Azi, la 65 de ani, unul dintre cei mai mari interpreţi ai folclorului bihorean, Ioan Alexandru Hanga, vrea să fie auzit, din nou. Fiindcă mai are încă multe de oferit.
A cunoscut gloria, aplauzele, succesul. Norocul i-a surâs multă vreme. A fost adulat şi iubit. A iubit şi a trăit fiecare apariţie pe scenă cu maximă intensitate. Lecţia de viaţă pe care o oferă marele interpret Ioan Alexandru Hanga e că sinceritatea dăunează grav carierei. Constituţia sa de băiat născut şi crescut la ţară, la ciuhoi, care îi impunea să spună adevărul cu orice preţ, oricât de dur era pentru cei din jur l-a urmărit toată viaţa. Cu sinceritate şi aceeaşi ingeniozitate pe care experienţa de viaţă nu i le-au alterat şi-a povestit… Ochii albaştri îi sclipesc de bucurie de câte ori rememorează momente de viaţă. O viaţă de vedetă din care au rămas mărturie doar câteva fotografii alb-negru şi două afişe cu Ioan Alexandru Hanga cap de afiş. Şi mai e ceva. Omul are o mare determinare de a-i învăţa pe alţii tot ceea ce i-a adus faimă şi succes pe marile scene, dar şi în faţa oamenilor importanţi ai vremii, în frunte cu şeful statului de atunci, Nicolae Ceauşescu, dar şi cu capii judeţului, ori delegaţii străine.
„Am idei, experienţă”
Se întristează doar când realizează că azi nu se regăseşte în ceea ce cere o anumită parte a pieţei muzicale. „Aici, în Oradea nu e nevoie de mine. Mulţi cântă numai manele, cântece ieftine, melodii fără rezonanţă, fără armonie, fără vibraţie. Am idei, inspiraţie, cred că aş putea să merg undeva la ţară, acolo unde cineva consideră că e nevoie de un om care poate reînvia tradiţii de mult uitate, care poate aduce în actualitate folclorul autentic. Şi dacă ar fi să am o carte de vizită, pe aceasta ar scrie: «un om căruia i-a plăcut tot timpul arta, munca, omenia”, spune Ioan Alexandru Hanga. Încă din tinereţe a iubit tradiţiile. „La ţară, mergeam cu Bethleemul. Eram Îngerul care trebuia să se bată cu toţi câinii. Eram mândru, simţeam ceva în vremea aceea”. Rolul Îngerului din Betheem l-a urmărit şi în viaţă. Mereu a trebuit să lupte cu sistemul, cu cei care vroiau să-l determine să cânte ode şi laude mai marilor zilei. I s-a întâmplat cu prilejul unui spectacol al cărui vedetă era alături de Florica Ungur. Ioan Hanga spune că se afla în cabina artiştilor când un activist i-a cerut înainte cu o jumătate de oră să modifice versurile melodiei „Uiu-iui brădui, brădui”. „Eram cu valiza în faţă, îmi scoteam costumul când a apărut acest om. Vroia să introduc adhoc nişte versuri: «Viaţa noastră fericită, de partid călăuzită…». Am spus că nu se poate, că nu am repetat deloc. După care, am adăugat, fără să-mi dau seama că activistul de partid nu a plecat din cabina artiştilor: „Mă învaţă ei, pe mine, cultură!». Replica activistului a venit imediat: «Tovarăşul, te învăţăm noi pe tine cultură. O să vezi!». M-am ridicat, mi-am luat geamantanul şi am anunţat: «Nu mai cânt ». A venit Florica Ungur după mine: «Sandule, nu fă prostia asta, vei avea probleme!». Şi am avut mari probleme. M-au dat afară de peste tot”, povesteşte artistul. Aceasta chiar dacă a fost artistul care i-a încântat şi pe Nicolae şi pe Elena Ceauşescu, cu prilejul unei vânători, la Balc. Era în 1976. Ioan Alexandru Hanga urma să ducă, alături de Florica Bradu, cadouri cuplului Ceauşescu, să recite şi apoi să cânte. „Eu i-am înmânat tovarăşei un tablou ţesut de mână, o cană frumoasă cu multiple flori, un tablou ţesut în zona Aleşd. Era foarte greu, avea o ramă de stejar. Era să îl scap. «Frumosule, ce mi-ai adus?», m-a întâmpinat tovarăşa. Nicolae Ceauşescu s-a ridicat, mi-a dat mâna. La un moment dat cântam pentru tovarăşi. Cântam eu o doină «Cucule după cetate» a lui Dumitru Sopon. Am văzut eu că tovarăşul se cam plictisea. Atunci m-am oprit şi am spus orchestrei: «Stop! Fa major!» şi am început eu: «Foaie verde maghiran, Îs fecior de bihorean». Am văzut că îi place, iar de lângă el primul secretar al judeţului din acel timp Gheorghe Blaj mi-a făcut semn: «Bagă!»”, îşi aminteşte interpretul. O perioadă prolifică din punct de vedere al carierei artistice a fost pentru Ioan Alexandru Hanga aceea în care conducea Ansamblul artistic de la Alumina. Era la fel de important în fabrică precum directorul de legendă Constantin Ştefănoiu. „Scoteam 40 de oameni din producţie pentru repetiţii. Nu era de joacă…”. „Indiscutabil Ioan Alexandru Hanga a fost un excelent cântăreţ de muzică populară, de petrecere, de romanţe, dar şi de muzică uşoară, fiind un tenor bine şlefuit la Şcoala Populară de Artă. Repertoriul său, extrem de bogat, conţinea piese din spaţiul bihorean, din cel ardelenesc: Sopon, Săbădeanu sau din spaţiul italian. Doinea extraordinar, fiind primul urmaş de mare calibru al lui Dumitru Sopon la Ansamblului folcloric Crişana. De asemenea, reuşea să sensibilizeze orice public, având carismă şi un mod profund de a colora orice cântec, inclusiv cele de joc. Dintre cei care, cândva, l-au ascultat, oare cine nu freamătă rememorând: «Pe drumul Cihoiului», «Nu ştiu, mândră, vai de mine», «Haidă, fată şi te joc!», «Mândra mea de la Ciugud», «Pe Valea Barcăului» sau melodiile lui Sopon trecute prin filtrul interior al lui Alexandru Hanga: «Io-s fecior de bihorean», «Câte fete-s bihorene» şi «Cucule de pe cetate»?! Notează Ioan Degău şi Miron Blaga în volumul „Cântecul de după cântec”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!