Judoka orădean a avut un parcurs foarte bun, înregistrând patru victorii și o înfrângere. După un prim tur liber, Alex a trecut în turul secund de Murat Faviyev (Azerbaidjan), iar în turul trei l-a învins pe Athanasios Milonelis (Grecia).

FOTO: TAMARA KULUMBEGASHVILI – EUROPEAN JUDO UNION

A urmat o nouă victorie în sferturile de finală, în fața lui Maxime-Gael Ngayap Hambou (Franța). Din păcate, judoka orădean a cedat în semifinale, fiind învins de Luka Maisuradze (Georgia). Alex s-a revanșat în finala pentru medalia de bronz, câștigând meciul cu Thomas Scharfetter (Austria), reușind astfel să urce pe treapta a treia a podiumului.

La categoria 90 kg au participat 38 de sportivi.

Alex George Creț a izbutit astfel să revină în elita categoriei sale, acesta fiind cel mai bun rezultat al său după participarea la Jocurile Olimpice de la Paris 2024. El este legitimat la CSM Oradea, fiind pregătit de antrenorii Emil Morar și Dan Fâșie.

Alex George Creț FOTO: EUROPEAN JUDO UNION

Anunţul a fost făcut de Dorin Boca, primarul comunei Lunca, pe pagina sa de Facebook, apreciind că această recunoaștere oferă oportunități reale de dezvoltare, de promovare a turismului local și de susținere a tradițiilor care definesc comuna.

„Comuna Lunca primește recunoașterea meritată pentru valorile sale autentice, prin acordarea specializării în domeniul patrimoniului cultural imaterial. Această distincție confirmă faptul că tradițiile noastre, meșteșugurile și identitatea locală sunt apreciate și protejate la nivel național.
Meșteșugurile cojocăritului și sumănăritului, păstrate cu pasiune și dăruire, reprezintă o moștenire vie pe care avem datoria să o ducem mai departe. Este meritul oamenilor dedicați din comunitatea noastră care, prin muncă și talent, duc mai departe spiritul autentic al Țării Beiușului”, scrie primarul Dorin Boca.

Pasionat de etnografie

Tânărul Răzvan Mihai Fericean, din pasiune pentru tradiții obiceiuri și obiecte etnografice, a reînviat tradiția confecționării cojoacelor şi sumanelor. Familia l-a susţinut în învăţarea meşteşugului, în special mătuşa sa, Adina Tuduce, care i-a insuflat pasiunea pentru etnografie de la o vârstă foarte fragedă. Invitat la un eveniment dedicat cojocăritului la Muzeul Ţării Crişurilor, Răzvan a povestit că totul a început pe la vârsta de 5-6 ani, când o vedea pe mătuşa sa îmbrăcată cu cojoc la biserică în fiecare an de Paşti. I se părea atunci că „nu a văzut nimic mai frumos pe lume” şi şi-a dorit să aibă şi el.

În timp, realizând că piesele din piele şi blană sunt deosebit de perisabile şi nu se mai găsesc într-o stare suficient de bună ca să poată fi purtate şi-a dorit să ştie să le facă. În 2015 a primit primul cojoc din colecţie sa de la o vecină, care l-a primit la rândul ei când avea 15 ani, şi la vârsta de peste 80 de ani încă îl păstra. Cojocul era într-o stare avansată de degradare şi Răzvan a încercat, cum a ştiut, să îl recondiţioneze.

După terminarea liceului şi admiterea la facultate, şi-a propus să profite la maxim de vacanţă. S-a dus la cojocarul Traian Gavra din Vărzarii de Jos, cel care a primit titlul de Tezaur Uman Viu, a cumpărat piele şi s-a hotărât să facă un cojoc pe care să îl dăruiască apoi mamei sale. Procesul a fost destul de anevoios. Răzvan fiind aproape în totalitate autodidact, a avut ca sursă de inspiraţie un cojoc vechi într-o stare bună, pe care îl primise de la o altă vecină.

Este mult de lucru până cojocul ajunge la forma finală, a povestit Răzvan. După croirea cojocului după tipare, prima etapă este scrierea modelului, lucru foarte migălos. Foloseşte hârtie de calc pe care imprimă modelul, după care realizează transferul acestuia pe piele şi îl îngroaşă apoi cu cerneală, care nu se întinde şi pătrunde în grosimea stratului de piele, iar după uscare modelul rămâne clar.

În meseria de cojocar cea mai mare problemă sunt materialele, spune Răzvan, pentru că nu se găsesc cele dorite nici pentru broderie nici pentru piele. La crearea cojocului se folosesc şi diferite tipuri de preducele, nişte dălţi speciale care prin lovire cu ciocanul realizează diferite modele, mai ales acea dantelărie în piele care se foloseşte la ornamentarea spatelor cojoacelor. Nasturii din piele cu ciucure în mijloc a învăţat să îi facă de la meşterul Moise Gavra. Pentru Răzvan finalizarea primului cojoc a fost o realizare deosebită.

La cei numai 25 de ani ai săi, Răzvan a reușit să aducă la viață cojocăritul realizând în atelierul său cojoace cohănești, binșeneşti, cojoace cu bumbălaci, sau suman de Sârbești, dar și cojoace mai simple, de port, și laibere.

Revitalizarea cojocului

Cojocul este o piesă cu blană în interior şi piela înafară, de obicei până în talie, fără mâneci. Este un obiect vestimentar care are rolul de a proteja de frig, la crearea căruia erau folosite toate resursele materiale dintr-o gospodărie.

Cojocăritul a evoluat în timp. Pe la 1600 era consemnat doar un singur meşter cojocar la Beiuş. În arealul Beiuşului apar apoi în secolul XVIII încă doi cojocari, dar meşteşugul ia amploare abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, şi durează până spre anul 1950. Este perioada de maximă înflorire când apar în foarte multe sate meşteri, ceea ce înseamnă că era nevoie de asemenea piese vestimentare. După 1848, dezvoltarea meşteşugului este în legătură directă cu creşterea numărului populaţiei. În timp, cojoacele s-au specializat şi individualizat pe areal mai mic, după cum explica dr. Simona Ioana Bala, muzeograf în cadrul secției de Etnografie a Muzeului Ţării Crişurilor.

Cojoacele brodate şi le permiteau doar „găzdăcoii”, oamenii înstăriţi, pentru că erau piese vestimentare scumpe. Ornamentaţia cojocului era influenţată atât de comanditar în funcţie de câţi bani îşi permitea să investească, dar şi de tiplogia locului. În rest, majoritatea cojoacelor erau cojoace utilitare, care erau făcute să ţină de cald, foarte puţin ornamentate. Simbolistica lor diferă de la o zonă la alta, având pe alocuri influenţe maghiare.
Cei care practicau acest meşteşug erau la rândul lor oameni înstăriţi, care din vânzarea cojoacelor îşi permiteau să îşi întreţină familia şi să îşi trimită copii la studii, chiar în străinătate. Astăzi meşteşugul s-a revitalizat, fiind tot mai mulţi cei care învaţă cojocărotul, arta tradiţională putând fi păstrată pe mai departe.

Proiect dedicat Ţării Beiuşului

Răzvan Mihai Fericean, Custode de Cunostinţe şi Expresii Culturale Tradiţionale din Ţara Beiuşului, este implicat în Asociaţia Custozii de Cunoştinţe şi Expresii Culturale Tradiţionale din Ţara Beiuşului care a luat naştere în decursul proiectului pilot intitulat „Sprijinirea sustenabilității culturale și revitalizare economică în Regiunea Țara Beiușului din România prin protecția și promovarea Cunoștințelor Tradiționale și a Expresiilor Culturale Tradiționale”. Proiectul este implementat de Organizația Mondială a proprietății Intelectuale (OMPI) cu sediul la Geneva, la cererea Oficiului Român pentru Drepturi de Autor (ORDA) și a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) în colaborare cu expertul național av. Monica Florina Boța Moisin de la Inițiativa Drepturilor de Proprietate Culturală Intelectuală (CIPRI).

Proiectul urmărește să pună bazele unui cadru legal național care să protejeze și să promoveze meșteșugurile și cunoștințele și Expresiile Culturale Tradiționale, și să creeze oportunități economice bazate pe Cunoștințe Tradiționale și tradiții locale. Va servi drept model pentru alte regiuni din România care se confruntă cu provocări similare.

„Un scop al asociaţiei noastre e acela de a proteja expresiile culturale tradiţionale de utilizarea lor în contexte neoportune sau fără consimţământul custozilor”, spune Răzvan Mihal Fericean într-un video realizat în cadrul proiectului.

Lucrările la pasajul suprateran din zona Era Shopping Park au început în toamna anului trecut și trebuie finalizate până la sfârșitul verii 2026, în contextul termenelor stabilite prin PNRR. Proiectul este realizat de asocierea dintre Selina și Drum Asfalt și prezintă un grad ridicat de complexitate, inclusiv din cauza corelării cu proiectul de tram-train.

Pasajul va avea o lungime totală de 535 de metri și este construit peste sensul giratoriu de la intersecția cu accesul către Era Shopping Park, Oradea Shopping City și Dedeman. Valoarea lucrărilor se ridică la 25.384.126,30 lei, fără TVA.

FOTO: Primul strat de asfalt de la pasajul Era Park Oradea, 18.04.2026

În paralel, un al doilea proiect major de infrastructură vizează realizarea unui pasaj subteran la intersecția dintre Calea Aradului și Centura Oradea. Acesta va avea o lungime totală de 406 metri, iar valoarea lucrărilor este de 26.453.889,63 lei, fără TVA. Ambele investiții includ și pasaje subterane dedicate pietonilor și sunt finanțate din fonduri europene prin PNRR, în cadrul parteneriatului dintre autoritățile locale și naționale.

Dispărut după ce a fost avariat

Autoturismul cu o vechime de 16 ani îi aparține unui bărbat care, în toamna anului trecut, după ce a fost implicat într-un eveniment rutier soldat cu mai multe avarii, l-a parcat pe o stradă din cartierul Rogerius, în spatele blocului în care locuiește. Patru zile mai târziu a constatat că autoturismul a dispărut și a intrat în panică.

A sunat-o pe concubina lui, care mai folosea mașina și cu care avea o înțelegere: cel care utiliza vehiculul punea cheia de contact lângă schimbătorul de viteze și lăsa deblocată portiera din partea șoferului. Pentru că femeia i-a confirmat că nu a folosit autoturismul, orădeanul a sunat la 112, iar polițiștii au început imediat căutările.

Au verificat înregistrările de pe camerele de supraveghere stradală și au observat mașina circulând prin oraș. La un moment dat, au fost surprinse două persoane necunoscute coborând din vehiculul evaluat de proprietar la 1.500 de euro.

Autorii nu au putut fi identificați

La o zi după sesizarea autorităților, mașina a fost descoperită parcată în curtea Mănăstirii Franciscane „Maica Domnului” din Oradea. „Autoturismul a fost restituit persoanei vătămate care, fiind reaudiată, a declarat faptul că nu mai are nicio pretenție în cauză și nu mai dorește continuarea cercetărilor față de autorii necunoscuți”, au explicat procurorii în cererea adresată instanței.

Criminaliștii au prelevat mai multe urme, dar nu au găsit amprente și niciun alt indiciu care să-i conducă spre autorii sustragerii. Nici camerele de supraveghere nu le-au fost de ajutor, în nicio imagine nefiind surprinse semnalmentele suspecților.

Drept urmare, în luna februarie a acestui an, procurorul de caz din cadrul Parchetului Oradea a dispus renunțarea la urmărirea penală. Au fost invocate, printre altele, faptul că pedeapsa pentru infracțiunea investigată nu e mai mare de 7 ani de închisoare, dar și lipsa unui interes public în continuarea anchetei.

La începutul lunii aprilie, Judecătoria Oradea a confirmat decizia procurorului, arătând că prejudiciul e redus și nu justifică oportunitatea continuării cercetărilor. Asta cu atât mai mult cu cât mașina a fost recuperată, iar autorii nu au fost identificați.

„Eforturile organelor de urmărire penală şi cheltuielile necesare pentru identificarea autorilor acestei infracţiuni, prin care s-a creat un prejudiciu material redus, apar ca fiind nejustificate în raport de pericolul social concret al faptei”, a concluzionat judecătorul de caz în hotărârea sa cu caracter definitiv.

Pentru elevii veniți din toate colțurile țării, Oradea a fost, timp de câteva zile, locul unde istoria s-a trăit, nu doar s-a studiat. Au fost câteva zile speciale pe care elevii, olimpici la istorie, nu le vor uita probabil niciodată. Momentele surprinse și proiectate în timpul festivității au readus în prim-plan bucuria și energia unei experiențe unice. În spatele acestui rezultat s-a aflat o muncă asiduă, dusă cu discreție de organizatori, care au înțeles că o astfel de olimpiadă înseamnă mai mult decât o simplă competiție.

Festivitatea de încheiere a fost însă una în care performanța elevilor a fost în prim plan. Șeful Inspectoratului Școlar Județean Bihor, Alin Ștefănuț, a spus că Istoria nu este doar în manuale ci se regăsește în felul în care generația de astăzi alege să gândească, să argumenteze și să pună sub semnul întrebării lucrurile aparent sigure.

„Aici, în aceste zile, ați demonstrat că știți să faceți acest lucru iar asta contează mai mult decât orice punctaj. Această a 49-a Olimpiadă de Istorie a fost pentru noi, cei din Bihor, o onoare, dar în același timp și o responsabilitate pe care am încercat să o tratăm cu profesionalism, deschidere și respect față de valorile educației. Dincolo de rezultate și ierarhii cred că această olimpiadă a fost despre întâlniri. Întâlnirea elevilor cu întrebările dificile, cu emoțiile unui concurs, cu propriile limite și cu dorința de a le depăși”, a spus șeful Inspectoratului care i-a încurajat pe elevi, subliniind că tot ce au construit pentru a ajunge la Olimpiadă nu poate fi pierdut printr-un clasament: „vă încurajez să continuați să iubiți Istoria și să vă urmați pasiunea, întrucât societatea noastră are nevoie de oameni capabili să înțeleagă trecutul și să construiască, în mod responsabil, viitorul”.

FOTO: Festivitatea de premiere a Olimpiadei Naționale de Istorie, 18.04.2026

Premii și premianți

A urmat apoi momentul mult așteptat, premierea celor care au obținut cele mai bune rezultate. Elevii au primit premii în cărți, cupe, medalii și bani: 1000 de lei locul I, 700 de lei locul II, 500 de lei locul III și 300 de lei mențiunea. Pe lângă banii primiți din partea statului, Asociația de Părinți Eminesciana, Inspectoratul Școlar Județean Bihor și sponsorii, le-a mai dăruit câștigătorilor câte 600 de lei pentru locul I, 500 de lei pentru locul II, 400 de lei pentru locul III și câte 250 de lei pentru fiecare mențiune.

La clasa a VIII-a, premiul I l-a obținut Flavia Rusu de la Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” din Rădăuți, Suceava, premiul II, Anastasia Miclăuș de la Școala Gimnazială „Mihai Vodă”, din localitatea Mihai Viteazu, Cluj și premiul III – Adrian Ștefan Giurgiu, Colegiul Național „Vasile Lucaciu” Baia Mare, Maramureș.

Clasa a IX-a: premiul I – Ștefan Octavian Mercaș de la Colegiul Național Iași, premiul II – Silvia-Maria Simion de la Colegiul Național „Ion C. Brătianu” din Pitești, Argeș, premiul III – Irina-Rita Codrea de la Colegiul Național „David Prodan” Cugir, Alba; clasa a X-a: premiul I – Giorgios Dedu de la Colegiul Național „Andrei Șaguna” Brașov, premiul II – Luca Grigoraș de la Colegiul Național „Nicu Gane” Fălticeni, Suceava, premiul III – Maria-Alexia Nedelcu de la Colegiul Național „Vlaicu Vodă” Curtea de Argeș; clasa a XI-a: premiul I – Onisim Crăciunescu de la Liceul „Atanasie Marienescu” Arad, premiul II – Maria Elena Negrea de la Colegiul Național „George Coșbuc”, Motru, Gorj, premiul III – Răzvan-Andrei Boldea de la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din Brașov; clasa a XII-a: premiul I – Maria Sânziana Dobrescu de la Colegiul Romano-Catolic „Sf Iosif” din București (sector 4), premiul II – Matei-Cătălin Radu de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București (sector 5) și premiul III – Ioana Simina Popa de la Colegiul Național „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte, Prahova.

Din Bihor a primit un premiu special, din partea Universității Babeș-Bolyai, Ianis Negoiță de la Colegiul Național „Onisifor Ghibu” din Oradea iar din partea Asociației de Părinți Eminesciana, directoarea Livia Muntean a acordat 5 premii speciale pentru cei mai buni din lotul Bihorului: la clasa a VIII-a – Maria Adriana Oprea de la Colegiul Național „Onisifor Ghibu” din Oradea, clasa a IX-a – Ioana-Paula Pepelea de la Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” Oradea, clasa a X-a – Ianis Negoiță de la Colegiul Național „Onisifor Ghibu”, clasa a XI-a – Iulia-Andra Rădulescu de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Oradea și, la clasa a XII-a – Ilinca-Andreea Iacob de la Liceul Teoretic „Constantin Șerban” din Aleșd.

La finalul evenimentului, după 37 de ani în care s-a ocupat de organizarea olimpiadelor din România, profesorul de istorie și autorul de manuale școlare, doctorul în Istoria Relațiilor Internaționale și Studii Europene, inspector școlar pe specialitatea Istorie la Inspectoratul Școlar al Municipiului București, autor de numeroase lucrări științifice, metodice și articole în periodice, membru al Comisiei Naționale de Istorie, președintele Asociației Profesorilor de Istorie din România (APIR – Clio), Mihai Manea a fost aplaudat în picioare de o sală întreagă primind un premiu special din partea Inspectoratului Școlar al Județului Bihor.

Pentru echipa orădeană au evoluat: Holhoș, Maximciuc – portari; Barta 1, Roland Orsos 5, B. Nagy 2, Pop Cotuna 2, E. Tirla, Flore, Popa Mihuța 2, Kádár, M. Dunca 3, Iușan, Boroș, Kornya, Șarba. Antrenor: Raymond Jiganea. Secund: Florin Țic. Coordonator: Cosmin Goina.

În urma acestei victorii, Crișul are acum același număr de puncte cu Steaua.

Sâmbătă după masă, cu începere de la ora 16:15, orădenii vor întâlni echipa gazdă, CSM Mureșul Târgu Mureș. Meciul se anunță dificil din cauza timpului de refacere foarte scurt de care beneficiază echipa noastră după derby-ul cu Steaua. Duminică dimineață, în ultima etapă, Crișul va juca în compania formației Amefa Arad.

„Corvinul este o echipă pragmatică, solidă, care știe să gestioneze momentele jocului. Noi am făcut un meci bun la ei, dar am pierdut. Acum vrem să întoarcem lucrurile în favoarea noastră Intrăm în a doua parte a play-off-ului și ne așteaptă patru meciuri acasă. Ne dorim foarte mult să acumulăm puncte pe teren propriu. Deși în multe jocuri am arătat bine din punct de vedere statistic, în fotbal contează rezultatul. Poate că trebuie să fim mai pragmatici și să câștigăm, chiar dacă jocul nu va fi spectaculos”, a declarat antrenorul Erik Lincar la conferința de presă premergătoare jocului.

„Va fi sută la sută un meci intens, pentru că Oradea ne-a arătat că este o echipă solidă, pozitivă, care pune presiune pe adversar, cum s-a întâmplat și la începutul de joc contra noastră. O echipă în creștere, dar are și minusurile ei și sper să fim noi cei care ne vom bucura la final”, a declarat Florin Maxim, care a câștigat ultimele 3 confruntări cu FC Bihor.

Momentul de la care începe să curgă termenul de retragere este stabilit în funcție de situație: fie de la data semnării contractului, fie de la momentul în care clientul primește toate informațiile esențiale privind condițiile contractuale, dacă acest lucru se întâmplă ulterior. Legiuitorul a introdus și o garanție suplimentară: în lipsa furnizării corecte a informațiilor obligatorii, termenul de retragere poate fi extins până la 12 luni și 14 zile de la încheierea contractului, cu excepția cazurilor în care consumatorul a fost totuși informat despre existența acestui drept.

Există însă și situații în care dreptul de retragere nu se aplică. Sunt vizate produsele financiare ale căror prețuri depind de fluctuațiile pieței, greu de controlat de furnizor, cum ar fi anumite instrumente bursiere, contracte derivate sau operațiuni valutare. De asemenea, sunt exceptate polițele de asigurare de scurtă durată pentru călătorii și bagaje, precum și contractele care au fost deja executate integral la solicitarea expresă a clientului.

O altă prevedere importantă vizează contractele auxiliare, asociate unui produs financiar principal. În situația în care consumatorul își exercită dreptul de retragere din contractul principal, acesta nu mai este ținut de obligațiile aferente serviciilor auxiliare, iar rezilierea acestora nu poate genera costuri suplimentare. Nerespectarea noilor reguli poate atrage sancțiuni semnificative pentru furnizori, amenzile fiind cuprinse între 5.000 și 15.000 de lei, în funcție de gravitatea abaterii.

În paralel, lucrările la căminul cultural din Tileagd, situat tot pe strada Trandafirilor, au ajuns într-un stadiu avansat de execuție. Proiectul a inclus consolidarea și reabilitarea energetică a imobilului, refacerea unor elemente de structură, intervenții asupra șarpantei și anvelopei clădirii, precum și modernizarea instalațiilor interioare. De asemenea, au fost prevăzute sisteme moderne de eficientizare energetică, inclusiv echipamente pentru producerea și utilizarea energiei din surse regenerabile. În prezent, pentru finalizarea completă a investiției au mai rămas de executat doar mici lucrări de finisaj și instalarea pompelor de căldură, care vor asigura noul sistem de încălzire și climatizare a clădirii.

„Prin aceste investiții ne-am propus să modernizăm clădirile publice importante ale comunei și să reducem semnificativ costurile de funcționare pe termen lung. Finalizarea lucrărilor la sediul primăriei și apropierea de final a proiectului de la căminul cultural reprezintă pași concreți în direcția modernizării infrastructurii locale și a creșterii confortului pentru cetățeni”, ne-a declarat primarul Adrian Codrean.

Lucrările de reabilitarea energetică a sediului primăriei și a căminului cultural din Tileagd au fost finanțate prin PNRR. Pentru reabilitarea energetică a primăriei, suma alocată a fost de 1.423.511,86 lei cu TVA, iar pentru reabilitarea căminului cultural, valoarea finanțării a fost de 1.283.337,54 lei cu TVA.

Odată cu digitalizarea evidenței muncii prin REGES-ONLINE, legislația recentă a consolidat această abordare. Sistemul nu funcționează doar ca o bază de date administrativă, ci ca o transpunere fidelă a contractului de muncă. În consecință, elementele salariale prevăzute în CIM trebuie să se regăsească și în registru, inclusiv beneficiile care, în mod tradițional, erau tratate separat de salariul de bază.

În practică, una dintre cele mai frecvente neclarități privește tichetele de masă. Deși sunt adesea percepute ca un beneficiu extra-salarial, acestea sunt încadrate juridic ca adaosuri la salariu. Din acest motiv, ele trebuie declarate în REGES-ONLINE prin secțiunea destinată altor tipuri de venituri salariale, chiar dacă nu apar explicit într-o listă standard de opțiuni.

Aceeași regulă se aplică și altor beneficii recurente, precum sporurile de weekend sau indemnizațiile de mobilitate, atunci când acestea sunt prevăzute în contract sau în acorduri colective de muncă. În schimb, anumite plăți ocazionale, cum ar fi primele acordate punctual cu diverse ocazii, pot fi exceptate de la raportare, dacă nu sunt asumate contractual. Totuși, dacă aceste sume sunt incluse în mod expres în contractul individual sau colectiv, ele devin obligatorii pentru înregistrare.

Specialiștii în dreptul muncii atrag atenția că diferența esențială nu este natura beneficiului, ci caracterul său contractual. Cu alte cuvinte, orice element negociat și asumat devine parte din structura salariului și trebuie să apară în ambele documente: contract și registru electronic.

Deși în multe companii există încă neconcordanțe între ceea ce este prevăzut în CIM și ceea ce este raportat în REGES, autoritățile subliniază că aceste diferențe țin mai degrabă de practici administrative decât de lipsa obligațiilor legale. În unele cazuri, tichetele de masă sau alte adaosuri sunt acordate corect salariaților, dar omise din evidențele electronice, ceea ce ridică probleme de transparență și trasabilitate.

Pentru angajați, aceste necorelări pot deveni relevante în momentul în care solicită verificarea veniturilor sau apar neclarități privind drepturile salariale. Legea oferă posibilitatea ca salariații să ceară corectarea datelor din registru direct prin platformă, fie către angajatorul actual, fie către foști angajatori, dacă este cazul.

În situația în care nu există un răspuns în termenul legal de 15 zile lucrătoare, angajatul are dreptul să sesizeze inspectoratul teritorial de muncă prin canalele oficiale de petiționare.

În esență, digitalizarea evidenței muncii nu schimbă doar modul de raportare, ci și nivelul de responsabilitate al angajatorilor. Corelarea dintre contractele individuale și registrul electronic devine astfel un element-cheie pentru transparența relațiilor de muncă și pentru evitarea eventualelor dispute.