Mai întâi, în seara de 8 decembrie 2025, în jurul orei 21:30, el a forțat un geam și a intrat în casa unui localnic, de unde a furat mai multe șampoane și parfumuri aduse din străinătate și estimate la 500 de lei. A fost văzut de un văr al proprietarului în momentul în care sărea pe fereastră, având în mână o plasă. Martorul l-a sunat imediat pe păgubit și i-a relatat ce s-a întâmplat, fiind anunțați și polițiștii.

Al doilea furt a fost comis în perioada 8 – 14 decembrie 2025, când Laczko a intrat în același mod în casa unui bărbat plecat în străinătate. A luat un brad artificial, mai multe parfumuri, încălțăminte sport, perdele, haine, un covor și un topor și a încercat să le vândă unor cunoștințe.

Furtul a fost descoperit de fratele proprietarului, pe care acesta din urmă l-a trimis să facă focul în sobă. Martorul a observat că lucrurile din locuință erau răscolite și lipseau bunuri evaluate la 1.500 de euro.

Pentru cele două furturi, Radu Laczko a fost condamnat la un an și 4 luni de închisoare. La această pedeapsă au fost adăugați 2 ani, 4 luni și 20 de zile de detenție pe care tânărul i-a primit în 2023, după ce a furat lemne de foc și diferite bunuri din patru gospodării din Tinca.

Hoțul de lemne din Tinca, eliberat din arest și pus sub control judiciar

Hoțul de lemne din Tinca, eliberat din arest și pus sub control judiciar

asa de Cultură a Sindicatelor Oradea informează publicul spectator că turneul avându-i ca protagoniști pe Cătălin Crișan și Gheorghe Gheorghiu se suspendă începând de azi, din motive obiective. Prin urmare nu va mai ajunge luni la Oradea, așa cum era programat.
Costul biletelor va fi returnat integral spectatorilor, online de către firma organizatoare pentru biletele achiziționate online și respectiv în numerar, de către casieria de bilete, pentru cei care le-au achitat în numerar.
Semnează director Marius Crețu.

Turneul a început pe 23 septembrie în Călăraşi şi a trecut deja prin 14 oraşe din ţară.

Una dintre schimbările importante privește modul în care sunt promovate produsele din perspectiva protecției mediului.

Un comerciant nu ar trebui să prezinte un produs drept „ecologic” sau să facă afirmații generale despre protecția mediului dacă nu poate susține cu dovezi performanța de mediu la care face referire.

De asemenea, o caracteristică valabilă doar pentru o anumită componentă a produsului nu poate fi prezentată ca și cum s-ar aplica întregului produs.

Sunt vizate și afirmațiile potrivit cărora un produs ar avea un impact „neutru”, „redus” sau chiar „pozitiv” asupra mediului atunci când aceste concluzii sunt bazate pe compensarea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Pe scurt, mesajul de pe etichetă sau din reclamă trebuie să corespundă realității și să poată fi demonstrat.

„Durabil” și „reparabil” trebuie să însemne ceva

Noile reguli pun accent și pe durata de viață a produselor și pe posibilitatea reparării lor.

Un bun nu ar trebui prezentat ca fiind reparabil dacă, în realitate, nu poate fi reparat. De asemenea, consumatorii trebuie să primească informații mai relevante despre posibilitatea de reparare, disponibilitatea pieselor de schimb și, acolo unde este cazul, costurile estimate și modalitatea prin care piesele pot fi comandate.

O altă practică vizată este aceea prin care consumatorul este determinat să înlocuiască sau să reîncarce anumite consumabile înainte ca acest lucru să fie necesar din punct de vedere tehnic.

În plus, trebuie comunicat atunci când folosirea unor anumite consumabile, piese sau accesorii poate afecta funcționarea produsului.

Schimbările nu se opresc la publicitate. Comercianții trebuie să ofere consumatorilor mai multe informații despre produsele comercializate.

În funcție de produs și de informațiile disponibile, printre elementele relevante se pot afla durabilitatea, reparabilitatea, reciclabilitatea, circularitatea, caracteristicile sociale și de mediu, serviciile postvânzare, dar și anumite informații despre fabricarea și originea produsului.

Pentru cumpărător, miza este una simplă: să poată înțelege mai bine ce cumpără și cât timp poate folosi produsul.

Garanțiile trebuie explicate mai clar

Un alt capitol important privește garanțiile. Comercianții trebuie să informeze consumatorii despre existența și principalele elemente ale garanției legale de conformitate. În anumite situații, trebuie prezentată și existența unei garanții comerciale de durabilitate oferite gratuit de producător pentru o perioadă mai mare de doi ani.

Regulile includ și informații referitoare la garanția legală de conformitate pentru conținutul digital și serviciile digitale.

De asemenea, consumatorii trebuie să poată afla mai ușor informații despre serviciile postvânzare și garanțiile comerciale.

Pentru produsele care depind de software, devine relevantă și perioada minimă în care sunt furnizate actualizări, atunci când comerciantul are aceste informații la dispoziție.

Este un aspect care poate conta tot mai mult în cazul telefoanelor, tabletelor, televizoarelor, electrocasnicelor inteligente sau al altor produse conectate. Pentru ca informațiile să fie mai ușor de recunoscut și comparat, legislația introduce instrumente standardizate de informare.

Printre acestea se numără notificarea armonizată privind garanția legală de conformitate și eticheta armonizată privind garanția comercială de durabilitate. Ideea este ca informațiile esențiale să fie prezentate într-o formă mai clară și mai ușor de identificat de către cumpărători.

Lovit în zona arterei brahiale, principalul vas de sânge din braț, partenerul agresoarei a avut nevoie, potrivit legiștilor, de 25-30 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

Timea Csonka a fost reținută pentru violență în familie, iar pe 6 septembrie a fost arestată pentru 30 de zile de un judecător de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Oradea a dispus arestarea femeii pe o perioadă de 30 de zile, până pe 5 octombrie. Conform Codului penal, fapta de care este acuzată femeia îi poate aduce o condamnare de până la 8 ani și 4 luni de detenție, pentru că a fost comisă într-un loc public, asupra unui membru de familie și cu un obiect care poate pune în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor.

Csonka nu este la prima infracțiune pentru care este judecată. Potrivit ebihoreanul.ro, în 2021 ea a fost condamnată la 3 ani şi 264 de zile de închisoare pentru o tâlhărie.

Scandal din gelozie lângă un restaurant din Oradea. O femeie a fost arestată după ce și-a înjunghiat partenerul în braț

Mai mult, situația financiară percepută de consumatorii români s-a deteriorat în ultimul an. Ponderea celor care spun că beneficiază de siguranță financiară a scăzut cu 2,5 puncte procentuale. În aceeași perioadă, indicatorul a crescut cu 5,4 puncte procentuale în Europa Centrală și de Est și cu două puncte procentuale la nivel global.

Tot mai multe familii întâmpină probleme la plata facturilor

Presiunea asupra bugetelor se vede și în ceea ce privește plata cheltuielilor curente. 10,8% dintre consumatorii români spun că familia lor întâmpină dificultăți în achitarea facturilor lunare.

Proporția este mai mare decât anul trecut, când aproximativ unul din 14 români se afla în această situație. În prezent, ponderea echivalează cu aproximativ unul din nouă consumatori.

Ana Maria Iordache, Leader Consumer Markets în cadrul PwC România, spune că românii resimt direct perioada de ajustare economică, pe fondul creșterii taxelor, al inflației ridicate și al faptului că veniturile nu au avansat în același ritm cu prețurile.

Această presiune se reflectă și în comportamentul de consum. Datele privind vânzările din retail indică o atitudine mai prudentă din partea cumpărătorilor.

Un alt indicator relevant pentru puterea de cumpărare este salariul mediu net ajustat cu inflația. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică prezentate de PwC, acesta era în iunie 2026 cu 6,3% sub nivelul din aceeași lună a anului precedent.

În același timp, cifra de afaceri din comerțul cu amănuntul a înregistrat o scădere de 5,7% în primele șapte luni din 2026, comparativ cu perioada similară din 2025.

Cele două evoluții arată presiunea exercitată asupra consumului într-un moment în care gospodăriile dispun de mai puțină putere de cumpărare, iar cheltuielile sunt analizate mai atent.

Sănătatea rămâne o prioritate, chiar și când bugetul este mai strâns

Presiunea financiară nu îi determină pe români să renunțe la toate cheltuielile asociate unui stil de viață sănătos. Dimpotrivă, răspunsurile din studiul PwC indică o preocupare ridicată pentru alimentație și sănătate.

60% dintre consumatorii români spun că intenționează să cumpere sau să consume mai multe fructe și legume proaspete în următoarele 12 luni. Alți 40% au în plan să crească achizițiile de vitamine, suplimente și minerale, iar 35% spun că vor consuma mai multe produse lactate.

În același timp, există și categorii pentru care intenția este inversă. 53% dintre respondenții români spun că vor să reducă produsele procesate sau cu un conținut ridicat de zahăr, iar 41% intenționează să consume mai puține băuturi alcoolice.

Potrivit PwC, aceste procente sunt mai ridicate decât cele înregistrate în Europa Centrală și de Est și la nivel global în cazul ambelor categorii de reducere a consumului.

„Românii nu renunță la ideea de a avea o viață mai sănătoasă, dar își ajustează alegerile la bugetul disponibil”, afirmă Ana Maria Iordache. Potrivit reprezentantei PwC România, consumatorii continuă să cumpere alimente proaspete, suplimente și produse de wellness, dar acordă o atenție mai mare prețului și utilității concrete a produselor.

Cât de preocupați sunt românii de ceea ce pun în coș

Siguranța și calitatea alimentelor reprezintă, de asemenea, teme importante pentru consumatorii români.

62% dintre respondenți se declară preocupați de utilizarea pesticidelor, în timp ce 60% sunt atenți la prezența produselor ultraprocesate. Pentru 52%, trasabilitatea alimentelor – posibilitatea de a urmări traseul acestora de la producător până la consumator – reprezintă o preocupare.

Dincolo de alimente, costurile serviciilor medicale reprezintă principala îngrijorare legată de sănătate. 69% dintre consumatorii români menționează acest aspect, față de 64% în Europa Centrală și de Est și 54% la nivel global.

Datele sugerează astfel că, deși bugetele sunt mai atent gestionate, sănătatea și calitatea produselor rămân importante în deciziile de cumpărare.

Imaginea de ansamblu conturată de studiul PwC este una în care consumatorii români resimt mai puternic presiunea financiară decât în urmă cu un an. În timp ce confortul financiar a scăzut în România, indicatorul s-a îmbunătățit în Europa Centrală și de Est și la nivel global.

În acest context, companiile se confruntă cu un consumator mai atent la preț, dar care nu caută neapărat doar varianta cea mai ieftină. Potrivit PwC, informațiile clare, transparența și încrederea au devenit elemente importante în percepția valorii unui produs.

Studiul „PwC Voice of the Consumer 2026” a fost realizat pe baza a 21.808 de răspunsuri colectate în 27 de țări, în perioada februarie-martie 2026. Eșantionul din Europa Centrală și de Est cuprinde 2.419 respondenți din Polonia, România, Ungaria și Ucraina. România este reprezentată în studiu de 707 respondenți.

Traducerea și adaptarea dialogurilor, imaginea scenică și regia poartă semnătura arh. Cătălin Ionescu Arbore. Formatul spectacolului, editarea și prelucrarea sunetului îi aparțin lui Ciprian Pahonea.

Producția propune publicului orădean una dintre cele mai cunoscute povești ale repertoriului liric universal, într-o formulă scenică adaptată. Aceasta își propune să păstreze forța dramatică și muzicală a operei, dar într-o prezentare accesibilă spectatorului contemporan. Pe scenă vor urca interpreți cu experiență pe scenele lirice din România și din străinătate.

Organizatorii îi invită pe spectatori la o seară în care muzica, teatrul și imaginea scenică se împletesc pentru a readuce în atenție povestea lui Carmen, femeia care refuză să trăiască după regulile impuse de ceilalți și care își apără, cu orice preț, libertatea de a iubi și de a-și decide propriul destin. Abordarea artistică urmărește să apropie publicul larg de universul teatrului liric, fără a renunța la frumusețea muzicii lui Bizet.

Mai mult decât o poveste de dragoste

Acțiunea se desfășoară în Sevilla, unde viața soldatului Don José se schimbă radical după întâlnirea cu frumoasa și imprevizibila Carmen. Fascinat de personalitatea ei puternică și de libertatea ei, Don José ajunge să-și sfideze familia, să-și compromită cariera și să-și depășească limitele. Pasiunea se transformă treptat în obsesie, iar iubirea în gelozie și posesivitate, ceea ce duce povestea spre un deznodământ tragic.

„Carmen – Eterna” este mai mult decât o poveste de dragoste: este o poveste despre pasiune, libertate, gelozie și răzbunare, dar și despre consecințele dramatice ale unei iubiri care nu poate accepta pierderea.

Foto: MB Studio

„Carmen” a fost compusă de Georges Bizet pe un libret de Henri Meilhac și Ludovic Halévy, inspirat de nuvela omonimă a lui Prosper Mérimée. Spre deosebire de nuvelă, Bizet a făcut din Carmen personajul central, în jurul căruia a construit un univers dramatic dominat de conflictul dintre dorință și convențiile sociale.

Premiera a avut loc la Opéra-Comique din Paris, pe 3 martie 1875. Începutul nu a fost cel pe care compozitorul și-l dorea, iar reacțiile vremii l-au afectat profund, însă succesul avea să vină ulterior. Astăzi, „Carmen” se numără printre cele mai interpretate și apreciate lucrări ale teatrului liric, iar povestea lui Carmen și a lui Don José rămâne una dintre cele mai puternice povești de dragoste din repertoriul universal.

Detalii despre distribuție și bilete sunt disponibile pe Ticketstore.ro, Biletlateatru.ro, Startickets.ro și DynamicTicket.ro.

Schimbarea ar putea modifica substanțial modul în care sunt calculate taxele locale, notează DailyBusiness. Nu înseamnă însă că orice proprietar va plăti automat mai mult.

În prezent, impozitul pe clădire este calculat pornind de la o valoare impozabilă stabilită prin Codul fiscal, la care se aplică o cotă decisă la nivel local. În noul model, accentul ar urma să se mute către valoarea proprietății și diferențele existente între piețele imobiliare din diverse zone.

Unul dintre efectele importante ale reformei este că două apartamente cu aceeași suprafață ar putea ajunge să aibă impozite diferite.

Explicația este simplă: un apartament de 70 de metri pătrați aflat într-o zonă în care proprietățile se vând la prețuri ridicate are o valoare de piață diferită față de un apartament identic ca suprafață situat într-o localitate sau zonă cu prețuri mai mici.

Prin urmare, suprafața nu ar mai fi singurul reper relevant.

Sistemul e-Proprietatea este gândit tocmai pentru a centraliza informațiile despre imobile și pentru a permite determinarea unor valori de referință cât mai apropiate de realitatea pieței. Ideea este ca baza de impozitare să reflecte mai bine diferențele dintre proprietăți și dintre zone.

Nu toate locuințele vor avea aceeași evoluție a taxei

Aici apare una dintre cele mai importante nuanțe ale reformei. O creștere a impozitului este mai probabilă în cazul proprietăților aflate în zone unde valorile imobiliare sunt ridicate și unde actuala valoare fiscală este mult sub nivelul de piață.

În schimb, pentru locuințele cu valori de piață mai reduse, diferența față de actualul sistem poate fi mult mai mică. În anumite situații, calculele prezentate public arată chiar posibilitatea unei taxe mai mici decât cea rezultată prin actualul mecanism.

Asta înseamnă că nu poate fi stabilită, în acest moment, o singură creștere procentuală valabilă pentru toți proprietarii.

Modificările aplicate impozitelor locale în 2026 au fost gândite ca o etapă intermediară înaintea trecerii la un sistem bazat pe valoarea de piață.

Guvernul a majorat baza de impozitare pentru clădiri, stabilind o valoare de referință de 2.677 de lei pe metrul pătrat pentru locuințele cu finisaje standard. Executivul a descris această modificare drept o etapă tranzitorie până la operaționalizarea sistemului automat de evaluare.

Cu alte cuvinte, proprietarii nu au ajuns încă la forma finală a sistemului anunțat pentru 2027.

Reforma a fost amânată de mai multe ori

Trecerea la impozitarea proprietăților în funcție de valoarea de piață nu este o idee apărută în 2026. România lucrează de mai mulți ani la schimbarea mecanismului de taxare.

Ministerul Finanțelor explica încă din 2024 că implementarea reformei presupune dezvoltarea unor sisteme informatice și folosirea unor modele specifice pentru evaluarea proprietăților. Atunci, termenul de aplicare a unor modificări din Codul fiscal fusese deja amânat.

Între timp, reforma a suferit și o schimbare importantă de statut: în iunie 2026, Guvernul a anunțat că impozitarea proprietăților la valoarea de piață a fost eliminată din PNRR, însă România intenționează să continue reforma și în afara acestui mecanism de finanțare și condiționalitate.

Pentru contribuabil, cea mai importantă schimbare nu este doar apariția unei eventuale taxe mai mari, ci faptul că valoarea locuinței va deveni un element mult mai important în stabilirea impozitului.

Astfel, proprietarii vor trebui să urmărească trei lucruri: valoarea atribuită imobilului în noul sistem, modul în care este stabilită cota de către administrația locală și regulile finale după care va fi făcut calculul.

Până la apariția formulei definitive și a tuturor normelor de aplicare, orice calcul privind impozitul exact din 2027 trebuie privit ca o estimare.

Cert este că direcția reformei este una diferită de sistemul tradițional: impozitarea ar urma să fie mai strâns legată de valoarea economică a proprietății și de piața imobiliară din zona în care aceasta se află.

Datele centralizate de Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România arată că proprietarii nu sunt expuși doar riscului de a-și pierde sau deteriora propriile bunuri.

Un incident produs în locuință poate afecta apartamentele vecinilor, spațiile comune, autoturisme sau alte bunuri aflate în apropiere, iar costurile pot ajunge în sarcina celui considerat responsabil.

Din totalul de circa 2,3 milioane de lei achitat în primul trimestru din 2026, aproape 452.000 de lei au fost plătiți pentru cele mai mari 30 de dosare de daună.

Cele mai consistente despăgubiri au fost înregistrate în Ilfov, Sibiu, Dâmbovița, Cluj și București.

Cea mai mare sumă achitată într-un singur caz a fost de 57.000 de lei.

Potrivit UNSAR, asemenea situații arată că valoarea unui prejudiciu produs altor persoane poate deveni semnificativă, chiar dacă incidentul pornește de la o problemă aparent obișnuită dintr-o locuință.

O problemă la instalații poate costa vecinii

Răspunderea civilă inclusă într-o poliță facultativă poate interveni atunci când proprietarul asigurat este considerat responsabil pentru producerea unui prejudiciu unei alte persoane.

Un exemplu frecvent este reprezentat de incidentele care implică instalațiile unei locuințe. O defecțiune poate provoca o inundație care afectează unul sau mai multe apartamente, iar proprietarul locuinței de la care a pornit problema poate fi obligat să suporte costurile remedierii pagubelor.

În funcție de prevederile contractuale, polița poate acoperi aceste prejudicii în limita sumei pentru care a fost încheiată asigurarea.

Riscurile nu se limitează însă la avarii produse în interiorul clădirii. UNSAR a dat ca exemplu și un incident recent din București, unde bucăți de beton desprinse de la balconul unui apartament situat la etajul al șaptelea au avariat un autoturism parcat în apropiere. În acest caz nu au fost raportate victime.

Valoarea unei asemenea protecții depinde în primul rând de condițiile poliței. Limita de răspundere, riscurile acoperite și excluderile pot fi diferite de la un contract la altul.

Reprezentanții UNSAR atrag atenția că limita de răspundere ar trebui stabilită ținând cont de caracteristicile locuinței și de riscurile la care aceasta este expusă.

Cu alte cuvinte, nu este suficient ca proprietarul să aibă o poliță facultativă. Este important să verifice și ce anume acoperă aceasta și în ce limite poate fi acordată despăgubirea.

Doar două din zece locuințe au poliță facultativă

În România există o diferență importantă între asigurarea obligatorie a locuinței, cunoscută sub denumirea de PAD, și o poliță facultativă.

PAD oferă protecție pentru trei riscuri catastrofale: cutremur, inundații provocate de cauze naturale și alunecări de teren, în condițiile prevăzute de legislație.

O asigurare facultativă poate extinde protecția asupra altor riscuri, în funcție de contract. Printre acestea se pot afla incendiul, explozia, furtuna, anumite avarii ale instalațiilor, deteriorarea bunurilor din locuință sau răspunderea civilă față de terți.

Prin urmare, existența unei polițe PAD nu înseamnă automat că proprietarul este acoperit și pentru prejudiciile provocate vecinilor.

Potrivit datelor prezentate de UNSAR, aproximativ 20% dintre locuințele din România sunt protejate printr-o asigurare facultativă.

Organizația, care reunește 23 de companii de asigurări și reasigurări, susține că membrii săi reprezintă peste 90% din piața locală de profil.

Din fotografii se vede că vegetația plantată în zonă s-a extins peste băncile destinate trecătorilor. Plantele au crescut atât de mult încât acoperă o mare parte din suprafața băncilor, iar în unele locuri ramurile și frunzele ajung până la nivelul aleilor. Orădeanca se întreabă de ce reprezentanții municipalității nu mai trec prin zonă, una ultracentrală, măcar periodic, pentru a vedea dacă sunt sau nu probleme, poate așa ar fi văzut vegetația luxuriantă care a acaparat băncile. Sau poate este un nou trend în amenajarea peisagistică.

Pentru a afla dacă situația va fi remediată, bihon.ro a solicitat un punct de vedere Direcției Tehnice din cadrul Primăriei Oradea. Directorul Sebastian Marchiș ne-a transmis că, în baza imaginilor transmise, urmează să se intervină.

„Ne ocupăm. Vom toaleta.” a precizat Marchiș.

Potrivit directorului din PMO, plantele care au acoperit băncile sunt glicine, plante cățărătoare cu flori parfumate, iar soluția avută în vedere este dirijarea lor pe structurile pergolelor din zonă.

Cei cinci ani nu se calculează însă direct de la data abaterii, iar termenul poate fi suspendat sau întrerupt. Din acest motiv, o amendă rutieră nu „dispare” automat după cinci ani.

În cât timp poate fi aplicată o amendă rutieră

Regula generală este prevăzută de articolul 13 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Aplicarea amenzii contravenționale se prescrie în termen de șase luni de la data săvârșirii faptei.

De exemplu, dacă abaterea este comisă pe 10 ianuarie, procesul-verbal prin care se aplică amenda trebuie întocmit, în principiu, în intervalul legal de șase luni. După expirarea acestui termen, autoritatea nu mai poate aplica valabil sancțiunea, dacă pentru situația respectivă nu există o regulă specială.

Calculul este diferit în cazul contravențiilor continue. Pentru acestea, termenul începe să curgă din momentul încetării faptei. O contravenție este considerată continuă atunci când încălcarea unei obligații legale se desfășoară în timp, fără întrerupere.

Legile speciale pot stabili alte termene de prescripție, însă pentru majoritatea abaterilor prevăzute de Codul rutier se aplică regula generală de șase luni.

Termenul este important mai ales atunci când șoferul nu este oprit pe loc, iar abaterea este constatată ulterior cu ajutorul unui mijloc tehnic. Pentru a stabili dacă sancțiunea a fost aplicată în termen contează data săvârșirii faptei și data aplicării sancțiunii înscrisă în procesul-verbal, nu momentul în care șoferul primește documentul.

Procesul-verbal trebuie comunicat în două luni

Aplicarea sancțiunii și comunicarea procesului-verbal sunt două etape distincte.

Dacă șoferul este prezent atunci când documentul este întocmit și primește un exemplar, procesul-verbal îi este înmânat pe loc. Dacă persoana nu este prezentă sau refuză să semneze, documentul trebuie comunicat ulterior prin modalitățile prevăzute de lege.

Articolul 14 din OG nr. 2/2001 prevede că executarea amenzii se prescrie dacă procesul-verbal nu a fost comunicat contravenientului în cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii.

Prin urmare, termenul de două luni nu curge, de regulă, de la data abaterii, ci de la momentul aplicării sancțiunii. Chiar dacă procesul-verbal a fost întocmit în interiorul perioadei de șase luni, autoritatea trebuie să respecte și termenul legal de comunicare.

Simplul fapt că un șofer spune că nu a văzut sau nu a primit plicul nu demonstrează automat că procesul-verbal nu a fost comunicat legal. Pentru clarificarea situației trebuie verificate confirmarea poștală, un eventual refuz de primire și celelalte documente întocmite în procedura de comunicare.

După cât timp se prescrie executarea silită

După comunicarea procesului-verbal și după ce acesta devine titlu executoriu, amenda este transmisă, de regulă, organului fiscal competent. Pentru persoanele fizice, recuperarea sumelor se face în mod obișnuit prin direcția locală de taxe și impozite.

Articolul 215 din Codul de procedură fiscală stabilește că dreptul autorității de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în cinci ani. Regula se aplică în mod expres și creanțelor rezultate din amenzi contravenționale.

Cei cinci ani încep să curgă la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de a cere executarea silită. Astfel, dacă acest drept apare în cursul anului 2026, termenul începe, în principiu, la 1 ianuarie 2027 și s-ar împlini la sfârșitul anului 2031.

Calculul concret depinde însă de momentul în care procesul-verbal a devenit executoriu și de eventualele situații în care termenul a fost suspendat sau întrerupt.

Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat că amenzile contravenționale sunt executate potrivit regulilor fiscale și că termenul aplicabil dreptului de a cere executarea silită este cel de cinci ani prevăzut de Codul de procedură fiscală.

De ce termenul de cinci ani poate începe din nou

Prescripția executării silite nu curge întotdeauna neîntrerupt până la împlinirea perioadei de cinci ani. Codul de procedură fiscală prevede situații în care termenul poate fi suspendat sau întrerupt.

Un act de executare silită efectuat legal poate întrerupe prescripția, iar după întrerupere începe să curgă un nou termen. Plata parțială sau recunoașterea datoriei poate avea, de asemenea, efectele prevăzute de lege asupra prescripției.

O somație, o poprire sau un alt act legal de executare realizat înainte de expirarea perioadei poate modifica momentul în care se împlinește prescripția.

Și suspendarea influențează calculul, deoarece perioada în care prescripția este suspendată nu este tratată la fel ca perioada în care termenul curge în mod normal.

Din acest motiv, situația unei amenzi vechi nu poate fi stabilită doar în funcție de anul în care a fost primită. Pentru un calcul corect trebuie analizat întregul dosar fiscal, nu doar procesul-verbal inițial.

Amenda nu se șterge automat după prescripție

Dacă termenul de prescripție s-a împlinit fără să fi fost întrerupt sau suspendat, organul fiscal nu mai poate continua legal executarea silită a creanței.

Persoana vizată poate cere autorității fiscale să constate prescripția și să îi comunice situația debitului. Dacă executarea continuă, actele pot fi contestate prin procedurile prevăzute de lege.

Prescripția nu trebuie confundată cu anularea procesului-verbal. Anularea presupune existența unor probleme privind legalitatea sau temeinicia sancțiunii, în timp ce prescripția privește expirarea termenului în care sancțiunea putea fi aplicată, comunicată sau executată, în funcție de etapa în care se află cazul.

Procesul-verbal de contravenție poate fi contestat în termen de 15 zile de la înmânare sau comunicare. Plângerea se depune la judecătoria competentă, potrivit regulilor aplicabile contravenției.

În cazul sancțiunilor rutiere, înregistrarea plângerii suspendă executarea amenzii și a sancțiunilor contravenționale complementare, în condițiile Codului rutier.

Termenul de 15 zile pentru contestare este diferit de termenul de prescripție. Dacă șoferul consideră că procesul-verbal este nelegal, conține date greșite sau sancțiunea a fost aplicată după expirarea termenului legal, așteptarea prescripției de cinci ani nu înlocuiește contestarea.

Nerespectarea termenului pentru depunerea plângerii poate limita posibilitatea de a contesta ulterior procesul-verbal pe fond. Procedura de contestare și efectele plângerii contravenționale sunt reglementate de Codul rutier și de OG nr. 2/2001.

Plata amenzii nu trebuie amânată în așteptarea prescripției

În termenul indicat în procesul-verbal, contravenientul poate beneficia, după caz, de mecanismul de plată redusă prevăzut de legislație.

Regula concretă trebuie verificată pentru fiecare sancțiune, deoarece legislația privind plata redusă a unor amenzi a fost modificată, iar regimul poate diferi în funcție de categoria contravenției.

Așteptarea prescripției poate fi riscantă. Autoritatea poate începe executarea silită, poate institui popriri și poate urmări veniturile sau bunurile persoanei datornice. În plus, un act legal de executare poate întrerupe termenul și poate face să înceapă o nouă perioadă de prescripție.

Dacă amenda a fost plătită, dovada achitării trebuie păstrată. Documentul poate fi folosit pentru corectarea situației dacă suma continuă să apară în evidențele fiscale.

Cele trei termene importante

Pentru o amendă de circulație trebuie analizate trei termene: sancțiunea se aplică, de regulă, în cel mult șase luni de la săvârșirea faptei; procesul-verbal trebuie comunicat în maximum două luni de la aplicarea sancțiunii; iar dreptul de a cere executarea silită se prescrie, în principiu, în cinci ani calculați de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.

Ultimul termen poate fi suspendat sau întrerupt, motiv pentru care fiecare situație trebuie verificată în funcție de toate documentele emise de poliție și de organul fiscal.

Informațiile au caracter general și se bazează pe OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 și Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în formele disponibile la momentul redactării.

Pentru o amendă concretă, mai ales dacă a început deja executarea silită, poate fi necesară consultarea unui avocat sau a unui specialist în drept contravențional și fiscal.