Voluntari la Serviciul Județean de Ambulanță Bihor: dăruire, disciplină, muncă, spirit de echipă

De Otilia Șandor
Reactualizat la:
2Comentarii
FOTO: R.P.
FOTO: R.P.
După Bucureşti, Bihorul are cea mai mare grupă de voluntari.

Bihorul îşi creează un sistem de voluntariat propriu, în scopul ajutorării oamenilor, înlesnind munca medicilor şi a asistenţilor. La Serviciul Judeţean de Ambulanţă Bihor, interesul pentru voluntariat a crescut exponenţial de un an încoace, de când „creierul” acestui sistem, directorul economic Liviu Mihai Sabău, a pus la punct detalii în etapele formării de voluntari bine pregătiţi.

În primăvară, la al doilea curs implementat după reguli cazone, peste 300 de oameni s-au adunat la Casa de Cultură a Sindicatelor, în speranţa de a învăţa şi a deveni voluntar. Sub o sută de oameni au finalizat cursul stufos, dur şi frumos de voluntar şi lucrează acum, pe bază de contract, cot la cot cu echipajele medicale.

Voluntarii de la SAJ Bihor nu sunt plătiţi, vin benevol şi lucrează în ture de câte 12 ore, ziua şi noaptea, oferind sprijin echipajelor medicale în cele mai dificile cazuri. Conform formatorilor, dar şi celor ce sunt voluntari, să fii voluntar activ la SAJ Bihor înseamnă disciplină, dăruire, muncă, respect, spirit de echipă, disponibilitate, responsabilitate, dorinţa de a învăţa continuu şi de a ajuta oameni necunoscuţi cu probleme de sănătate. Sunt calităţi şi cerinţe fără de care niciun om nu ar putea să lucreze în sistem de urgenţă din prespital.

Pentru a dezvălui viaţa de voluntar, mai ales în ideea formării unui al treilea curs de voluntari programat să înceapă prin februarie 2017, JB şi Bihon.ro au spicuit opinii ale câtorva voluntari şi formatori, dar şi ale iniţiatorului acestui program foarte bine pus la punct.

Face naveta ca să fie voluntar

Mark Szasz (23 ani) este din Şimian şi face, de un an, naveta până la Oradea doar pentru a fi voluntar la Ambulanţa Oradea, urmând concomitent cursurile la Școala Postliceală „Henri Coandă” (Secţia asistenți medicali generaliști). „Totul a început în 20 octombrie 2015, când m-am înscris la SAJ Bihor. Practic, timpul liber mi-l petrec pe Ambulanţă”, spune voluntarul care vine la Oradea de circa şapte ori pe lună pentru a face voluntariat, călătorind astfel 60 de kilometri, adică aproximativ o oră şi jumătate cu trenul. „De fiecare dată vin cu aceeași plăcere şi aceeași emoție. Perioada cea mai importantă din viaţa mea este marcată de ture, accidente, adrenalină, grija pentru ceilalţi”.

De un an, de când face voluntariat, colegii i-au devenit o a doua familie, un loc unde spune că se simte ca acasă de fiecare dată. „Voluntariatul reprezintă o muncă neplătită şi, în opinia multora, trebuie să fii nebun să lucrezi într-un loc fără să ai niciun beneficiu material. Din fericire, există şi reacţii pozitive ale unor persoane care din pasiune lucrează sau învaţă în domeniul sanitar şi care ştiu ce satisfacţie emoţională şi împlinire sufletească îţi poate aduce un simplu act de voluntariat. Sincer, pot să spun cu curaj că voluntariatul deja înseamnă TOTUL pentru mine: familie, muncă în echipă, încredere, precizie”.

mark

Mark mărturiseşte că a vrut să devină voluntar pentru că voia să facă ceva nobil, să ajute oamenii în timpul liber: „Ca voluntar, am reușit să mă maturizez, să cunosc foarte multe persoane, să învăț să vorbesc cu oamenii și să mă comport mai bine în societate”.

La Ambulanţa Oradea a ajuns după ce în 2011 tatăl lui a suferit un accident, a luat tangenţă cu acest serviciu, moment în care a înţeles ce înseamnă munca de aici. A aflat apoi că există un departament de voluntariat la Salvare şi şi-a zis: „Aici este locul meu”.

„Ambulanţa este un virus căruia, odată ce te-a prins, cu greu reușești să-i găsești leac”, spune voluntarul, care se mândreşte cu echipajul din care face parte: „Mă gândesc că eu am primit cel mai bun echipaj. Am învăţat multe de la ei, cu ei trece timpul mai uşor. Sunt foarte mândru că pot să fac parte din echipajul acesta”.

Pentru Alexandra e cea mai bună alegere

Un alt voluntar nu are nici în clin, nici în mânecă cu sistemul medical. Mai exact, nu a avut până a ajuns la voluntariatul de la SAJ Bihor. Alexandra Todoran (22 ani) e studentă la Facultatea de Drept, în anul trei. E convinsă că educaţia medicală este foarte importantă și crede că în fiecare om există un erou.

„De aceea cred că orice persoană ar trebui să cunoască măcar un suport vital de bază. Dacă oamenii ar fi instruiți corect şi mai des sau chiar în mod obligatoriu, sigur rata victimelor și a supraaglomerării spitalelor ar scădea!”, este convinsă voluntara, care crede că „niciodată nu este prea tarziu pentru a ne autoîmbunătăţi ca oameni şi pentru a învăţa lucruri noi. Aş încuraja pe oricine să activeze ca voluntar în prespital. Tot ce ar avea nevoie este să îşi dorească cu adevărat să ajute şi să fie pregătit pentru o mulțime de provocări”.

alexandra2

Alexandra a început munca de voluntar acum vreo patru luni şi spune că e cea mai bună alegere a ei de până acum: „Am reuşit să învăţ de la o armată de oameni minunaţi ce înseamnă munca în echipă, devotamentul pentru acest serviciu de urgenţă şi omenia”. Deşi nu e din domeniul medical sau – cum ar spune alţii – „nu are nicio treabă cu medicina”, Alexandra a ales să activeze în acest serviciu din pură pasiune pentru medicina de urgenţă în prespital, dar şi pentru că a dorit să cunoască şi să poată acorda un prim-ajutor corect oamenilor aflaţi în nevoie, în diferite circumstanţe.

„Pentru aceste lucruri ţin să le mulţumesc formatorilor şi echipajului meu, care au avut şi au grijă să fac corect tot ceea trebuie pentru a ajuta şi pentru a salva oamenii, alături de ei”.

Vlad, voluntar de 12 ani

Vlad Dan Tătaru e pata de culoare şi sprijin pentru SAJ Bihor. A început munca la Ambulanţă în 2004, când titulatura de voluntar nu era bine definită. „Îmi aduc aminte şi acum primul meu caz, când tremuram tot. Privind în urmă, realizez că în 12 ani am învăţat foarte multe lucruri benefice atât mie, cât şi celor din jur. Cel mai de preţ bun al nostru este viaţa, care este foarte scurtă”, spune Vlad.

Din 2004 el priveşte altfel traiul: „Dacă până în 2004 mai aveam timp să fiu supărat pe cineva, după ce am început voluntariatul la Ambulanţă am realizat că orgoliul nu ajută cu nimic şi că viaţa este foarte scurtă, aşa că dacă sunteţi certaţi cu cineva drag vouă, mergeţi şi îmbrăţişaţi persoana respectivă, cereţi-vă scuze şi faceţi-o să înţeleagă din gesturi simple că o iubiţi. Gesturile şi cuvintele bune trebuie spuse cât omul e lângă voi, pentru că ulterior, când trece în veşnicie, veţi rămâne cu regrete profunde. Nu ţineţi supărarea, iubiţi tot ce vă înconjoară!”.

Când a început voluntariatul, Vlad nu avea nicio pregătire care să îl ajute în această muncă. „Îmi era greu şi mai cu seamă toată lumea îmi spunea «dom’ părinte», iar de glume acide de genul «ai venit pe aici ca să îţi cauţi clienţi» nu am scăpat nici în ziua de azi… Ştiţi, e dureros când tu încerci să ajuţi un om, iar altcineva te ia în derâdere. Şi credeţi-mă, de multe ori, la cazuri, oamenii au nevoie şi de o vorbă bună, pentru că în ziua de astăzi ne îndepărtăm de oameni, stăm toată ziua pe facebook sau alte site-uri de socializare, dar uităm cu desăvârşire să ne vizităm bunicii şi părinţii, care, ajunşi la o anumită vârstă, au acum mai multă nevoie de noi. Mirajul internetului şi al site-urilor ne răpeşte comunicarea. O să ajungem să stăm la o cină în familie şi să ne scriem unii altora pe facebook”.

vlad1

În antiteză, viaţa de la SAJ Bihor e diferită, explică Vlad, absolvent şi al unei şcoli sanitare: „La Ambulanţă nu e aşa, nu ai timp de pierdut, iar comunicarea este esenţială”.

Voluntarul spune că adoră să facă voluntariat la SAJ Bihor: „Când îmbrac uniforma, mă transform în cu totul alt om, uit de toate problemele mele şi chiar dacă sunt trist sau răcit sau îngândurat, zâmbesc, îmi arăt compasiunea şi ascult ce are de spus aproapele meu. Mediul în care lucrăm nu este unul prietenos; dacă eşti o persoană slabă, poţi să te demoralizezi uşor după două-trei cazuri, dar relaţia pe care o am cu echipajul este una specială, şi asta ajută mult”. Vlad laudă condiţiile de la sediul din Oradea al SAJ Bihor, dar şi pe membrii conducerii, care au revoluţionat acest serviciu:

„Condiţiile la SAJ sunt excepţionale: camerele sunt dotate cu paturi moderne, avem televizoare, calculatoare, acces la internet, iar ce e cel mai important – suntem sprijiniţi de conducere şi suntem valorizaţi, iar asta uneori contează. Aici nu vreau să fiu înţeles greşit: nimeni nu face voluntariat pentru a primi ceva în schimb. Dar uneori sunt binevenite o strângere de mână şi un sincer «mulţumim frumos!», iar uşa conducerii ne este întotdeauna deschisă, indiferent de natura problemei pe care o avem, şi climatul din instituţie este cald, iar atmosfera primitoare”.

Sergiu a câştigat o familie

Sergiu-Andrei Mocanu are 25 de ani şi este elev al Şcolii Postliceale ,,Betel’’ din Oradea, profilul asistent medical generalist, în anul trei. De circa un an este voluntar în cadrul Serviciului de Ambulanţă Bihor.
Spune că încă de mic copil a fost atras de medicină şi de cadrele medicale care practică această meserie frumoasă. A fost atât de entuziasmat de ceea ce a învăţat la şcoală, încât şi-a propus să îşi aprofundeze cunoştinţele. Aşa a decis să se înscrie ca voluntar la Serviciul de Ambulanţa Bihor. A urmat un curs de trei luni, care a constat într-o parte teoretică şi o parte de practică în Suportul Vital de Bază (BLS), traumă etc. Activează pe o maşină specializată de tip C2, iar prin profesionalismul şi încrederea acordată de membrii echipajului cu care lucrează, a fost iniţiat în acest serviciu de urgenţă.

„După un an de voluntariat, pot să spun că uneori îmi petrec mai multe ore în SAJ Oradea decât acasă, ceea ce a dus inevitabil la câştigarea unei noi familii – Serviciul de Ambulanţă Bihor”. Sergiu subliniază că această muncă implică timp, seriozitate, compasiune, dorinţa de a-i ajuta pe cei în nevoie şi, nu în ultimul rând, ambiţie: „Voluntariatul îţi aduce o multitudine de beneficii, pe lângă bagajul mare de cunoştinţe pe care îl acumulezi în timp. Niciun caz nu este identic cu celălalt, mereu ai de învăţat ceva nou, ai un sentiment de satisfacţie enormă în momentul în care poţi ajuta o persoană şi devii astfel un om puternic din punct de vedere emoțional”.

sergiu

Sergiu îşi aduce aminte că echipajul unde activează a fost solicitat la un caz şi la faţa locului s-a constatat că e vorba de un stop cardio-respirator. „Am acționat conform protocolului în vigoare, iar după 15 minute inima pacientului a început din nou să bată, după care l-am dus la spital cu puls și tensiune. După o săptămână ne-am întâlnit cu familia pacientului respectiv la spital, care a venit să ne mulțumească și să ne comunice că pacientul se află în afara oricărui pericol și datorită intervenției noastre rapide”.

Sergiu explică faptul că nu este deloc uşor să practici această meserie, având în vedere că turele sunt de 12 ore, atât pe zi cât şi pe noapte, iar unele cazuri necesită să acorzi primul ajutor la fața locului, sub cerul liber, indiferent dacă afară e caniculă sau ger. Sergiu opinează că oricine poate încerca să se pregătească în voluntariatul din serviciile medicale din prespital, după care va vedea dacă va reuşi să şi lucreze: „Oricât ţi-ai dori să faci bine, categoric trebuie să fii compatibil cu această meserie, şi nu cred că toată lumea este compatibilă”.

Nu te dai doar cu „Nino, nino”!

Crina Delia Ungur, asistentă de două decade la Serviciul Judeţean de Ambulanţă Bihor, îşi aminteşte că Ambulanţa a avut şi în trecut voluntari, iar unii dintre ei şi-au continuat studiile şi au rămas să profeseze în medicina de urgenţă fie la Ambulanţă, fie la SMURD ori UPU. După apariţia legislaţiei pentru voluntariat s-a format o grupă mică de oameni care, împreună cu vechii voluntari, au urmat un curs de trei luni pigmentat de teste după fiecare modul. Anul acesta, o a doua tură de voluntari a trecut prin sita deasă a unui curs de profil foarte intens şi riguros, tot cu teste şi examen de final.

Cei care sunt activi acum şi lucrează pe maşinile de urgenţă fac echipă cu cadrele medicale şi nemedicale. A fi voluntar nu înseamnă să te dai cu „Nino, nino”, spune răspicat as. Ungur, care subliniază că a fi voluntar înseamnă să ai disciplină, perseverenţă, reponsabilitate, seriozitate şi dorinţa de a învăţa continuu. Despre munca de formator, as. Ungur spune că din cauza faptului că medicina de urgenţă în prespital e foarte grea, nu e uşor să fii formator.

crina

Cursanţii trebuie să te înţeleagă ce spui, tot timpul trebuie să îi determini să înveţe, e bine să le insufli încrederea şi plăcerea de a face voluntariat. Dar când îi vezi pe voluntarii activi că vin, unii fac naveta şi vezi că le place să meargă la caz cu echipajul, se implică, vor să înveţe, vor să fie de ajutor şi lucrează cot la cot cu tine – tu, cel care vii la serviciu plătit, nu gratis, ca ei, cred că asta spune tot despre sentimentul de feed back, explică formatorul, care subliniază că voluntarii de la SAJ Bihor lucrează dezinteresat – neplătiţi adică – doar din pasiune, din dorinţa de a învăţa şi de a acorda primul-ajutor semenilor necunoscuţi aflaţi în situaţii critice.

Despre cursurile de voluntariat şi cele pentru toată populaţia, formatorul Crina Ungur spune că oamenii se triază singuri. Asistenta consideră că educaţia medicală ar trebui începută de la grădiniţă, aşa cum e în celelalte ţări, şi sfătuieşte populaţia să urmeze un minim curs de prim-ajutor, de pildă cel ce se organizează la SAJ Bihor în prima sâmbătă din fiecare lună, pentru a putea ajuta un pic în viaţa de zi cu zi, dacă semenii se vor confrunta cu situaţii de urgenţă. Iar pe cei care simt că ar rezista să fie voluntari în prespital şi au o dorinţă aparte îi încurajează să urmeze cursul de voluntariat. Chiar dacă e stufos, acest curs de trei luni dă satisfacţii imense, a adăugat as. Crina.

As. Caciora, mândru de voluntari

Adrian Caciora, asistent cu state în SAJ Bihor, la fel ca ceilalţi formatori, îşi cunoaşte voluntarii şi se comportă cu ei ca un lider adevărat. După ce i-a trecut prin sită deasă pe voluntari, acum a ajuns în momentul în care poate să le dea sarcini voluntarilor, fiind sigur că aceştia le vor duce bine la îndeplinire. În munca de zi cu zi, voluntarii s-au integrat în colectivitate şi în cadrul echipajelor pe care şi le-au ales, ajutând la salvarea oamenilor. Inclusiv la cursurile primare de prim-ajutor ce se organizează în prima sâmbătă din fiecare lună, voluntarii vin şi dau o mână de ajutor. Ştie că voluntarii cunosc pe de rost toate manevrele ce le-au fost predate şi pe care le execută în teren, astfel încât le pot şi explica, sub supraveghere, populaţiei de la cursuri.

Dr. Venter: „Voluntarii sunt săritori”

Un alt formator de calibru, dr. Liciniu Venter, spune că e încântat de faptul că voluntarii sunt entuziaşti, unii viitori asistenţi sau medici, alţii doar din pasiune şi din dorinţa de a ajuta, de a fi utili în caz de urgenţe medicale. „Dau dovadă de disponibilitate, deşi nu sunt remuneraţi. Sunt săritori şi acceptă să se disciplineze şi să se integreze în cadrul echipajelor SAJ Bihor”. Medicul spune că a fi formator la SAJ Bihor nu e uşor, mai ales că de multe ori trebuie să susţină cursul pentru voluntari înainte sau după ture grele de noapte: „Dar când îi vezi cum pun întrebări, cum se implică, te simţi împlinit ca formator”.

Doctorul spune că e de bun augur cursul pentru populaţie organizat în prima sâmbătă a fiecărei luni: „Nu se ştie, îi vine cuiva rău pe stradă, la serviciu, la şcoală, acasă. Face un stop sau intră cineva în comă şi, cu compresii şi ventilaţii tu, cel care ai învăţat să ajuţi, poţi dubla sau tripla şansele sale de supravieţuire. Dacă ai şi un defibrilator la îndemnână, şansele de recuperare cresc şi până la 75%”. Dr. Venter lucrează la SAJ Bihor din 1999 şi îşi aminteşte că au mai fost pe vremuri voluntari. Dar ei veneau, mergeau direct cu echipajele pe maşină şi învăţau din mers: „Acum e altceva: cursurile pentru voluntari sunt mult mai elaborate, voluntarii ies pregătiţi după trei luni de curs, iar programul de voluntariat e organizat”.

Dr. Boţcău: excelent!

Dr. Emil Boţcău, preşedintele Asociaţiei Pentru Viaţă, este trup şi suflet în munca pentru formarea voluntarilor: „Am o părere excelentă despre voluntariat. Îl consider binevenit, mai ales pentru că am instruit o parte din populaţie la cursurile din prima sâmbătă a fiecărei luni. E o mână de ajutor în plus, dacă ne referim la numărul de personal şi pentru că avem cazuri dificile şi nu se prea fac angajări”. În ce priveşte munca de formator, dr. Boţcău spune: „Este o plăcere de-a mea, mai ales că văd oameni entuziasmaţi, care nu au nimic în comun cu medicina, dar vor să înveţe şi vin gratuit să muncească. Îi admir”.

emil

Medicul încurajează oamenii să vină în 19 noiembrie la Era Shopping Park, unde SAJ Bihor pregăteşte susţinerea celui mai mare curs de prim-ajutor din nord-vestul ţării. Ca preşedinte APVAB, medicul a declarat că susţine acest mare eveniment, că o parte dintre manechinii ce se pregătesc pentru eveniment au fost susţinute de asociaţia pe care o conduce. În plus, medicul spune că îi încurajează pe bihorenii care vor să ştie mai multe să vină la cursul pentru populaţie, ce se organizează lunar.

De altfel, dr. Boţcău consideră că lecţiile de prim-ajutor ar trebui începute de la grădiniţă, sub formă de desene, de joacă, la fel ca în celelalte ţări europene. „În acest fel, copiii ar şti să se descurce cât de cât şi ar fi mai pregătiţi în caz că bunicilor sau părinţilor li s-ar întâmpla ceva”.

Propriul exemplu

Liviu Mihai Sabău e coordonatorul programului de voluntariat la SAJ Bihor: „Am început împreună cu formatorii noştri: dr. Emil Boţcău, dr. Liciniu Venter, as. Crina Ungur, as. Adrian Caciora, programul de voluntariat pornind de la 10 voluntari ce erau atunci în SAJ, şi ajungând la 320 de doritori înscrişi la ultimul curs de pregătire a voluntarilor”.

Sabău activează la SAJ Bihor ca director economic, dar şi-a dorit să înţeleagă activitatea colegilor săi, pe care îi consideră minunaţi, „cei ce sunt zilnic îngeri păzitori pentru sute de bihoreni”. A urmat şi el primul curs organizat anul trecut pentru voluntari și l-a absolvit, având astfel dreptul să urce ca voluntar pe maşinile specializate de la SAJ Bihor. „Nu pot decât să vă invit să treceţi prin această experienţă minunată. Te simţi parte a familiei de 404 colegi din SAJ Bihor şi simţi că poţi ajuta comunitatea, chiar fără a avea studii medicale. E un lucru minunat”, spune directorul Sabău.

liviu

El explică fapul că anul trecut au absolvit cursul 40 de voluntari, din cei aproximativ 100 înscrişi, anul acesta au absolvit şi lucrează 60 din 320 înscrişi şi în februarie se va demara un nou curs pentru voluntari. Însă datorită numărului mare de doritori şi a limitativităţii resurselor, directorul spune că împreună cu formatorii apare obligaţia de a ridica standardul de pregătire anual.

În plus, spune ec. Sabău, „apreciem apariţia Legii voluntariatului, cu completările din acest an, şi ne dorim să fim tot mai bine organizaţi an de an. Motorul programului de voluntariat îl reprezintă cei patru formatori, fără a căror dăruire şi pregătire exemplară acest program nu ar fi eficient. Am ajuns la performanţa să avem în fiecare tură între 4-8 voluntari, fiind de un real ajutor echipajelor SAJ Bihor. Eu, personal, pot să vă zic că am găsit o a două familie la SAJ Bihor şi nu pot decât să vă recomand să faceţi voluntariat aici, cu aceşti oameni minunaţi”.



2Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

versiunea HTML a comentariilor