Viaţa e prea preţioasă să o iroseşti

Viaţa e prea preţioasă să o iroseşti
Vârsta de 17 ani reprezintă pentru mulţi tineri un pas ce îi aduce mai aproape de libertate,de momente pline de emoţii prin intermediul cărora gustă puţin din tumultul vieţii.

Sunt însă şi adolescenţi cu care viaţa nu a fost la fel de îngăduitoare ci i-a izbit cu brutalitate de zidul nefericirii,nemaiţinând cont de vârsta ingrată,caracterizată prin incertitudine,dorinţa de afirmare,permanenta pendulare între bine şi rău,între legal şi ilegal care îi conduce,în cele din urmă,spre prăpăstioasa cale a pierzaniei.

Va întrebaţi poate de ce vârstă de 17 ani… E simplu,cel puţin simplu de explicat în cuvinte.Eu am 17 ani şi el a avut tot 17 ani.Sunt poate una dintre persoanele foarte norocoase deoarece a avut mereu lângă ea căldură prietenilor ei din rândul cărora s-a remarcat şi el,Alex,căci despre el şi despre viaţa sa îngreunată voi vorbi.

Poate la început îmi va fi destul de greu să îmi amintesc detalii şi fapte pe care cu greu le-am dat uitării,însă o voi face pentru că voi mai alina dorul şi lipsa sa…

Alex a fost un adolescent ca oricare altul: un coleg minunat,un glumeţ desăvârşit şi,poate cel mai important,un om cu suflet mare.Erau totuşi unele detalii care făceau diferenţa: părinţii săi erau divorţaţi. Fiind încă minor,tutela i-a fost încredinţată mamei,dar cu toate acestea locuia singur într-o garsonieră în apropierea liceului la care studia.Mama sa,ca multe altele poate,fiind presată de situaţia financiară precară şi de dorinţa de a-i asigura copilului sau un trăi mai bun,a luat hotărârea de a merge să lucreze în străinătate.

Alex,acum rămas singur,era mult mai expus pericolelor şi ispitelor de orice fel.A cedat în cele din urmă…

Înainte cu 2 zile de răspândirea zvonului,i-am zărit privirea.Părea apăsată de un of,părea chiar vinovată însă nu credeam că lui i s-ar fi putut întâmpla ceva,părea stăpân pe sine şi ambiţios în tot ceea ce face!

Vestea însă a căzut că un trăsnet.S-a prăbuşit peste toate speranţele noastre,şi cu toate acestea încă nutream în noi ideea că da,Alex e nevinovat,nu avea cum! Era acuzat de consum de droguri,furt calificat şi tentativă de omor…

Membru nou al unui anturaj care,sesizabil,a avut influenţă negativă asupra lui, Alex era pionul vulnerabil care putea fi mutat cu uşurinţă.De la consumul de droguri,cumpărate din banii trimişi de mama sa,şi până la celelalte acuzaţii nu a fost cale lungă.

Seara s-a dovedit a fi un moment prielnic.Alex împreună cu un aşa-zis prieten,au intrat prin efracţie într-o benzinărie,ameninţând vânzătoarea cu un cuţit şi extrăgând din sertar o suma de bani.Cu toate că aveau cagule,efectul consumului de droguri se resimţea.Au fost prinşi după puţin timp de la săvârşirea atacului.

Era august…

Decizia instanţei,după analizarea cazului,a fost tranşantă: mă tem că nu îl vom mai vedea până în decembrie,însă întâlnirea va fi mult aşteptată şi cu siguranţă emoţionantă…

Am păstrat însă legătură prin corespondenţă.Fiind transferat de la Penitenciarul Oradea la cel din Târgu Mureş,era necesară o scrisoare prin care ne descria condiţiile şi colegii de celulă.Păstrez şi acum scrisorile de la el şi observ urma de dezamăgire care păta la început paginile trimise.Noi,prietenii lui,am reuşit să îi readucem zâmbetul pe buze,încrederea în sine şi,cel mai important,speranţa că după ce uşile Penitenciarului se vor redeschide,viaţa sa îşi va continua cursul şi el va respecta promisiunea făcută nouă: va privi trecutul ca o experienţă şi viitorul cu ochii şi mintea deschisă.

Am găsit printre hârtii un colţ dintr-o scrisoare trimisă de el,care începea cam aşa:

” Astăzi vă scriu,prietenii mei.Îmi e atât de ruşine de toate cele întâmplate,îmi e ruşine de voi. (…) Oricât de multă nevoie aţi avea,decât mâncare cumpărată pe bani murdari,mai bine o coajă de pâine cinstită atâta timp cât mama e lângă tine.”

Nu pot să nu spun că aceste ultime cuvinte m-au impresionat până la lacrimi.Pe de altă parte,m-am bucurat că în sfârşit a realizat importantă libertăţii.

El a ales!

Greşeala din trecut însă îl va face să privească altfel viaţa, iar alegerea pe care o va face îl va readuce la normalitate.Consider că această neşansă,acest fapt,care poate pare fictiv în aparenţă,este o lecţie de morală pentru mulţi dintre tineri,un avertisment că plăcerile nevinovate temporare duc spre declin social.

Colegiul Tehnic “ALEXANDRU ROMAN” Aleşd

Elevi: Tanc Bianca, Secara Bianca, Lazea Lucia, Iaz Răzvan, Puşcaş Mihai

Cadru didactic coordonator: Dios Carmen, Luca Geta

 

Taguri: , ,


0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase