Transilvania Sport Academy completează „careul” de echipe bihorene din Liga 3. N-au lipsit emoțiile la meciul retur!

Cinci medalii de aur, una de argint şi trei menţiuni de onoare revin unei fotografii care pune în valoare o clădire: bazinul didactic de înot din Săcueni. Fotografia a fost apreciată de juriile internaţionale pentru compoziție, lumină și expresivitate, confirmând faptul că arhitectura de calitate poate deveni sursă de inspirație artistică. Ochiul inspirat al fotografului Adela Lia Rusu, prezenţa discretă a modelului Boglárka Necseszán și geometria spațiului au compus împreună o imagine care vorbeşte de creativitate, armonie, o poveste vizuală.

Bazinul Didactic de Înot din Săcueni este rezultatul colaborării dintre arhitecții Cosmin Falub și Adela Lile, autori ai proiectului și promotori ai unei arhitecturi contemporane orientate către comunitate. Cei doi au urmărit să creeze, pe lângă o infrastructură sportivă, un spațiu funcțional, eficient și atractiv care să slujească generaţiilor viitoare.

Adela Lia Rusu şi arhitectul Cosmin Falub FOTO: Monika Fuzesi

„Imaginea premiată demonstrează că un bazin de înot poate însemna mai mult decât un loc pentru antrenamente și competiții. Geometriile clare, reflexiile apei, ritmul structural și jocul luminii naturale creează un cadru care depășește funcționalitatea și intră în zona expresiei artistice. În acest caz, succesul fotografic a avut la bază și valoarea spațiului construit. Bazinul din Săcueni face parte dintr-un program amplu de investiții realizat în județul Bihor pentru dezvoltarea infrastructurii sportive și educaționale”, precizează arhitectul Cosmin Falub.

Arhitecţii au integrat armonios clădirea în contextul local, fiind preocupaţi de calitatea spaţiului construit şi de crearea unei experiențe arhitecturale care depășeşte simpla utilitate.

„Arhitectura de calitate nu se măsoară doar prin modul în care funcționează o clădire, ci și prin capacitatea ei de a inspira. Dacă o investiție publică ajunge să fie premiată prin intermediul unei fotografii artistice, înseamnă că acel spațiu a devenit mai mult decât o construcție: a devenit un reper”, subliniază arhitectul.

Programul bazinelor didactice de înot a fost inițiat de Consiliul Județean Bihor, prin Agenția de Dezvoltare Durabilă a Județului Bihor, cu scopul de a crea o rețea modernă de facilități sportive și educaționale în comunitățile din județ. Complexul din Săcueni reprezintă unul dintre cele mai importante obiective realizate în cadrul acestui program. Lucrările au fost finalizate în anul 2021, investiția cuprinzând două bazine didactice, precum și vestiare, grupuri sanitare, spații tehnice și tribune pentru spectatori. Valoarea investiției s-a ridicat la aproximativ 5,4 milioane de lei.

,,Când am intrat în interiorul bazinului de înot, primul meu gând și cuvânt a fost wow, energia bună a locului, ferestrele rotunde, simetria, geometria corpurilor de iluminat, culoarea turcoaz a apei m-au fascinat din prima clipă, iar după ce am stabilit locul modelului şi posingul, am declanșat, am știut atunci că aceea va fi o fotografie câștigătoare!”, mărturiseşte Adela Rusu.

Prin puterea fotografiei, un bazin construit pentru educație și sănătate a devenit o carte de vizită internațională pentru județul Bihor.

Licitațiile se desfășoară exclusiv pe platforma electronică administrată de ANABI, unde persoanele interesate pot consulta ofertele și depune participarea.

Cel mai scump vehicul scos la vânzare este un Porsche 911 GT3 Touring, fabricat în 2023, cu puțin peste 4.500 de kilometri la bord. Modelul este echipat cu un motor pe benzină de 3.996 cmc, dezvoltă 375 kW și are transmisie manuală. Prețul de pornire al licitației este de 1.105.333 de lei.

FOTO: Mașini vândute de ANABI în licitații online, 28.06.2026

Un alt model Porsche disponibil este un 911 Carrera 4 GTS, tot din 2023. Mașina are aproape 11.600 de kilometri, motor de 2.981 cmc, transmisie automată și un preț de pornire de 641.806 lei.

Printre autoturismele premium se regăsește și un Mercedes-Benz S 350d 4Matic, fabricat în 2024, cu aproximativ 26.000 de kilometri parcurși. Vehiculul este echipat cu un sistem de propulsie hibrid și este scos la licitație de la 397.309 lei.

Oferta include și un Audi A6 Avant din 2024, cu motorizare diesel-electrică și transmisie automată, pentru care licitația începe de la 239.404 lei.

Autorulotă și alte modele disponibile

În lista bunurilor valorificate se află și o autorulotă Volkswagen Crafter Grand California, fabricată în 2021. Vehiculul are aproape 25.000 de kilometri, motor diesel de 1.968 cmc și un preț de pornire de 264.872 lei.

Pe lângă aceste modele, ANABI organizează licitații și pentru alte autoturisme, inclusiv BMW și Audi Q3, unele dintre acestea fiind disponibile la prețuri reduse față de evaluările inițiale.

Participarea se realizează exclusiv online. Cei interesați trebuie să își creeze un cont pe platforma ANABI, să achite garanția de participare și să depună o ofertă inițială.

Pe durata licitației, participanții pot majora ofertele în pașii prevăzuți de regulament. După adjudecare, câștigătorul are la dispoziție cinci zile pentru plata diferenței de preț și finalizarea procedurilor de cumpărare.

Autovehiculele valorificate de ANABI provin din dosare penale în care bunurile au fost indisponibilizate sau confiscate, instituția având atribuția legală de a administra și valorifica aceste active, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare.

La alegerile din 2024 a obținut cel de-al patrulea mandat de primar, cu 92,77% din voturile exprimate. Privind retrospectiv, ultimii 18 ani au însemnat pentru comuna Aștileu un proces continuu de modernizare, care a cuprins toate cele cinci localități componente, Aștileu, Chistag, Peștere, Călățea și Cornet. Investițiile au vizat educația, sănătatea, cultura, infrastructura rutieră și rețelele de utilități, dar și atragerea de investiții private care să genereze noi locuri de muncă.

Investiții în școli și grădinițe

Educația s-a aflat printre prioritățile administrației locale. În această perioadă au fost realizate lucrări de modernizare la toate unitățile de învățământ din comună. La Școala Gimnazială Nr. 1 Aștileu au fost reabilitate sălile de clasă, prin executarea de șape autonivelante, montarea de parchet și lucrări de zugrăveli, fiind modernizate atât spațiile interioare, cât și exteriorul clădirii. Tot aici au fost amenajate curtea școlii, un teren de sport asfaltat și un nou gard împrejmuitor. În incinta unității de învățământ au fost construite o grădiniță cu program prelungit pentru patru grupe de copii, Sala de Gimnastică „Profesor Judea Ladislau” și un laborator de chimie-biologie.

La Călățea au fost realizate lucrări de reabilitare interioară și exterioară a școlii gimnaziale, iar incinta unității a fost asfaltată. Școala Primară Chistag a beneficiat de lucrări de reabilitare exterioară, iar la școala primară Refractara a fost înlocuită integral tâmplăria cu una nouă din PVC. În paralel, toate școlile și grădinițele din comună au fost dotate cu mobilier modern, laptopuri pentru cadrele didactice, tablete pentru elevi, videoproiectoare și table interactive. Au fost instalate inclusiv sisteme pentru monitorizarea temperaturii la intrarea în unitățile de învățământ. Pe lângă investițiile în infrastructură, administrația locală organizează semestrial spectacole de teatru pentru copii, oferă anual cadouri de Crăciun și premiază tinerii care împlinesc vârsta de 18 ani, aceștia primind diploma de cetățean al comunei și un premiu financiar.

În domeniul sănătății, una dintre cele mai importante investiții a fost înființarea unui nou dispensar medical în localitatea Aștileu. Clădirea a fost amenajată într-un spațiu modern, a fost dotată corespunzător și a beneficiat de lucrări de modernizare prin fonduri europene din PNRR. Totodată, a fost amenajată și parcarea aferentă. În colaborare cu parteneri medicali, administrația locală a organizat periodic campanii de consultații și analize gratuite pentru populație. Locuitorii au avut acces la investigații preventive, inclusiv teste Babeș-Papanicolau și analize de sânge. Un parteneriat cu Holcim a permis desfășurarea unor campanii de consultații oftalmologice gratuite și oferirea de ochelari pentru persoanele cu nevoi speciale.

foto: 18 ani de dezvoltare în Aștileu: investiții în școli, utilități, drumuri și noi oportunități pentru comunitate, 28.06.2026

În toate localitățile comunei au fost realizate investiții în infrastructura culturală. Fosta școală din Călățea a fost transformată într-un cămin cultural modern, dotat cu toate utilitățile necesare. În Cornet a fost construit un cămin cultural nou, iar la Peștere, fosta școală a fost transformată într-un spațiu destinat activităților culturale și comunitare, localitatea beneficiind astfel pentru prima dată de un cămin cultural. În fiecare an, administrația locală acordă sprijin financiar tuturor bisericilor din comună, indiferent de confesiune.

Extinderea rețelelor de apă, canalizare și gaze, drumuri modernizate

Una dintre cele mai consistente componente ale dezvoltării comunei a fost reprezentată de investițiile în utilități. În localitățile Aștileu, Peștere și Chistag au fost realizate rețele de apă și canalizare, iar ulterior acestea au fost extinse, pentru a acoperi noi zone de dezvoltare. În Călățea și Cornet a fost realizată rețeaua de apă pe o lungime de peste 32 de kilometri, până la ultimele gospodării din sate. Pentru gospodăriile din zona Lăzuț, în localitatea Peștere a fost executat un foraj de mare adâncime, de aproximativ 65 de metri, fiind totodată construită rețeaua de apă potabilă. În ultimii ani a fost realizată și extinderea rețelei de canalizare pe 35 de străzi secundare, care nu beneficiau anterior de acest serviciu. Totodată, a fost modernizată Uzina de Apă Peștere. Un proiect important pentru dezvoltarea comunei a fost introducerea rețelei de gaze naturale în localitățile Aștileu, Peștere și Chiștag. Investiția a inclus aproximativ 38 de kilometri de conducte, racordurile la gospodării, contoarele și infrastructura necesară funcționării sistemului.

În ultimii ani au fost asfaltate și betonate zeci de drumuri și străzi din toate localitățile comunei. Printre investițiile realizate se numără betonarea drumului dintre Gara CFR și pasarela CFR Holcim din Chiștag, betonarea Drumului Comunal DC 183 din zona Holcim și betonarea drumului din zona Uzinei de Apă din Peștere. Au fost modernizate și asfaltate drumurile din zona blocurilor Refractara și strada Pițiș din Aștileu, Drumul Comunal DC 184 care traversează localitățile Aștileu, Peștere și Chiștag, precum și numeroase străzi din interiorul localităților. La Aștileu au fost asfaltate drumurile din zonele Mitrea Ilea, Biserica Penticostală și Vali Pintea. În Chistag și Peștere au fost modernizate drumurile din zona DC 184 – Cazărmii – fosta școală Lăzuț. La Călătea au fost asfaltate strada din zona Deal, drumul din zona Pusta și drumul spre Biserica Ortodoxă, iar în Cornet au fost modernizate străzile din zona Valea Ticaș, Biu – Lup Aurel și drumul dintre DJ 767D și Uzina de Apă.

Pe lângă modernizarea drumurilor, administrația locală a investit în amenajarea spațiilor publice. În cartierul Refractara au fost realizate trotuare și a fost înființate două parcuri. De asemenea, au fost construite parcuri pentru copii în zona Bisericii Penticostale din Peștere, la fosta școală din Chistag, în zona bibliotecii și în zona Sebi Borodan din Aștileu. Au fost amenajate parcări la Biserica Ortodoxă din Călătea, la Biserica Penticostală din Peștere și în centrul localității Peștere. Tot în această perioadă au fost construite capele mortuare moderne în Aștileu și Chistag. Iluminatul public a fost modernizat prin montarea a 600 de corpuri LED cu sistem de telegestiune, iar rețelele electrice au fost extinse în mai multe zone din Aștileu, Chistag și Peștere.

„Lucrări și investiții în fiecare sat”

Pe lângă investițiile publice, administrația locală a urmărit și dezvoltarea economică a comunei, prin atragerea de investitori. Potrivit primarului Ionuț Lazăr, cel mai recent investitor sosit în comună are în desfășurare o investiție estimată la aproximativ 30 de milioane de euro.

„N-am crezut când am intrat în administrația publică că voi rămâne atâția ani și voi avea un asemenea bilanț după 18 ani în slujba comunității. Am încercat, oriunde am fost, indiferent că am activat în mediul privat sau în administrația publică, să schimb lucrurile în bine și să ofer oamenilor condiții de viață mai bune. Nu a existat în toată această perioadă un an în care să nu se facă ceva în fiecare sat al comunei. Fiecare localitate s-a dezvoltat în egală măsură. Din 2012 și până în prezent, comuna Aștileu se află constant în top trei comune din județul Bihor la încasarea taxelor și impozitelor locale, cu un grad anual de colectare de peste 95%. Comuna oferă în acest moment apă, canalizare, drumuri, curent electric, gaz și toate celelalte utilități, care o fac atractivă atât pentru locuitori, cât și pentru investitori”, ne-a declarat primarul Ionuț Lazăr.

Atac cu lopata

Scandalul s-a petrecut într-o dimineață din luna februarie 2022, pe pârtia de schi Vârtop I, unde șoferul utilajului a reclamat că a fost atacat de către un bărbat, care l-a lovit cu o lopată peste mâini. Mai mult, atacatorul a distrus un geam și o oglindă ale vehiculului, dar și mai multe accesorii din interiorul cabinei.

În jurul orei 10:00, victima a sunat la 112 și a reclamat agresiunea. A revenit la numărul de urgență după trei ore, când, conform informațiilor din sentința Judecătoriei Beiuș, a susținut că „se simte în pericol și nu se poate deplasa la sediul firmei sale, întrucât este înconjurat de 6-7 persoane, membrii de familie ale persoanei care l-a agresat în jurul orei 10:00”.

Instanța a menționat că apelantul le-a explicat operatorilor STS și celor de la dispeceratul Poliției că nu avea nevoie de îngrijiri medicale, dar o primă evaluare făcută ulterior de legiștii din Timișoara a arătat că rănile pe care le-a suferit la mâini și la genunchi au necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale. Au urmat două intervenții chirurgicale care au dublat numărul de îngrijiri medicale și care au adăugat 180 de zile de recuperare post-operatorie.

Medicii au confirmat că viața victimei nu a fost pusă în pericol, iar agresiunea nu s-a soldat cu infirmitatea fizică sau psihică a acesteia.

Victima, atitudine provocatoare

Din probele administrate în proces, Judecătoria Beiuș a concluzionat că între agresor și bărbatul lovit a existat o stare tensionată mai veche. Martorii audiați au susținut că victima ar fi avut o atitudine sfidătoare și provocatoare la adresa inculpatului, folosind utilajul pentru a arunca în mod deliberat cu zăpadă spre chioșcul pe care bărbatul de 60 de ani îl avea în zonă. La dosar au fost depuse fotografii cu construcția aproape acoperită de zăpadă, iar martorii au confirmat că șoferul utilajului a continuat cu astfel de gesturi, deși au încercat să stea de vorbă cu el.

Judecătorul de caz a observat că agresorul a răbufnit după ce soția sa, care curăța zăpada în fața chioșcului, aproape că a fost lovită de utilajul de întreținere a pârtiei, astfel că a fost reținută atitudinea provocatoare a bărbatului rănit: „Instanţa consideră că inculpatul s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări, cauzate de comportamentul victimei”.

În timpul procesului, persoana vătămată a cerut schimbarea acuzației din loviri sau alte violențe, în tentativă de omor, dar Judecătoria Beiuș i-a respins solicitarea. Cum agresorul și-a recunoscut parțial fapta, magistratul de caz a reținut că acesta este vinovat în proporție de 50% de cele întâmplate, motiv pentru care a hotărât ca inculpatul să achite jumătate din costurile intervențiilor medicale și a tratamentelor suportate de victimă și dovedite cu acte de aceasta, adică 25.000 de lei.

Instanța a respins cererea celui agresat de a primi daune morale de 100.000 de euro și i-a acordat cu același titlu suma de 8.000 de lei. La aceștia s-au adăugat 6.000 de lei – cheltuielile cu judecata avute de partea vătămată, 5.000 de lei – despăgubiri morale pentru firma victimei și alți 5.000 de lei pentru repararea utilajului. Partea vătămată a cerut și 50.000 de lei drept compensație pentru veniturile pe care nu a mai putut să le realizeze ca urmare a agresiunii, dar Judecătoria Beiuș a refuzat, pe motiv că bărbatul „nu a făcut dovada veniturilor certe pe care nu le-a putut obține”.

Sentința dată la jumătatea lunii iunie nu este definitivă, iar părțile au posibilitatea să o atace cu apel în termen de 10 zile de la pronunțare.

„Finalizarea acestui proiect reprezintă un pas important pentru menținerea unui aspect curat și civilizat al comunei noastre. După punerea efectivă în funcțiune a centrului ne dorim ca tot mai mulți cetățeni să contribuie activ la protejarea mediului”, a afirmat primarul Florin Copos.

O facilitate aparte, considerată o premieră la nivel județean, este amenajarea unei camere frigorifice pentru depozitarea animalelor moarte. Aceasta va funcționa în cadrul centrului și va contribui la respectarea normelor sanitare și de mediu, oferind o soluție modernă pentru gestionarea acestei categorii speciale de deșeuri.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, burnout-ul este asociat stresului cronic de la locul de muncă, care nu a fost gestionat eficient. De regulă, această stare apare treptat, ca urmare a acumulării stresului, a volumului mare de muncă, a responsabilităților excesive, a presiunii termenelor-limită sau a lipsei de recunoaștere a eforturilor depuse.

Cum apare burnout-ul?

Un rol important îl are și dificultatea de a menține un echilibru între viața profesională și cea personală. Atunci când timpul destinat odihnei, familiei și activităților recreative este redus constant, resursele necesare recuperării devin insuficiente.

Burnout-ul nu apare brusc, ci este rezultatul acumulării în timp a stresului și a suprasolicitării. Specialiștii atrag atenția că există mai mulți factori care pot favoriza apariția acestei stări, de la volumul mare de muncă până la lipsa timpului necesar pentru recuperare.

„Printre factorii care pot contribui la apariția burnout-ului se numără volumul mare de muncă, responsabilitățile excesive, presiunea constantă a termenelor-limită, lipsa controlului asupra activităților desfășurate sau sentimentul că eforturile depuse nu sunt recunoscute și apreciate. În anumite domenii, în special în profesiile care implică lucrul direct cu oamenii, solicitarea emoțională poate reprezenta un factor suplimentar de risc“, spune psihologul Anca Alecu.

Psihologul Anca Alecu

Burnout-ul este adesea confundat cu alte dificultăți emoționale. Stresul reprezintă o reacție normală la solicitări și tinde să se reducă atunci când factorii care îl generează dispar. Anxietatea este caracterizată prin îngrijorare excesivă și anticiparea unor situații negative, iar depresia implică tristețe persistentă, pierderea interesului pentru activitățile obișnuite și scăderea semnificativă a energiei. Burnout-ul este legat în principal de contextul profesional, însă poate fi însoțit de simptome asociate anxietății sau depresiei.

„Din punct de vedere emoțional, burnout-ul poate fi însoțit de iritabilitate, lipsa motivației, sentimentul de detașare față de activitatea profesională și reducerea satisfacției obținute din muncă. În anumite situații, persoana poate deveni mai retrasă, mai puțin implicată și poate resimți dificultăți în menținerea relațiilor cu colegii, familia sau prietenii. De asemenea, pot apărea manifestări fizice precum tulburări de somn, tensiune musculară, dureri de cap frecvente sau alte simptome asociate stresului prelungit. Deși aceste semne nu indică automat prezența burnout-ului, ele pot reprezenta un semnal că organismul și psihicul sunt supuse unei presiuni constante și au nevoie de o perioadă de recuperare și reechilibrare“, mai spune aceasta.

Când este recomandat ajutorul specializat?

Specialiștii atrag atenția că semnele epuizării profesionale nu trebuie ignorate, mai ales atunci când starea de oboseală persistă și începe să afecteze activitățile de zi cu zi. O evaluare psihologică poate contribui la identificarea cauzelor, la dezvoltarea unor strategii de gestionare a stresului și la recâștigarea echilibrului emoțional.

„Dacă te simți epuizat pentru o perioadă mai lungă de timp și observi că îți este tot mai greu să faci față responsabilităților de zi cu zi, este important să nu ignori aceste semnale. Nu este nevoie să aștepți ca dificultățile să se agraveze pentru a cere ajutor. Uneori, o discuție cu un specialist poate oferi claritate, sprijin și perspective noi pentru a înțelege mai bine ceea ce trăiești și pentru a regăsi treptat echilibrul emoțional“, încheie psihologul.

„Am reușit să aduc această centură, Colosseum Tournament, în palmaresul meu. După mai bine de 20 de ani petrecuți în kick-boxing la cel mai înalt nivel, încă sunt aici. Într-un sport în care timpul nu iartă pe nimeni, mai ales la categoria ușoară, faptul că pot performa înseamnă enorm. Privesc în urmă cu recunoștință și pot spune că am avut privilegiul de a duce steagul României în cele mai importante ringuri ale lumii, din America, până în China și în marea majoritate a țărilor europene. Spun cu modestie și recunoștință, că am avut șansa să pot câștiga cele mai importante centuri și titluri din România, de la Dynamite Fighting Show, la Golden Fighters, iar acum Colosseum Torunament. Fiecare dintre ele reprezintă anii de muncă, sacrificii și disciplină. Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără echipa mea. Le mulțumesc antrenorilor, colegilor de antrenament, și tuturor celor care au fost alături de mine în fiecare etapă. Fiecare victorie este și a lor, iar generației care vine din urmă vreau să îi transmit doar atât: munciți, aveți răbdare și credeți în visul vostru. Mi-aș dori ca și voi să ridicați ștacheta mai sus decât am reușit eu, atunci voi ști că cea ce am construit în cei peste 20 de ani de carieră a avut un rost”, este mesajul lui Adrian Maxim, luptător originar din Girișu de Criș.

LUPTA DINTRE ADRIAN MAXIM și ANDREI SÎRGHI

În prezent, este doctorand în actorie de dublaj la Universitatea de Arte din Târgu Mureș. Din toamnă, universitatea va introduce, pentru prima dată, discipline dedicate dublajului: Arta actorului de dublaj și Regie de dublaj. Acestea vor fi predate studenților de către actorul orădean.

– Cum ai ajuns să faci dublaj la vârsta de 12 ani şi ce personaje ai interpretat?

Cosmin Petruţ: Am ajuns să dublez din întâmplare și cred că asta e partea cea mai interesantă. Făceam cursuri de teatru la Palatul Copiilor, iar într-o zi profesoara m-a sunat și mi-a spus că Florian Silaghi are nevoie de voci de copii care să citească niște replici la microfon. Nu mi-a spus că este vorba despre dublaj sau despre desene animate. Îl cunoșteam pe Florian pentru că mai venea la cursurile noastre, iar ceilalți copii știau că el este voce la desenele animate și vorbeau despre asta, dar eu nu făceam deloc legătura. Asta poate pentru că din genericul „Au dublat în limba română actorii […] Dublajul a fost realizat de Zone Studio Oradea”, eu receptam doar Oradea și strigam prin casă cu o bucurie naivă că Oradea se aude la desene. Cine erau actorii și cum ajungeau vocile acolo, nici măcar nu mă-ntrebam. Am cerut acordul părinților, au acceptat, iar eu știam doar că, după următorul curs, urma să citesc ceva cu Florian. Atât. Nu mă gândeam că merg la un casting și cu atât mai puțin că intru într-o lume care avea să-mi schimbe viața.

Florian ne-a dus la studio, pe mine și pe încă un coleg, iar eu abia acolo am conștientizat, pentru prima dată, unde ajunsesem. Îl auzisem de atâtea ori la cursuri, dar în momentul în care l-am văzut în fața microfonului și i-am auzit vocea acolo, am făcut, în sfârșit, legătura: el era pe bune una dintre vocile pe care le auzeam la desene. Am avut senzația că l-am descoperit pe Moș Crăciun. Pentru un copil de 12 ani era fascinant să realizeze că în spatele personajelor nu era magie, ci oameni adevărați. În ziua aceea am dat doar o probă de voce și am intrat în baza de date a studioului. Dacă apărea vreodată un personaj potrivit pentru vocea mea, exista posibilitatea să fiu chemat să dau casting pentru el. Câteva luni mai târziu s-a întâmplat. A venit la dublaj „Angelo e cel mai tare”, iar producătorii desenului și cei de la Cartoon Network nu au acceptat nicio voce propusă pentru personajul Sherwood, așa că studioul a chemat copiii din baza de date, iar vocea mea a fost selectată. De atunci au urmat peste 700 de personaje printre care Prințul Mo, Lance, Yakari, Thunk Crood și multe altele.

– Ce te-a atras din experienţa de atunci ca să îţi doreşti să devii actor?

Cosmin Petruţ: Dorința de a înțelege cum reușeau actorii să se joace cu vocea. Eu mi-am petrecut adolescența în studio și oricât de ciudat ar suna, am crescut la locul de muncă, printre ei. Nu pot spune că am explorat foarte multe alte domenii, pentru că lumea mea a devenit studioul de dublaj, iar după acel casting mi s-a schimbat complet felul în care mă uitam la desene. De atunci am început să fiu atent la distribuțiile de la final astfel încât să-mi dau seama cine ce dublează. După ce am început să dublez, curiozitatea asta s-a accentuat: când identificam un actor într-un desen animat, în următorul îl ascultam și mai atent, pentru că voiam să înțeleg de ce uneori îl recunoșteam instant, iar alteori nu.

Eu dublam, firesc, doar personaje de copii, în timp ce ei treceau de la o voce la alta cu o naturalețe pe care eu nu doar că nu o aveam, dar nici măcar nu o înțelegeam. Voiam să pot face și eu asta. Dacă nu recunoșteam o voce, mă întrebam ce a schimbat actorul de data asta. Îi ascultam la desene acasă, când lucrau în studio, ba chiar și pe holuri, doar ca să-mi dau seama ce se schimbă. Fără să conștientizez, îmi antrenam auzul și încercam să descifrez mecanismul din spatele interpretării. La un moment dat am avut o revelație: oamenii ăștia aveau ceva în comun – erau actori de teatru. Așa că am ajuns la concluzia că, dacă vreau să fac dublaj la nivelul lor, trebuie să fiu și eu actor de teatru. În clasa a IX-a m-am înscris ca voluntar la Teatrul Regina Maria, pentru că voiam să înțeleg lumea din care provine un actor. Paradoxul este că teatrul, care la început era doar un mijloc prin care credeam că voi deveni un actor de dublaj mai bun, a devenit, în timp, o pasiune în sine, iar după ce am început să văd spectacole și să petrec tot mai mult timp la voluntariat, am știut că voi deveni actor.

– Ce înseamnă să fii actor de dublaj?

Cosmin Petruţ: Să joci un spectacol fără public. Intri în studio și construiești un personaj exact ca pe scenă, cu tot corpul: te miști, gesticulezi, îți schimbi expresiile faciale, respirația și ritmul. Publicul nu urmărește actorul, ci desenul animat. De aceea, în dublaj, spectacolul din studio nu se joacă pentru public, ci pentru personaj. Tot ceea ce face actorul are un singur scop: ca spectatorul să urmărească firesc povestea personajului care are un alt trup și o altă identitate. Din întregul spectacol pe care îl construiești rămâne doar vocea, iar interpretarea actoricească trebuie să devină atât de firească încât să pară că i-a aparținut dintotdeauna personajului de pe ecran. Realitatea este foarte diferită de mitul că actorul de dublaj doar citește replici la microfon. La un moment dat am dus câțiva participanți de la workshop-urile mele de teatru într-o vizită de studiu și nu se așteptau la atât de multă actorie. Au râs aproape la fel de mult ca la o comedie doar uitându-se la ceea ce făceam în fața microfonului. Poate tocmai de aceea eu cred că dublajul este una dintre cele mai discrete forme de actorie. Cu cât actorul de dublaj își face mai bine treaba, cu atât dispare mai mult.

– Care sunt principalele direcții de cercetare pe care le explorezi?

Cosmin Petruţ: Principala direcție de cercetare este dezvoltarea unei metode de lucru și a unui fundament teoretic pentru actorul de dublaj. Este de fapt proiectul în jurul căruia gravitează tot doctoratul meu. Totul a pornit dintr-o constatare foarte simplă: în România, deși dublajul are o tradiție de zeci de ani și milioane de oameni au crescut cu desene animate dublate, nimeni nu a cercetat arta actorului. Avem o singură carte dedicată dublajului și un singur articol științific, iar ambele discută în principal despre sincronizare, adaptare, dicție sau tehnică vocală. Actorul, procesul lui de creație și felul în care se construiește un personaj lipsesc. Și pentru că aici se termină practic literatura de specialitate, vreau ca cercetarea mea să descrie și să sistematizeze mecanismele prin care jocul scenic devine un joc vocal. Cu alte cuvinte, mă interesează modul prin care actoria ajunge în voce, nu vocea ca instrument al actorului. În arta dublajului, o astfel de metodă de lucru încă nu există, iar ambiția lucrării mele este să contribuie la umplerea acestui gol și să ofere actorilor un reper practic și utilizabil: un mod de lucru care să poată fi înțeles, exersat și predat. Îmi doresc ca actoria de dublaj să nu mai fie doar o abilitate practică învățată exclusiv în studio, ci să devină un domeniu cu o metodologie clară. În paralel, cercetez și istoria actoriei de voce și evoluția tehnologiei care a făcut posibilă apariția dublajului, pentru că vreau să înțelegem și de ce actoria în acest context funcționează după propriile reguli.

Foto: Richard Balint

– Cum s-a ajuns la introducerea acestor cursuri în cadrul universității din Târgu Mureş?

Cosmin Petruţ: Uneori, cea mai importantă decizie a unei universități nu este să urmărească inovarea, ci să o facă posibilă. Cred că exact asta s-a întâmplat la Universitatea de Arte din Târgu Mureș. Să îți asumi primul doctorat din România dedicat artei actorului de dublaj, iar în același timp, să transformi această cercetare într-un proiect concret pentru studenți înseamnă mai mult decât introducerea unor discipline noi. Înseamnă să înțelegi că mediile în care actorul își exercită profesia sunt din ce în ce mai diverse și că universitatea trebuie să evolueze odată cu această realitate. Doamna Decan, prof. univ. dr. Oana Leahu, a avut încrederea să susțină această direcție de cercetare încă din faza ei de început și, mai mult decât atât, a avut inițiativa de a o transforma într-un demers academic concret. Cred că acesta este unul dintre cele mai importante roluri ale unui lider universitar: să recunoască potențialul unei idei înainte ca ea să devină evidentă pentru toată lumea. Adevărata valoare nu stă în faptul că disciplinele dedicate dublajului sunt o premieră, ci în ceea ce înseamnă pentru studenți. Ei nu vor mai fi nevoiți să descopere profesia exclusiv după absolvire sau direct în studio, așa cum s-a întâmplat până acum. Vor avea ocazia să o cunoască, să o înțeleagă și să o exerseze încă din facultate. Cel mai important lucru: studenților să li se deschidă ușile înainte să ajungă în fața lor.

– Ce vor învăța concret studenții la „Arta actorului de dublaj” şi „Regie de dublaj”?

Cosmin Petruţ: Disciplinele au fost gândite pentru specializări diferite și răspund unor nevoi diferite. „Arta actorului de dublaj” se adresează studenților de la Actorie și Păpuși-Marionete, iar „Regie de dublaj” studenților de la Regie și Comunicare audiovizuală: scenaristică, publicitate media, filmologie. Ambele au un pronunțat caracter practic pentru că se vor desfășura în regim de studio, iar studenții vor lucra pe materiale reale de dublaj astfel încât să treacă prin toate etapele procesului. La „Arta actorului de dublaj”, accentul cade pe actor. Studenții vor învăța cum se construiește un personaj în raport cu imaginea, cum se lucrează cu sincronul, cu ritmul, cu intenția și cu toate particularitățile pe care le presupune jocul actoricesc în studio. La „Regie de dublaj”, perspectiva se schimbă. Studenții vor înțelege cum se face o distribuție, cum se conduce o sesiune de înregistrare, cum se lucrează cu actorii și cum se iau deciziile artistice care dau coerență unui dublaj.

Un aspect foarte important este că cele două discipline nu vor funcționa separat. Actorii și regizorii vor lucra împreună, exact cum se întâmplă într-un studio profesionist pentru că mi-am dorit ca studenții să experimenteze modul real în care funcționează acest domeniu. Dincolo de competențele specifice, mai sunt două beneficii despre care se vorbește foarte puțin. Dublajul dezvoltă simultan atât o limbă străină, cât și limba română. Actorul și regizorul lucrează ascultând permanent varianta originală, de regulă în limba engleză. Fără să își dea seama, vor începe să își antreneze auzul, să înțeleagă expresii, ritmuri de vorbire și nuanțe pe care altfel le-ar învăța și înțelege mult mai greu. În același timp, își dezvoltă enorm și limba română. De multe ori, traducerea trebuie adaptată pe loc pentru a respecta sincronul buzelor. Unele cuvinte sunt prea lungi, altele prea scurte, uneori trebuie să schimbi complet structura unei propoziții fără să pierzi sensul sau intenția personajului. Este și un exercițiu continuu de vocabular, de creativitate și de gândire rapidă. Practic, înveți să găsești soluția potrivită în câteva secunde.

– Există diferențe majore între dublajul din România și cel din alte țări?

Cosmin Petruţ: Nu cred că diferențele țin atât de procesul de lucru, cât de felul în care este înțeleasă și predată această profesie. Un studio de dublaj funcționează, în linii mari, după aceleași principii, indiferent că vorbim despre România, Franța, Italia sau Japonia. Diferența apare înainte ca actorul și regizorul să intre în studio. În multe țări europene există deja cursuri universitare, module sau școli profesionale dedicate actoriei de voce și dublajului. Cu alte cuvinte, actorii și regizorii ajung în profesie având deja o bază de lucru.

Japonia este probabil cel mai spectaculos exemplu. Actorii de voce, cunoscuți sub numele de seiyū, urmează programe dedicate exclusiv acestei profesii și sunt considerați artiști în sine. Industria anime a dus această cultură atât de departe încât au apărut chiar și forme noi de spectacol, precum teatrul 2.5D. Practic, povești celebre din manga, anime sau jocuri video sunt adaptate pentru scenă, iar actorii interpretează live personajele, păstrând universul, relațiile și estetica originală, dar folosind toate mijloacele specifice teatrului. Este un exemplu care arată cât de departe poate evolua un domeniu atunci când este susținut prin educație, cercetare și practică. În România, povestea a fost diferită. Industria s-a dezvoltat prin experiență și tocmai de aceea cred că următorul pas firesc este ca această experiență să fie organizată, cercetată și transmisă și în universitate. Așa evoluează orice profesie. Nu cred că vorbim despre o schimbare de direcție, ci despre maturizarea unui domeniu. Din punctul meu de vedere, este firesc ca actoria de dublaj să își găsească, în sfârșit, locul și în învățământul universitar.

– Ce înseamnă pentru tine faptul că ești primul profesor de arta dublajului?

Cosmin Petruţ. Este o responsabilitate uriașă și încă mă obișnuiesc cu ideea. Poate cel mai mult m-a impresionat reacția studenților. După ce doamna decan și coordonatoarea mea de doctorat, Director de Departament Prof. univ. dr. habil. Daniela Lemnaru, a anunțat lansarea acestor discipline în cadrul conferinței Școlii Doctorale pe care am susținut-o în urmă cu două luni, mulți dintre ei mi-au spus că abia așteaptă să lucrăm împreună. În momentul acela am înțeles că nu mai vorbim doar despre o cercetare doctorală sau despre un proiect personal, ci vorbim despre viitori actori care își doresc să învețe. Pedagogia nu este complet nouă pentru mine. De câțiva ani țin cursuri și workshopuri de teatru în Oradea, însă mediul universitar înseamnă o altă responsabilitate și o altă miză. Aici nu formezi doar competențe, ci contribui la formarea unei generații de artiști. Dar, sincer, cred că este mai puțin important faptul că sunt eu primul. Ceea ce contează cu adevărat este că, pentru prima dată, actoria și regia de dublaj au un profesor în România și își găsesc locul în învățământul universitar. Aceasta este adevărata veste. Este prima recunoaștere academică a unui domeniu care, de zeci de ani, face parte din cultura noastră, dar care până acum nu s-a studiat la nicio facultate de profil. Și sper ca aceste cursuri să fie doar începutul să nu fiu și ultimul profesor de dublaj din țară.

– Ai primit multe mesaje de la tineri interesați de dublaj. Ce crezi că îi atrage spre acest domeniu?

Cosmin Petruţ: Pe mine mereu mă surprindea faptul că ascultau genericul și că știau vocile actorilor. Cum am spus mai devreme, eu reacționam doar la Oradea din „Zone Studio Oradea”, dar asta pentru că eu am locuit la țară până în jurul vârstei de 5 ani, iar mama îmi povestea mereu despre Oradea: că sunt magazine ale căror uși se închid și se deschid singure, că în oraș găsești zeci de feluri de înghețată, că ai apă caldă la robinet și că sunt posturi TV unde rulează desene toată ziua. Eu prindeam doar TVR1 și aveam desene la prânz, câteva minute și erau difuzate în varianta voice-over: auzeam o singură voce care traducea peste original. Când m-am mutat la Oradea și am descoperit pentru prima dată desene animate dublate, senzația a fost cu totul alta pentru că nu mai exista vocea aceea care îmi traducea. Personajele vorbeau ele însele. Pentru un copil, asta înseamnă că nu mai privești desenul din afară, ci intri cu totul în lumea lui. Cred că de aceea nici nu eram atent la distribuții sau la vocile actorilor. Eram prea ocupat să trăiesc povestea. Pentru mine Oradea devenise un fel de Wonderland, iar până și la desene auzeam Oradea. Eram, pur și simplu, Cosmin în Wonderland.

Cred că aici este răspunsul. În copilărie, fiecare dintre noi descoperă aceeași lume, însă o descoperă diferit. Eu am descoperit un oraș, alții au descoperit vocile actorilor. Fascinația era aceeași, deși punctul de plecare era diferit. Îmi e foarte greu să răspund exact la întrebarea asta pentru că eu am descoperit că există actori după ce am intrat prima dată în studio, iar la foarte puțin timp după aceea am ajuns chiar eu să dublez. N-am avut timp să trăiesc visul de a deveni actor de dublaj pentru că am devenit unul înainte să realizez că îmi doresc să fiu. În schimb, generația de astăzi mă fascinează. Primesc foarte des înregistrări de la tineri care dublează din pasiune, fără să le ceară nimeni asta. Au canale de YouTube, servere de Discord și comunități în care experimentează, se joacă și învață unii de la alții. Mi se pare extraordinar. Cred că, de fapt, nu îi atrage doar dublajul în sine, ci faptul că vor să intre în universul personajelor pe care le iubesc. Iar când vezi câtă pasiune există înainte ca ei să fi intrat măcar o zi într-un studio, îți dai seama că viitorul acestei profesii arată foarte bine.

– Ce sfat le-ai da celor care vor să înceapă o carieră în această direcţie?

Cosmin Petruţ: Le-aș spune să se întrebe ce fel de personaje îi fascinează. Iar faptul că actoria de dublaj va exista din toamnă în formarea universitară schimbă perspectiva căci un tânăr care își dorește să dubleze poate alege o specializare universitară unde va învăța asta. Dacă visează să interpreteze personaje din animație, anime, manga, jocuri video sau sunt pasionați de universul cosplay, atunci cred că merită să privească foarte atent specializarea Păpuși-Marionete. Sunt convins că mulți nu vor vedea imediat legătura, iar adevărul e că nici eu nu o vedeam când aveam 18 ani. La Păpuși-Marionete înveți să construiești personaje care există prin imaginație, convenție și transformare. În esență, vorbim despre aceleași mecanisme actoricești pe care le regăsim în animație, anime sau jocurile video, iar diferența este doar mediul în care ajunge personajul: pe scenă sau pe ecran. Eu voi preda „Arta actorului de dublaj” la specializările Actorie și Păpuși-Marionete și tocmai de aceea, dacă un tânăr îmi spune că alege Universitatea de Arte din Târgu Mureș pentru dublaj, i-aș spune să se uite foarte atent și la Păpuși-Marionete. Motivul este simplu: ceea ce va învăța la disciplina „Arta actorului de dublaj” nu va rămâne doar la microfon pentru că la Păpuși-Marionete, aceleași tipologii de personaje și aceeași expresivitate vocală sunt explorate și scenic. Cu alte cuvinte, își va antrena aceleași instrumente în două medii diferite, prin două moduri diferite. Eu am absolvit Actorie și sunt actor de teatru dramatic, însă pe scenă folosesc foarte rar vocile pe care le creez pentru un elf, un dragon sau un unicorn. În schimb, pentru un actor format la Păpuși-Marionete și care joacă în teatrul de animație, aceste personaje fac parte firesc din universul lui artistic. De aceea cred că, pentru un viitor actor de dublaj, specializarea Păpuși-Marionete e poate cea mai firească alegere. Dacă personajele care l-au făcut să iubească Comic Con-ul sunt cele pe care visează să le interpreteze, merită să ia în calcul acest drum.

– Care sunt personajele tale preferate cărora le-ai împrumutat vocea?

Cosmin Petruţ: Îmi este foarte greu să aleg pentru că fiecare personaj îmi amintește de o etapă diferită. Sherwood din „Angelo e cel mai tare” va rămâne întotdeauna special pentru mine fiindcă a fost primul și cred că fiecare actor păstrează o afecțiune aparte pentru primul personaj. Îmi sunt foarte dragi și altele pentru că fiecare m-a provocat în alt fel. Unele m-au obligat să caut o voce pe care nu o mai folosisem până atunci, altele să găsesc un ritm sau o energie diferită, iar altele pur și simplu m-au făcut să mă atașez de lumea în care trăiau. Ciudat este că, după mai bine de 700 de personaje, nu cred că ajungi să le iubești pentru cât de importante sunt ele, ci pentru momentul în care apar în viața ta. La unele țin foarte pentru că au fost primele, la altele pentru că au venit într-o perioadă în care am crescut ca actor și mai încă două categorii foarte dragi mie: cele despre care știu că au însoțit copilăria unei generații întregi și cele pe care toată lumea le-a uitat și față de care simt compasiune. Personajele apar și dispar, însă fiecare rămâne legat de un moment din viața mea. Iar când, după ani de zile, cineva îmi spune că a crescut cu vocea unui personaj pe care l-am dublat, îmi dau seama că povestea lui a devenit, fără să vreau, și o mică parte din povestea mea.