În Toboliu se cultivă varză încă din 1242. An în care a fost atestat documentar satul. Varza a devenit un ambasador al zonei, motiv pentru care autorităţile au încercat transformarea ei în marcă înregistrată.
„Am avut o discuție mai în urmă cu câțiva ani cu un domn profesor de la facultatea din Timișoara. Ne-a luat date, i-am explicat și din punct de vedere istoric de ce e important, de ce se face aici varza, fiind un loc mai jos, Toboliu fiind așezat pe un tău”, povestea primarul de Toboliu, Pavel Maier.
Teodor Tincău a fost apoi primul producător care s-a gândit să certifice sămânța. Acum pare să fi venit momentul ca varza de Toboliu să facă un nou pas spre a fi recunoscută la nivel european. Pare să existe susţinere şi la MADR.
„În urma unor întâlniri cu reprezentanţii judeţeni în domeniu, au fost identificate o serie de produse cu potențial de înregistrare pe schemele de calitate europene și naționale dintre care amintim: Telemea de Vaideeni, Telemea de Sibiu, Brânză de burduf de Bran, Gem de rabarbăr, Brânza de Gulianca, Salată tulceană cu icre de știucă, Virșli de Hunedoara, Pâine de Pecica, Salam de Nădlac, Salinate, Usturoi de Copălău, Ceapă de Pericei, șuncă ardelenească, Varză de Toboliu, Bere nemțeană, Cobză cu păstrăv afumat de Valea Putnei etc.”, a anunțat, recent, MADR.
Unul din obiectivele setate pentru Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) în programul de guvernare este înregistrarea la nivel european a 14 produse cu indicație geografică până în 2020.
Produsele cu indicație geografică sunt protejate la nivel de consum, în sensul în care pot fi comercializate sub respectivul nume doar produsele care sunt prelucrate în zona respectivă și respectă standardele sub care a fost înregistrată indicația geografică. Decizia de a include aceste produse pe această listă, care să le confere statutul de produs tradiţional, dar şi recunoaştere europeană vine după întâlnirile au avut loc în perioada martie-mai în județele Sălaj, Tulcea, Galați, Brăila, Brașov, Vâlcea, Hunedoara, Cluj, Sibiu, Arad, Mureț, Neamț, Suceava, Bistrița Năsăud, Maramureș, Bihor, Satu Mare, Botoșani, Iași și Bacău, la ele participând producători agricoli, mici fermieri, reprezentanți ai Grupurilor de Acțiune Locale, prefecții de județ, precum și președinți și directori ai instituțiilor publice: Consilii Județene, APIA, AFIR, ANSVSA, ANPC.
Comisia care evaluează la nivel european, produsele înscrise pentru a obține această marcă atât de dorită, este extrem de exigentă. În prezent, România are, la nivel european, trei produse cu indicație geografică protejată (IGP): Magiunul de prune de Topoloveni, Salamul de Sibiu și Novacul afumat din Țara Bârsei, în timp ce Telemeaua de Ibănești este înregistrată ca având denumire de origine protejată (DOP). Alte trei produse alimentare sunt analizate de către Uniunea Europeană în vederea înregistrării ca IGP: Cârnații de Pleșcoi, Scrumbia de Dunăre Afumată și Cașcavalul de Săveni.
Diferența dintre cele două categorii de certificare este la nivelul stricteții standardelor care trebuie aplicate pentru ca produsele să poată primi respectiva denumire – pentru produsele IGP, o parte din materiile prime pot proveni din afara regiunii indicate, iar etapele procesului de producție precum ambalarea, congelarea sau depozitarea pot avea loc în alte zone, în timp ce în cazul produselor DOP totul trebuie să fie realizat în zona care îi dă numele, de unde trebuie să provină în totalitate și materiile prime folosite.
Citiți principiile noastre de moderare aici!