Lovit cu pumnii în față

Incidentul a avut loc într-o dimineață din luna februarie 2025, când un bărbat aflat la volanul unui microbuz care se îndrepta dinspre Oradea spre Beiuș a intrat în stația de combustibil de la marginea DN76, pentru a alimenta. A observat că între două pompe era oprit un autoturism, care, prin modul în care era poziționat, bloca accesul altor mașini.

A hotărât să aștepte, pentru că la volanul vehiculului în cauză nu era nimeni, dar după un timp, a tras furtunul pompei pe sub ușa mașinii, reușind cu dificultate să alimenteze. În acel moment, din clădirea benzinăriei a ieșit conducătorul auto al autoturismului, Florian C., care și-a aprins o țigară și ar fi răspuns flegmatic când i s-a atras atenția că putea să lase mașina în parcare, nu între pompe.

După ce a terminat de alimentat, șoferul microbuzului a intrat în interiorul stației pentru a plăti, iar la ieșire a fost așteptat în dreptul ușii de Florian C., care s-a repezit asupra lui și i-a aplicat două lovituri cu pumnul în față. Incidentul a fost surprins de camerele de supraveghere ale benzinăriei, iar victima a explicat că nu a ripostat, fiind luată prin surprindere și având mâinile ocupate. În schimb, a intervenit un bărbat care se afla în microbuz, dar și alte persoane care îl însoțeau pe agresor și care au încercat să aplaneze conflictul. Șoferul agresat a susținut că a încercat să sune la 112, dar a fost urmărit prin parcare de bărbatul violent, care a încercat să-l mai lovească de câteva ori.

6 luni de închisoare, cu suspendare

Un pasager din mașina lui Florian C. a confirmat că a văzut momentul în care agresorul l-a lovit cu pumnul pe celălalt șofer, dar a explicat că înainte de acest moment, cei doi bărbați s-au înjurat reciproc. Același lucru l-a susținut și fiica bărbatului de 45 de ani, aflată în autoturismul tatălui său. În timpul anchetei, autorul violențelor a recunoscut atacul, dar a menționat că anterior comiterii agresiunii victima l-ar fi provocat, insultându-l și amenințându-l. Argumentul său nu a fost acceptat de Judecătoria Oradea: „Chiar acceptând că între cei doi a avut loc un schimb de replici și injurii, această împrejurare nu constituie o atingere gravă a demnității, aptă să determine o puternică tulburare sau emoție. (…) Totodată, conduita inculpatului, care a așteptat persoana vătămată la ieșirea din stație, a lovit-o, iar ulterior a urmărit-o și a încercat din nou să o agreseze, evidențiază caracterul deliberat al manifestării violente”.

Medicii legiști au stabilit că bărbatul lovit nu a suferit răni care să necesite îngrijiri. Chiar dacă nu a dorit să dea declarații în fața instanței, agresorul nu a contestat probele administrate în cursul anchetei și a fost condamnat de Judecătoria Oradea la 6 luni de închisoare pentru lovire sau alte violențe, cu suspendare pe o durată de 2 ani. Florian C. a fost obligat să muncească 60 de zile în folosul comunității, dar are posibilitatea ca, în termen de 10 zile de la pronunțarea sentinței, să o atace cu apel.

Inculpatul a mai fost cercetat în două cazuri pentru loviri sau alte violențe, dar de fiecare dată procurorii au propus renunțarea la urmărirea penală, soluție confirmată în mai și iunie 2026, de către Judecătoria Beiuș.

Echipajele medicale sosite de urgență la fața locului au acordat acestuia primele îngrijiri medicale și au încercat să stabilizeze victima.

„Din păcate victima, cu amputație traumatică a ambelor brațe, a intrat în stop cardio-respirator și nu a răspuns la manevrele de resuscitare. A fost declarat decesul”, a declarat Natalia Hrihorișan de la UPU SMURD.

El a adăugat că decizia din BPN a fost luată în unanimitate.

sursa: AGERPRES

De ce limitele sunt mai dificile decât par

În viața de zi cu zi, capacitatea de a spune nu este adesea prezentată ca o chestiune simplă de fermitate. Dacă nu dorim să facem ceva, refuzăm; dacă o solicitare ne depășește posibilitățile, stabilim o limită. În practică, lucrurile sunt mai complexe. Un refuz nu are loc într-un spațiu gol, ci într-o relație, iar relațiile sunt însoțite de așteptări, obligații, roluri și consecințe.

De aceea, aceeași persoană poate fi foarte hotărâtă într-un anumit context și poate întâmpina dificultăți considerabile în altul. Putem refuza mai ușor o solicitare venită din partea unui necunoscut decât una formulată de un membru al familiei, de un coleg apropiat sau de cineva față de care simțim că avem o datorie. În astfel de situații, nu evaluăm doar cererea în sine, ci și ceea ce credem că s-ar putea întâmpla dacă refuzăm.

Teama de a dezamăgi, de a fi considerați egoiști sau nerecunoscători, de a provoca un conflict ori de a afecta relația poate face ca un nu să fie resimțit ca având un cost prea mare. Uneori, persoana acceptă nu pentru că își dorește cu adevărat să facă acel lucru, ci pentru că alternativa, posibilitatea de a supăra pe cineva, pare mai dificil de tolerat.

Aici apare o distincție importantă: a avea limite nu înseamnă a deveni indiferent față de nevoile celorlalți. Relațiile sănătoase presupun disponibilitate, sprijin și compromis. Dificultatea apare atunci când disponibilitatea față de ceilalți devine constant mai importantă decât propriile resurse, propriul timp sau propriile nevoi. În timp, această disproporție poate produce oboseală, frustrare și resentimente, chiar dacă persoana continuă să spună da.

Vinovăția și nevoia de a fi acceptat

Pentru multe persoane, principala dificultate nu este formularea unui refuz, ci emoția care apare după el. Vinovăția poate fi puternică, mai ales atunci când am învățat să asociem grija față de ceilalți cu disponibilitatea permanentă. În acest context, un refuz poate fi interpretat greșit ca dovadă de egoism, deși cele două lucruri nu sunt echivalente.

O limită stabilește, în esență, ce putem oferi fără să ne neglijăm complet propriile nevoi și responsabilități. Uneori putem ajuta; alteori nu putem. Uneori dorim să fim disponibili; alteori avem nevoie de timp pentru noi înșine, pentru familie, pentru odihnă sau pentru alte obligații. A recunoaște aceste limite nu reprezintă o lipsă de considerație față de ceilalți, ci o evaluare realistă a propriilor resurse.

Nevoia de acceptare poate complica suplimentar această situație. Fiind ființe sociale, reacțiile celor din jur contează pentru noi. Totuși, atunci când acceptarea celorlalți devine dependentă de disponibilitatea noastră permanentă, relația riscă să se transforme într-un sistem în care valoarea personală este confirmată doar prin ceea ce oferim.

Un criteriu util este să observăm dacă relațiile noastre permit și refuzul. O relație matură nu presupune absența conflictelor sau a dezamăgirilor, ci capacitatea de a le gestiona fără ca fiecare limită să fie interpretată ca o respingere. Oamenii apropiați pot fi nemulțumiți de un „nu”, dar nemulțumirea lor nu este, prin ea însăși, o dovadă că am procedat greșit.

Limitele nu se impun împotriva celorlalți

Stabilirea limitelor nu presupune agresivitate și nici explicații interminabile. De multe ori, dificultatea de a refuza este amplificată de încercarea de a găsi justificarea perfectă, una care să nu poată fi contestată. În realitate, nu orice limită are nevoie de o apărare extinsă. Un răspuns clar și respectuos poate fi suficient.

A spune nu pot, nu îmi este posibil acum sau nu pot prelua această responsabilitate reprezintă informații despre disponibilitatea noastră, nu atacuri la adresa celeilalte persoane. Tonul și contextul contează, desigur. Există situații în care este necesară o discuție mai amplă, în special în relațiile apropiate. Dar claritatea este, de regulă, mai utilă decât ambiguitatea care menține speranțe pe care nu intenționăm să le îndeplinim.

Un alt aspect important este consecvența. O limită exprimată o singură dată, dar retrasă de fiecare dată când celălalt insistă, devine dificil de menținut. A învăța să tolerăm disconfortul unui refuz este parte din procesul de a construi relații mai echilibrate.

În cele din urmă, limitele nu există pentru a ne îndepărta de ceilalți, ci pentru a face relațiile sustenabile. Atunci când spunem da la toate solicitările din teamă sau vinovăție, ajutorul oferit poate deveni treptat o sursă de tensiune. Un nu spus la timp poate fi, uneori, mai onest decât un da urmat de frustrare. Capacitatea de a fi prezent pentru ceilalți și capacitatea de a ne respecta propriile limite nu sunt obiective opuse. Ele fac parte din același echilibru.

UN LUCRU PE CARE ÎL PUTEM ÎNCERCA

Înainte de a răspunde automat unei solicitări, acordă-ți un moment și întreabă-te: Accept pentru că îmi doresc și îmi este posibil sau accept pentru că îmi este greu să gestionez reacția celuilalt?. Diferența dintre aceste două răspunsuri poate spune multe despre modul în care ne raportăm la propriile limite.

DE ȚINUT MINTE

Un refuz nu anulează grija față de ceilalți. Uneori, o limită clară este tocmai condiția care ne permite să rămânem disponibili fără să ne epuizăm.

Thomas Agud, psiholog

Thomas Agud este psiholog și autorul rubricii „MAI BINE CU NOI – Psihologie pentru viața de zi cu zi”. În activitatea sa profesională, oferă sprijin psihologic persoanelor care se confruntă cu dificultăți emoționale, perioade de schimbare și provocări care afectează echilibrul și funcționarea de zi cu zi. În această rubrică, aduce perspectiva psihologiei asupra experiențelor cotidiene, explicând fenomene complexe într-un limbaj clar, riguros și accesibil.

Facebook: Psiholog Thomas Agud | Instagram: @psih.thomasagud
E-mail: contact.thomasagud@gmail.com

„Păi nu era compensat?”

Una dintre cele mai frecvente nedumeriri apare la farmacie. Pacientul primește o rețetă compensată, o întinde farmacistului și descoperă că mai are de plătit.

Răspunsul stă chiar în cuvântul „compensat”. Medicamentele nu sunt toate decontate în aceeași proporție. În listele CNAS există niveluri diferite: 90%, 50%, 20% sau, pentru anumite medicamente și categorii de pacienți, 100%.

Mai important însă, aceste procente se raportează, de regulă, la prețul de referință stabilit pentru medicamentul respectiv, nu neapărat la prețul de vânzare al cutiei pe care pacientul o primește.

Să luăm un exemplu simplificat. Dacă pentru un tratament prețul de referință ar fi 20 de lei și compensarea 90%, sistemul ar suporta 18 lei din acel reper. Dacă produsul ales costă mai mult, diferența poate rămâne în sarcina pacientului. De aceea două medicamente cu aceeași substanță activă pot lăsa în buzunarul bolnavului contribuții diferite.

Așadar, „compensat 90%” nu trebuie citit automat ca „voi plăti doar 10% din prețul scris pe cutie”, iar „compensat 100%” nu înseamnă în orice situație că orice variantă comercială aleasă va costa zero lei.

Merită, prin urmare, întrebat farmacistul dacă există o variantă cu aceeași substanță activă pentru care prețul este mai mic.

Fără card, mai pot merge la medic?

Cardul poate fi pierdut, furat, deteriorat sau poate să nu fi ajuns niciodată la titular. Lipsa bucății de plastic nu înseamnă însă, prin ea însăși, că persoana și-a pierdut calitatea de asigurat.

Dacă un card a fost emis, dar poșta nu a reușit să-l predea, acesta este trimis la casa de asigurări de care aparține titularul și poate fi ridicat de acolo.

Dacă a fost pierdut, furat ori deteriorat, se solicită un duplicat. CNAS arată că pentru acesta sunt necesare o cerere, copia actului de identitate și dovada achitării contravalorii cardului duplicat. Documentele pot fi transmise și electronic către casa de asigurări.

Până la sosirea noului card, Casa de Asigurări de Sănătate îi eliberează pacientului o adeverință înlocuitoare, cu care acesta poate beneficia de servicii medicale.

Dacă persoanei nu i-a fost emis niciodată cardul, nu trebuie să ceară această adeverință înlocuitoare. CNAS spune că poate beneficia de servicii fără prezentarea cardului.

Pentru mulți pacienți, primul reflex este să creadă că lipsa cardului blochează orice consultație. Tocmai de aceea este util să afle din timp unde se găsește documentul sau cum poate cere înlocuirea lui, nu în dimineața în care are deja programare la medic. O problemă administrativă rezolvată înainte poate însemna un drum mai puțin atunci când omul este deja bolnav.

Există și situația mai neplăcută în care pacientul ajunge la medic și află că sistemul îl arată ca neasigurat, deși el știe că are această calitate. Statutul este înregistrat în sistemul informatic al asigurărilor de sănătate și poate fi verificat online.

Dacă datele nu corespund realității, problema trebuie lămurită cu casa de asigurări, pe baza documentelor care dovedesc categoria în care se află persoana.

Cardul și calitatea de asigurat nu sunt același lucru. Cardul este instrumentul prin care se validează multe dintre serviciile primite; dreptul la asigurare rezultă din situația persoanei în sistem. Un portofel fără card nu transformă automat un asigurat într-un neasigurat.

Când tratamentul continuă acasă

Boala nu se termină întotdeauna la ușa spitalului. Uneori, după un AVC, o operație sau o boală gravă, familia descoperă că adevărata greutate începe acasă. Bolnavul se ridică greu, nu se poate deplasa singur, are nevoie de recuperare, de îngrijiri ori de un dispozitiv medical.

Pachetul de bază al asigurărilor de sănătate cuprinde și servicii de medicină fizică și de reabilitare, îngrijiri medicale la domiciliu, îngrijiri paliative la domiciliu și dispozitive medicale destinate recuperării unor deficiențe.

Faptul că ele există în pachet nu înseamnă însă că pacientul poate intra în orice centru privat și poate cere gratuit procedurile pe care le dorește.

Pentru recuperare există un traseu medical. Consultația la medicul de medicină fizică și de reabilitare se face, în mod obișnuit, pe baza biletului de trimitere, iar specialistul stabilește planul de proceduri potrivit bolii și stării pacientului. Serviciile trebuie apoi făcute la furnizori care lucrează în contract cu o casă de asigurări.

La fel de puțin cunoscute sunt îngrijirile medicale la domiciliu. Pentru omul imobilizat, posibilitatea ca unele servicii să vină la el poate scuti familia de transporturi dificile și costisitoare. Aceste îngrijiri se acordă pe baza unei recomandări medicale și prin furnizori aflați în contract.

Sistemul decontează, în condițiile stabilite, și dispozitive destinate recuperării unor deficiențe organice sau funcționale. Procedura presupune recomandare medicală și furnizor în contract, iar pentru unele dispozitive poate exista o diferență de preț suportată de beneficiar, dacă acesta alege un produs mai scump decât suma decontată.

Întrebarea nu ar trebui să fie doar „cât costă?”, ci și „se poate deconta prin CAS?”. Răspunsul nu va fi întotdeauna „da, integral”, dar merită aflat înainte ca familia să plătească direct un serviciu sau un dispozitiv pe care sistemul îl poate suporta, măcar în parte.

Dacă te îmbolnăvești în străinătate

Cardul European de sănătate nu este o asigurare de călătorie care promite orice tratament gratuit, oriunde în lume.

Cardul este destinat șederilor temporare în statele Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European, precum și în Elveția și Regatul Unit și deschide accesul la îngrijirile medicale care devin necesare în timpul șederii.

Dacă apare o problemă medicală care nu poate aștepta întoarcerea în România, cardul permite accesul la serviciile necesare în sistemul public al statului în care te afli, potrivit regulilor aplicate acolo.

Aici se află și capcana expresiei „am card european, deci este gratis”. Dacă în țara respectivă asigurații locali plătesc o coplată pentru un anumit serviciu, atunci și cetățeanului român i se poate cere acea coplată.

Cardul nu acoperă nici serviciile din afara sistemului public doar pentru că pacientul a ales o clinică privată.

De asemenea, foarte important, cardul nu poate fi folosit atunci când scopul călătoriei este tocmai obținerea unui tratament medical planificat. Pentru tratamentul planificat într-un alt stat există o procedură diferită, cu autorizare prealabilă și documentul european S2, în condițiile prevăzute de lege.

În esență, sistemul de sănătate plătește mai multe lucruri decât își imaginează adesea pacientul, dar aproape fiecare drept vine cu o cale de acces. Uneori este nevoie de o trimitere, alteori de o recomandare, de un furnizor care are contract cu CAS sau de un anumit document.

Pentru omul bolnav, aceste diferențe administrative pot părea mărunte doar privite din afara sistemului. Pentru un pensionar care numără banii la farmacie, pentru o femeie care își îngrijește soțul imobilizat sau pentru cineva care ajunge la spital în timpul unei călătorii, ele pot însemna sute de lei și multe drumuri.

De aceea, înainte de a scoate banii din buzunar, merită pusă o întrebare simplă: „Asta poate fi plătită de Casa de Sănătate?”

CH28662

Un proiect început în 2004 și trecut prin mai mulți constructori

Asociația Pro Infrastructură descrie povestea celor 28,55 km ai tronsonului Biharia-Chiribiș drept „una dintre cele mai halucinante povești din infrastructura românească”.

„Filmul e greu de imaginat chiar și pentru cei mai inventivi scenariști.” afirmă reprezentanții asociației într-o postare dedicată stadiului lucrărilor.

Lucrările pe acest sector au început în 2004, în perioada contractului cu Bechtel. Americanii au fost înlocuiți în 2013, când contractul a fost reziliat, după ce pe sectorul Suplacu de Barcău-Borș stadiul fizic ajunsese la aproximativ 50 la sută.

În 2015, proiectul a fost atribuit companiei spaniole Corsan-Corviam, însă contractul a fost reziliat un an mai târziu. O nouă licitație a fost lansată în 2017, iar în iunie 2020 a fost semnat contractul cu Trameco. Potrivit Asociației Pro Infrastructură, au urmat noi dispute privind situația din teren și valoarea contractului.

Constructorul a solicitat o creștere importantă a prețului, invocând diferențe între situația existentă și documentația tehnică. Asociația susține că a cerut în mai multe rânduri rezilierea contractului, ultima dată în februarie 2022. În luna mai a aceluiași an, CNAIR a reziliat contractul și a lansat o nouă procedură de achiziție.

Câștigătorul a fost Precon, companie din grupul Selina, patronată de omul de afaceri Beniamin Rus. Contractul actual a fost semnat în aprilie 2024, însă lucrările au fost întârziate de litigiul dintre CNAIR și fostul constructor, Trameco.

Potrivit asociației, situația a fost deblocată în 2025, după ce responsabilitatea pentru proiect a ajuns la Compania Națională de Investiții Rutiere. Directorul general al CNIR, Gabriel Budescu, a emis în mai 2025 ordinul de începere pentru proiectare. Execuția a început în teren pe 24 iulie 2025, pe o porțiune de 8,5 kilometri, iar din 29 septembrie constructorul a putut lucra pe întregul lot.

Contractul prevede 18 luni pentru execuție, ceea ce înseamnă că termenul contractual este în 2027. Cu toate acestea, ritmul lucrărilor indică posibilitatea deschiderii circulației mult mai devreme.

„De data asta antreprenorul începe în forță și, după mai bine de 22 de ani și mult chin, epopeea se încheie cu o… inaugurare înainte de termen!” menționează Asociația Pro Infrastructură.

Potrivit evaluării asociației, asfaltul este deja turnat pe aproape întregul traseu, iar structurile sunt într-un stadiu avansat. Una dintre ultimele operațiuni importante este finalizarea unui viaduct. Dacă nu apar probleme majore, circulația pe cei 28,55 kilometri dintre Biharia și Chiribiș ar putea fi deschisă în decembrie.

FOTO: Asociația Pro Infrastructură

Tronsonul Suplacu de Barcău-Chiribiș s-ar putea deschide în noiembrie

Un alt tronson cu o istorie complicată este Suplacu de Barcău-Chiribiș, cu o lungime de 26,35 kilometri. Și acest proiect are origini în perioada Bechtel. Prima cupă de excavator a fost introdusă în teren în iunie 2004, iar Erbașu este al patrulea constructor care lucrează pe acest sector.

„Americanii au dat prima cupă de excavator în urmă cu 22 de ani, în iunie 2004! Erbașu este al patrulea constructor de pe acest tronson!” amintește Asociația Pro Infrastructură.

Contractul cu Erbașu a fost semnat în noiembrie 2023 și prevedea șase luni pentru proiectare și 18 luni pentru execuție. Proiectul tehnic a fost aprobat în decembrie 2024, iar ordinul de începere a lucrărilor a fost emis în ianuarie 2025.

Asociația susține însă că tronsonul este suficient de avansat pentru ca traficul să fie deschis înainte de finalizarea tuturor lucrărilor.

„Chiar dacă finalul lunii octombrie teoretic este posibil, inaugurarea celor 26,35 kilometri dintre Suplacu de Barcău și Chiribiș se va face în noiembrie.” estimează Asociația Pro Infrastructură.

Pe traseu s-a turnat asfalt pe aproape întregul sector. Mai sunt lucrări de finalizat în zona culeei sudice a viaductului de la Suplacu de Barcău și la conexiunea de tip semi-nod din apropiere de Porț și Marca.

Potrivit asociației, pasajul peste A3 din zona câmpului de sonde este singura structură importantă rămasă în urmă, însă aceasta nu ar împiedica o eventuală deschidere mai rapidă a traficului.

FOTO: Asociația Pro Infrastructură

Circulație pe autostradă de la graniță până la Târgu Mureș, dar cu „pauză” de 41 km

Deschiderea celor două loturi ar avea un urma să aibă un efect important asupra continuității Autostrăzii Transilvania. Potrivit Asociației Pro Infrastructură, dacă estimările privind evoluția lucrărilor se confirmă, șoferii ar putea circula de la granița cu Ungaria până la Nușfalău pe aproximativ 73,8 kilometri de autostradă.

În partea de est, traficul ar putea fi asigurat între Poarta Sălajului și Târgu Mureș pe alți 155,3 kilometri. Astfel, între Târgu Mureș și Borș II ar mai rămâne o singură secțiune nefinalizată, cea dintre Poarta Sălajului și Nușfalău, cu o lungime de aproximativ 41 de kilometri.

Asociația Pro Infrastructură consideră că ritmul actual al lucrărilor de pe cele două loturi poate transforma în realitate deschiderea lor în lunile următoare, după o așteptare începută în urmă cu 22 de ani.

„Se pare că în sfârșit scăpăm de unul din cele două loturi blestemate ale Autostrăzii Transilvania.” este concluzia reprezentanților asociației.

FOTO: Asociația Pro Infrastructură

‘Din păcate, politicienii din trecut au avut mereu un complex de superioritate față de Republica Moldova. Însă astăzi, după ce Maia Sandu este președintă de câțiva ani de zile și după cinci ani de guvernare pro-europeană, Republica Moldova este mai avansată decât noi în unele domenii și trebuie să și învățăm de la Republica Moldova. Au făcut o comasare voluntară a comunelor în acest an. Voi propune același lucru în programul de guvernare. Voi propune o comasare voluntară a comunelor din România, pentru ca să fie mai eficiente, să poată absorbi mai rapid fonduri europene, să poată oferi servicii publice de calitate oamenilor’, a precizat Mureșan, luni, pentru RFI România.

Totodată, a criticat Autoritatea Națională pentru Cetățenie pentru întârzierile acumulate și a anunțat că dorește o reformă a instituției.

‘Oamenii din Republica Moldova au așteptări legitime. Așteaptă prea mult pentru cetățenia română. Avem această Autoritate pentru Cetățenie, disfuncțională, care acumulează o serie de întârzieri. Vom reforma această Autoritate pentru Cetățenie, pentru a elibera mai rapid cetățenii românilor din Republica Moldova’, a precizat Siegfried Mureșan.

În altă ordine de idei, a declarat că vizează o reformare a companiilor de stat și o comasare a unor instituții din administrația centrală.

‘Obiectivul meu esențial este să redefinim relația dintre cetățean și stat. Până acum, oamenii lucrează pentru stat, oamenii lucrează pentru a plăti taxe și impozite, iar… deciziile privind ceea ce se întâmplă cu taxele și impozitele, în multe companii de stat, în multe întreprinderi, în multe instituții, nu sunt în interesul cetățeanului. De aceea vom avea un stat modern, un stat suplu, o reformare a companiilor de stat, o comasare a unor instituții din administrația centrală care sunt prea mari, prea stufoase și fac prea puțin pentru oameni’, a adăugat europarlamentarul.

sursa: AGERPRES

Într-o curbă deosebit de periculoasă la stânga, în împrejurări care urmează să fie stabilite în urma cercetărilor, acesta ar fi pierdut controlul asupra direcției de deplasare și ar fi intrat în coliziune cu parapetul metalic din partea dreaptă a sensului său de mers.

În urma accidentului rutier, tânărul de 22 de ani a suferit multiple leziuni care, din nefericire, i-au provocat decesul la fața locului.

Polițiștii Biroului Rutier Beiuș continuă cercetările pentru stabilirea cauzelor și împrejurărilor producerii accidentului rutier.

UPDATE Grav accident de circulație pe DN 76, pe Dealul Bitii. Un motociclist a decedat după impactul cu un parapet metalic

Programul include activități de limba engleză, desfășurate prin joc, conversație și exerciții interactive, precum și activități pentru dezvoltarea citirii, scrierii și exprimării corecte în limba română. Inițiativa este realizată cu sprijinul Liceului Teoretic „Nicolae Jiga” Tinca, care contribuie la promovarea și desfășurarea activităților. Primăria Tinca susține proiectul și urmărește crearea unor oportunități educative accesibile copiilor din întreaga comună. Pentru informații și înscrieri, părinții o pot contacta pe Vaida Maria Alexandra, la numărul 0740 096 771.

În paralel cu proiectele educative, la finalul săptămânii trecute, în comună a avut loc și o amplă acțiune de ecologizare desfășurată în cadrul campaniei „Let’s Do It, România!” și a inițiativei locale „Let’s Do It, Tinca!”. La acțiune au participat reprezentanți ai Primăriei, cadre didactice, elevi, preșcolari și membri ai comunității. Activitatea de ecologizare s-a desfășurat atât în Tinca, cât și în satele Girișu Negru, Gurbediu, Râpa și Belfir.

Organizatorii au transmis mulțumiri tuturor celor care s-au implicat în acțiune și au contribuit la curățarea zonelor din comunitate. Activitatea a urmărit atât îmbunătățirea aspectului localităților, cât și promovarea responsabilității față de mediul înconjurător în rândul copiilor și al adulților. Acțiunea a fost coordonată, din partea Primăriei Tinca, de consilierul de mediu Pele Gabriela, iar responsabilul din partea unității de învățământ a fost profesorul Bas Sorin.