciodată loc în bibliotecă.

E, şi asta, o explicaţie. Dar, câtă vreme Europa e mai interesată de rromii proveniţi din România sau Bulgaria decât de studenţii români ori bulgari, daţi-mi voie să nu mă intereseze valorile ei. N-am deprinderi de terorist, deci nici eu n-am cum interesa Europa. Aşa că, până una, alta, sutem chit.

Miron Beteg



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !