Este pentru prima dată când cele două teatre orădene semnează un spectacol comun, după ce managerii celor două instituții au decis anul trecut să pornească această colaborare. „MaRó” este o comedie neagră care satirizează, cu umor tăios, relațiile, stereotipurile și prejudecățile etnice dintre români și maghiari din Transilvania, un subiect considerat cu atât mai relevant cu cât este pus în scenă chiar într-un oraș în care cele două comunități trăiesc împreună.

Camere la vedere și proiecții în timp real

Piesa nu este la prima montare. Spectacolul „MaRó” a fost realizat inițial în zece scene, la studioul Yorick din Târgu Mureș, în 2015, în regia lui Andi Gherghe, producție care a obținut premiul pentru cel mai bun spectacol de comedie, plus premiile de interpretare feminină și masculină, la Festivalul Comediei Românești din 2016.

Versiunea orădeană vine cu modificări substanțiale față de montarea de la Târgu Mureş. Potrivit regizorului Bobi Pricop, textul are acum treisprezece scene, cu un mix permanent al celor două limbi și supratitrare, iar propunerea regizorală „merge spre o zonă de live cinema, cu camere la vedere și proiecții în timp real”.

Primele repetiţii pentru spectacolul „MaRó” Foto: Teatrul Szigligeti

„Am început repetițiile de aproape două săptămâni. MaRó este o piesă semnată de Székely Csaba despre relațiile complicate dintre români și maghiari, scrisă ca o comedie cu un tip de sarcasm care nu menajează pe nimeni. E o primă coproducție majoră a celor două teatre din Oradea, Teatrul Regina Maria și Teatrul Szigligeti”, a declarat Bobi Pricop.

Din distribuție fac parte: Georgiana Coman, Hunyadi István, Tőtős Ádám, Ioana Gajdo, Răzvan Vicoveanu, Eugen Neag, Richard Balint, Szotyori József, Máthé Barbara, Fodor Réka și Tasnádi-Sáhy Noémi. Echipa artistică este completată de Raul Cioabă (decor), Cristina Breteanu (costume), Nichita Teodorescu (lighting design) și de iRonic Distors (muzică și video design).

Titlu cu dublu sens

Titlul spectacolului este un joc de cuvinte format din primele litere ale celor două etnii, maghiară și română, dar trimite și la cuvântul maghiar „maró”, care înseamnă coroziv sau caustic, reflectând natura ironiei din text. Piesa este alcătuită din mai multe scheciuri care prezintă situații absurde, dar familiare, născute din neînțelegerile și clișeele istorice sau cotidiene dintre cele două comunități, funcționând, potrivit descrierii spectacolului, ca o „terapie prin râs”.

Victoria Balint, managerul interimar al Teatrului Regina Maria, a explicat contextul colaborării: „Cele două teatre orădene nu au realizat până în această stagiune niciun spectacol împreună. Anul trecut, eu și managerul teatrului maghiar ne-am propus să începem această colaborare. Beneficiile sunt multiple: buget susținut de ambele teatre, schimbul artistic dintre artiștii români și maghiari, precum și dezvoltarea publicului. MaRó este un text care vorbeşte cu mult umor despre convieţuirea dintre români şi românii de etnie maghiară din Transilvania. E un spectacol despre AICI, ÎMPREUNĂ”.

Czvikker Katalin, managerul Teatrului Szigligeti, subliniază la rândul ei semnificația proiectului: „Consider că această coproducție reprezintă un moment important pentru noi. În spectacolul MaRó, actorii Teatrelor Szigligeti și Regina Maria nu doar împart aceeași scenă, ci participă la un proces artistic comun, bazat pe dialog, încredere și cunoaștere reciprocă. Întâlnirea celor două trupe poate fi valoroasă atât din punct de vedere profesional, prin apropierea unor experiențe și practici teatrale diferite, cât și la nivelul comunității, prin crearea unui cadru comun în care publicul celor două instituții se poate întâlni împreună. Nagyvárad–Oradea este un oraș în care comunitățile română și maghiară şi nu numai trăiesc împreună, iar această realitate face ca tema spectacolului să fie cu atât mai relevantă”.

Ea a adăugat că textul lui Székely Csaba „nu prezintă conviețuirea româno-maghiară ca fiind absurdă”, ci scoate în evidență, prin satiră, situațiile absurde generate de stereotipuri și prejudecăți, resentimente istorice sau de incapacitatea de a-l asculta și de a-l înțelege cu adevărat pe celălalt, precizând că spectacolul „nu își propune să ridiculizeze sau să acuze una dintre comunități”.

„Umorul și autoironia ne oferă posibilitatea de a privi aceste subiecte sensibile cu o anumită distanță, dar și cu sinceritate. Spectacolul nu își propune să ridiculizeze sau să acuze una dintre comunități, ci să ne determine să ne recunoaștem propriile reflexe și prejudecăți și – poate – să putem râde împreună de ele. Cred că publicul orădean va recepta spectacolul cu deschidere și curiozitate, tocmai pentru că va recunoaște în el situații, mentalități și tensiuni care fac parte din realitatea noastră comună. Desigur, un asemenea subiect poate provoca reacții diferite, însă teatrul are și rolul de a pune întrebări, de a ne scoate din zona de confort și de a crea spațiul necesar dialogului. Ne dorim ca MaRó să nu fie doar o întâlnire a celor două trupe, ci și o adevărată întâlnire a celor două comunități”, concluzionează Czvikker Katalin.

Dramaturg, prozator și scenarist

Născut la Târgu Mureș, la 31 iulie 1981, Székely Csaba s-a remarcat ca dramaturg, prozator și scenarist de limbă maghiară. Parcursul său educațional a inclus liceul la Arad, Facultatea de Litere la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și un masterat în scriere dramatică la Universitatea de Arte din Târgu Mureș. Înainte să se dedice exclusiv scrisului, a trecut prin mai multe ipostaze profesionale: redactor, jurnalist de radio și profesor universitar.

Cariera sa dramaturgică a debutat în 2009, cu piesa radiofonică „Vă plac bananele, tovarăși?”, distinsă cu premiul pentru cea mai bună piesă europeană la concursul internațional de dramaturgie radiofonică al BBC. Patru ani mai târziu, în 2013, acelaşi text i-a adus autorului și Imison Award, distincție oferită de Society of Authors din Marea Britanie.

Székely Csaba Foto: Bereczky Sándor

Recunoașterea în teatrul contemporan a venit în special prin „Trilogia minelor”, formată din piesele „Flori de mină”, „Orb de mină” și „Apă de mină”. Cele trei texte abordează, printr-un filtru de umor negru și ironie, realități dure ale comunităților transilvănene: sărăcia, șomajul, alcoolismul, corupția, naționalismul și tensiunile interetnice. Piesele au ajuns pe scene din România, Ungaria și Slovacia, fiind jucate atât în limba maghiară, cât și în limba română.

În portofoliul său se regăsesc și alte titluri importante: „Mihai Viteazul”, „MaRó”, „10” și „Nu regret nimic”, la care se adaugă activitatea de scenarist pentru televiziune: Székely Csaba a semnat episoade din al treilea sezon al serialului HBO Ungaria, „Terápia”.

Prin combinația de satiră, umor negru și observație socială aplicată unor teme politice, istorice și identitare, Székely Csaba este considerat astăzi una dintre vocile de referință ale dramaturgiei contemporane maghiare din România.

Programele vor fi orientate în special către dezvoltarea copiilor, participarea lor la educație și integrarea în comunitate. Unul dintre obiectivele principale este atragerea a 260 de copii vulnerabili în aceste activități. Sunt vizați copiii aflați în risc de sărăcie, excluziune socială sau abandon școlar, inclusiv copii rromi.

Construirea centrului presupune o investiție totală de 10,63 milioane de lei. Din această sumă, aproape 8 milioane de lei reprezintă finanțare nerambursabilă din fonduri europene. Proiectul are o perioadă de implementare de 48 de luni și este finanțat prin Programul Incluziune și Demnitate Socială 2021-2027.

Astăzi, Peștera cu Cristale din Mina Farcu este protejată și deschisă turiștilor. În jurul ei au apărut și povești: despre o comoară pe care muntele a ascuns-o, despre forme misterioase în cristale și despre norocul pe care peștera l-ar aduce celor care îi trec pragul.

Dacă privești Dealul Farcu de la suprafață, cu greu îți poți imagina ce se află sub el. Platoul carstic are aproximativ 375 de metri altitudine și face parte din zona comunei Roșia, în Munții Pădurea Craiului.

Peisajul de la suprafață este unul specific Apusenilor, cu doline și forme carstice. Adevărata surpriză se află însă în subteran. Acolo, istoria omului și istoria naturii s-au întâlnit într-un mod neașteptat.

Minerii care au dat peste o „minune”

Povestea începe în perioada exploatării de bauxită. În 1987, frontul de lucru al unei galerii miniere înainta prin munte. Minerii își vedeau de treabă, încercând să deschidă o nouă galerie. Nu căutau o peșteră și cu atât mai puțin o comoară. Au găsit-o însă.

În momentul în care au pătruns în cavitate, oamenii au descoperit pereți acoperiți cu cristale transparente și formațiuni de calcit cu geometrii neobișnuite. Unele dintre cristale ajung la dimensiuni impresionante, iar combinația dintre forme, transparență și cantitate face din această cavitate un loc cu totul aparte.

Potrivit ghidului Valentina Duma, publicată într-un interviu din 2014, minerii au fost atât de impresionați de ceea ce găsiseră, încât au spus că au descoperit „o minune”. Mai mult, aceștia ar fi păzit peștera timp de aproximativ trei săptămâni, până la sosirea specialiștilor, care au cercetat și cartat cavitatea.

Este poate cea mai frumoasă scenă din întreaga istorie a Minei Farcu: oameni obișnuiți cu întunericul galeriilor, cu zgomotul utilajelor și cu praful minereului se trezesc în fața unei încăperi în care roca pare să fi fost împodobită cu bijuterii. Iar pentru câteva săptămâni, acea comoară a rămas în siguranță.

Comoara pe care oamenii au început să o rupă

Povestea nu a avut însă un final fericit. Exploatarea minei a continuat până în jurul anului 1998, iar în anii care au urmat descoperirii, cristalele au fost deteriorate. Unele au fost desprinse și vândute, transformate în suveniruri. Surse turistice și speologice menționează perioada ca pe una dintre cele mai negre din istoria peșterii.

Doar zonele greu accesibile au rămas, în parte, protejate. O verticală de aproximativ 35 de metri a făcut dificil accesul către anumite formațiuni din tavanul cavității, astfel că o parte din „comoară” a supraviețuit. De aici începe și una dintre poveștile care s-au țesut în jurul locului.

FOTO: Peștera cu Cristale din Mina Farcu – comoara ascunsă în adâncul Bihorului, 05.09.2026

Se spune, într-o interpretare mai degrabă modernă decât într-o legendă populară veche, că muntele și-a protejat singur comoara. Oamenii au luat ceea ce au putut desprinde, dar ceea ce era ascuns mai adânc, mai sus sau mai greu de atins a rămas în întuneric.

Ca și cum Farcu ar fi lăsat oamenilor doar atât cât au putut lua, fără să-i dezvăluie toate secretele.

Nu există dovezi că aceasta ar fi o legendă veche a locului. Este o poveste modernă, născută dintr-un fapt real: cristalele au fost vandalizate, iar cele mai greu accesibile au supraviețuit.
Dar, într-un loc ca Farcu, granița dintre istorie și legendă devine ușor de trecut.

O peșteră care nu seamănă cu celelalte

Astăzi, accesul se face prin galeriile fostei mine. După aproximativ 200 de metri de traseu minier, vizitatorul ajunge în zona în care începe spectacolul cristalelor. Peștera are o dezvoltare de aproximativ 251 de metri și o denivelare de 16 metri.

Aici nu dimensiunea este cea care impresionează, ci pereții și formațiunile de calcit. Cristalele au forme dintre cele mai neobișnuite. Unele seamănă cu obiecte, altele cu animale sau personaje. În timp, vizitatorii au început să descopere în ele propriile imagini.

O libelulă, un fluture sau o pasăre sunt printre formele care au devenit simboluri ale peșterii. Nu există aici o legendă străveche despre personaje transformate în cristal. Dar există ceva poate mai interesant: fiecare vizitator poate vedea altceva în aceeași formațiune. În întunericul peșterii, natura pare să fi lăsat loc imaginației.

Și dacă tot vorbim despre povești, Farcu mai are una. Unii oameni cred că peștera aduce noroc pentru anul care urmează. Nu este o superstiție veche documentată în tradiția populară bihoreană, ci o credință turistică mai recentă, dar suficient de puternică încât să fi devenit parte din povestea locului.

În 2015, Digi24 relata că turiști superstițioși veneau la peșteră tocmai pentru noroc. Un localnic din Roșia povestea chiar că, cu doi ani înainte, un grup își petrecuse Revelionul în peșteră, convinși că astfel vor avea noroc în anul care începea. Este greu de spus cum a apărut această credință.

Poate că are legătură cu aspectul aproape supranatural al cristalelor. Poate că oamenii au asociat bogăția ascunsă în munte cu prosperitatea. Sau poate că, pur și simplu, într-un loc în care natura a creat ceva atât de rar, oamenii au vrut să creadă că și norocul poate fi găsit acolo.

Cert este că Farcu nu mai este doar un loc în care mergi să vezi cristale. Pentru unii, este locul în care mergi să-ți începi anul cu speranță.

Din mină, în muzeu

Astăzi, trecutul minier nu a fost șters pentru a face loc turismului. Dimpotrivă. Vizita începe tocmai prin spațiul care amintește de perioada exploatării de bauxită. Într-una dintre fostele galerii a fost amenajat un mic muzeu minier, unde pot fi văzute utilaje și echipamente folosite în perioada exploatării.

Există un detaliu important pentru povestea locului. Farcu nu este doar o peșteră în care natura a creat cristale. Este și o mărturie a unei lumi industriale, care aproape a dispărut.

În urmă cu câteva decenii, aici oamenii coborau în subteran ca să muncească. Astăzi, oamenii coboară pentru a privi ceea ce aceiași mineri au descoperit din întâmplare.

Istoria s-a întors, într-un fel, în locul de unde a început. Peștera a fost introdusă în circuitul turistic în jurul anului 2012, după lucrări de amenajare și conservare realizate printr-un proiect al Centrului pentru Arii Protejate și Dezvoltare Durabilă Bihor, împreună cu Primăria comunei Roșia și parteneri ai proiectului.

Scopul a fost ca oamenii să poată vedea cristalele fără să le atingă și fără să repete greșelile trecutului. Scări, podețe, balustrade și iluminat au fost instalate astfel încât vizitatorii să poată ajunge până la balconul de unde se vede zona protejată.

Este o schimbare radicală față de anii de după descoperire. Atunci oamenii luau cristalele. Astăzi, oamenii vin să le privească. Poate că aceasta este cea mai importantă transformare din povestea Minei Farcu.

Nu există, cel puțin în sursele documentate, o legendă veche despre un balaur care păzea o comoară, despre blesteme sau spirite ascunse în adâncul muntelui. Iar Farcu poate că nici nu are nevoie de astfel de povești, pentru că propria sa istorie seamănă deja cu o legendă. În întunericul muntelui, cristalele continuă să strălucească în liniște, ca și cum n-ar ști că lumea de la suprafață le-a transformat deja într-o poveste.

Surse de documentare și inspirație: Historia, Lumea Mare, Digi24, CJ Bihor, Peștera Meziad, Peștera Farcu, Welcome to Romania și Bihor în Imagini.

Daune cerute: între 30.000 și 50.000 de lei

Prima care s-a adresat Justiției a fost „Maria”, care a cerut instanței să o oblige pe fosta sa prietenă, „Ioana”, să-i plătească daune morale de 30.000 de lei. Reclamanta susținea că se află în relație de concubinaj cu fostul soț al „Ioanei”, iar din momentul în care a început această legătură, ar fi devenit ținta unor acțiuni de denigrare din partea pârâtei. Femeia a explicat că cea care i-a fost în trecut cea mai bună prietenă ar fi creat conturi false pe rețele de socializare, prin care a distribuit afirmații jignitoare la adresa ei.

Printre altele, „Maria” a susținut că „Ioana” ar fi încercat să-i creeze o imagine de femeie de moravuri ușoare, spunându-le cunoscuților și rudelor că „întreține relații sexuale cu toți bărbații care îi ies în cale”. „A expus faptul că a trăit într-o stare de stres și cu teamă permanentă, întrucât pârâta nu a avut nicio limită, inclusiv punând pe fiul său minor să sune și să o jignească, iar denigrările au ajuns la cunoștința copilului său, care a fost afectat emoțional, producându-le suferințe morale precum frică, rușine, tristețe, neliniște, umilire și alte emoții negative”, a reținut instanța din plângerea formulată de reclamantă.

În replică, „Ioana” a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de fosta sa prietenă și obligarea acesteia la plata unor daune morale de 50.000 de lei. Pârâta devenită reclamantă a catalogat drept invenții acuzațiile „Mariei” și a susținut că, de fapt, aceasta i-ar fi amenințat și denigrat atât pe ea, cât și pe copiii săi, prin intermediul unor conturi false de Facebook. În plus, ar fi încercat să vândă bunuri aparținând firmei celor doi soți, ceea ce a dus la pierderi financiare pentru societate.

„Ioana” a explicat că ar fi aflat întâmplător că soțul său ar fi început o relație extraconjugală cu cea pe care femeia o trata ca pe o soră și care ulterior ar fi devenit concubina bărbatului. Confruntat de fosta soție, care l-a acuzat și de comportament agresiv și consum de alcool, soțul ar fi plecat din locuință, dar ar fi recurs la amenințări, motiv pentru care împotriva sa ar fi fost emis un ordin de restricție.

Instanța: ambele au folosit „un vădit limbaj jignitor”

Judecătoria Aleșd a observat că textele postate de cele două femei pe rețelele de socializare nu sunt simple critici, ci conțin „un vădit limbaj jignitor, batjocoritor și defăimător, ambele părţi având un comportament antisocial”. Totuși, instanța a explicat că nu toate faptele prezentate de fostele prietene le-au adus atingere imaginii acestora. În plus, a considerat că nu are nicio relevanță relația de concubinaj pe care fostul soț al „Mariei” o are cu „Ioana”.

Stabilind că ambele reclamante/pârâte au fost afectate negativ prin atitudinile pe care le-au avut una față de cealaltă și prin afirmațiile cu un caracter „scandalos și neadevărat”, Judecătoria Aleșd a constatat încălcarea de către cele două foste prietene a dreptului la demnitate și imagine. Drept urmare, fiecare a fost obligată să-i achite celeilalte daune morale de 5.000 de lei, cheltuielile de judecată urmând a fi compensate din aceste sume.

Aceasta investiție este o investiție nouă. Aceasta solicitare de aviz este conforma cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Persoanele care doresc să obțina informații suplimentare cu privire la solicitarea Avizului de gospodărire a apelor pot contacta solicitantul de aviz la adresa menționată.

Persoanele care doresc să transmită observații, sugestii și recomandări se pot adresa solicitantului la adresa sus menționată sau pot înainta observații în termen de 5 zile de la data publicării la Administrația Bazinală de Apă Crișuri, str. Atelierelor, nr. 6-8, municipiul Oradea, județul Bihor.

CH28615

Pe perioada închiderii totale, circulaţia auto pe str. Fabricii din localitatea Săcuieni, peste trecerea la nivel cu calea ferata va fi blocată pe ambele sensuri de circulaţie şi va fi deviată strada Fabiricii, Drum de exploatare agricolă, Stație de epurare Săcuieni, Drum de exploatare agricolă, Incubator de afaceri (str. Leta Mare nr.32), DN 19 D.

Conducătorii auto sunt rugaţi să respecte semnalizarea temporară aferentă închiderii de circulaţie.

Vă mulțumim pentru înțelegere.

CH28616

• Oradea (zona Nufărul – Cantemir)
• Oșorhei-Fughiu
• Săcueni (străzile 1 Mai, Irinyi Janos, Morii, Tudor Nicolae)
• Aleșd (în zona de blocuri)
• Tărian
• Vadu Crișului
• Ineu

DESCRIEREA POSTULUI:

• distribuitorul împarte ziarele în cutiile poștale ale abonaților, dimineața, la prima oră, 1 zi pe săptămână (în ziua de joi)
• încasează contravaloarea abonamentelor de la abonații ziarelor (încasarea abonamentelor se face lunar)

CERINŢE:

• persoană serioasă, organizată
• disponibilitate de deplasare pe zona alocată

OFERIM:

• contract de muncă pe perioadă nedeterminată
• program de lucru part-time dimineaţa, 1 zi pe săptămână

Pentru informaţii vă rugăm să sunați la:

• 0720 400 395 pentru Săcueni
• 0721 220 356 pentru Oșorhei, Aleșd, Tărian, Vadu Crișului, Ineu
• 0720 669 549 pentru Oradea

Solicitantul este de acord cu utilizarea datelor sale personale conform regulamentului GDPR al firmei noastre publicat pe www.jurnalbihorean.ro și www.biharinaplo.ro.

FOTO: CSM ORADEA FB

Conform așteptărilor, acesta este Kristopher Jameil Richard. În vârstă de 37 de ani, Kris este cel mai vechi component al echipei. Se află la cel de-al 9-lea sezon în formația roș-albastră.

Întrebat cum se simte în noua sa calitate, de căpitan al echipei, Kris Richard a afirmat:

„Sunt onorat să fiu căpitanul echipei. Pentru mine nu e nicio diferență, așa cum am făcut și până acum, voi da tot ce pot de câte ori voi fi pe teren, voi încerca să joc cât mai bine pentru a ajuta echipa”.

Referitor la echipă și la noii săi coechipieri, căpitanul a afirmat: „Toți jucătorii încearcă să își facă treaba cât mai bine, încercăm să ne obișnuim unii cu alții, să creștem de la un joc la altul”.

Al doilea căpitan al echipei noastre este Török Rolland. „Roli Török va avea rolul de al doilea căpitan, cu responsabilități în special pe partea logistică a echipei”, se spune pe pagina de facebook a CSM Oradea.

În vârstă de 36 de ani, fost internațional., Roli este la rândul său unul dintre cei mai vechi și experimentați jucători ai echipei roș-albastre.

CAO a realizat scorul etapei în fața Viitorului Dobrești, echipă care și-a marcat și două autogoluri. Aflat la debutul în Liga 4, juniorul Casian Borza (18 ani) și-a trecut numele pe lista marcatorilor. Ciocan și Dume au reușit câte o „dublă”.

FOTO: CAO – Viitorul Dobrești foto: Teodor Biriș

Transferat de la CS Nojorid, Teodor Cheregi (35 de ani) și-a făcut un debut excelent la ACS Vadu Crișului, reușind un hattrick în derby-ul zonal cu Crișul Aleșd.

ACS Vadu Crișului s-a transformat radical în această vară FOTO: facebook CS Vadu Crișului

Cu antrenorul-jucător Codruț Bulz în teren, FC Universitatea Oradea a câștigat pe final duelul cu Victoria Avram Iancu. O contribuție a avut-o chiar fundașul de 40 de ani, care și-a adus echipa în avantaj în minutul 88.

Echipa de start FC Universitatea Oradea FOTO: facebook FC Universitatea Oradea

Cu un lot transformat radical, Foresta Tileagd s-a impus în derby-ul rundei, prin golul lui Akos Waritz (32 de ani), atacantul transferat de la CAO.

Multe nume noi în primul „unsprezece” FOTO: facebook CS Foresta Tileagd

CSO Ștei a condus cu 2-0 după primele 45 de minute, dar a fost egalată după pauză de Unirea Valea lui Mihai, care se întoarce cu un punct din cea mai lungă deplasare (circa 160 de km). Golul egalării a fost înscris de Milan Ardelean, care în ziua meciului a împlinit 18 ani.

REZULTATE ȘI MARCATORI
SÂMBĂTĂ
Club Atletic Oradea – Viitorul Dobrești 10-1 (4-1). Sergiu Ciocan 19, 48, Raul Dume 21, 44, Darius Feraru 35 autogol, Ioan Marinău 49 autogol, Paul Chiș-Toie 71, Casian Borza 73, Mateo Căprescu 77, Florin Vesa 87 / Cosmin Ciurar 7
FC Universitatea Oradea – Victoria Avram Iancu 3-1 (0-0). Andreas Știubea 63, Codruț Bulz 88, Cătălin Boiciuc 90 / Raul Păcurar 74
CSM Olimpia Salonta – Foresta Tileagd 0-1 (0-0). Akos Waritz 80
Crișul Aleșd – ACS Vadu Crișului 1-4 (0-1). Daniel Lăsconi 90 / Teodor Cheregi 45, 64, 69, Cosmin Bala 73
CS Oșorhei – Vulturii Tineri Săcueni 2-0 (0-0). Nicolae Goilean 65, Andrei Iacob 86
DUMINICĂ
CSO Ștei – Unirea Valea lui Mihai 2-2 (2-0). Mario Junc 6, Alin Pușa 39 autogol / Szilágyi Szebasztián 48, Milan Ardelean 61
CS Nojorid – Izvorul Cociuba Mare 1-2 (0-1). Eugen Gabor 59 / Remus Igna 7, Alexandru Dumea 87

Etapa 2 (12-13 septembrie):
SÂMBĂTĂ
Club Atletic Oradea – CS Oşorhei (ora 11:00)
ACS Vadu Crișului – CS Nojorid (ora 11:00)
Unirea Valea lui Mihai – Crişul Aleşd (ora 17:00)
Foresta Tileagd – FC Universitatea Oradea (ora 17:00)
Vulturii Tineri Săcueni – Olimpia Salonta (ora 17:00)
DUMINICĂ
Viitorul Dobrești – Izvorul Cociuba Mare (ora 14:00)
Victoria Avram Iancu – CSO Ştei (ora 17:00)