Asociația Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România (ANCCSR) și Casa de Cultură a Sindicatelor Oradea (CCS Oradea), sub semnăturile directorului general Adrian Boaje și directorului Marius Crețu, au emis un comunicat de presă cu un conținut ferm și critic, ca reacție la adoptarea, la 29 mai, de către Consiliul Local Oradea, a hotărârii prin care se atestă apartenența imobilului situat în Piața 1 Decembrie nr. 18 la domeniul public al orașului.

Din punctul de vedere al sindicatelor, decizia este un act abuziv de „naționalizare” a unui bun care face parte din patrimoniul național sindical, construit și deținut de sindicate, cu implicații juridice și simbolice majore.

Fundamentele dreptului asupra Casei de Cultură a Sindicatelor Oradea

Casa de Cultură a Sindicatelor Oradea a fost edificată în anul 1968, cu fonduri proprii ale Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR), prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 396/1968, care a aprobat investiția în valoare de 10,8 milioane de lei și dreptul de folosință gratuită pe teren de 6.300 mp, pe perioadă nedeterminată.

Astfel, acest imobil a fost și rămâne un simbol al patrimoniului sindical, construit cu resurse sindicale și destinat comunității salariaților. După Revoluția din 1989, UGSR s-a transformat, pe baza unui proces democratic și juridic clar, în Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România (CNSLR), iar patrimoniul său a fost transmis către această nouă entitate și ulterior către ANCCSR.

Aceasta din urmă este astăzi titularul dreptului de proprietate asupra Casei de Cultură din Oradea, conform prevederilor statutare și sentințelor judecătorești care recunosc acest transfer de patrimoniu. În consecință, ANCCSR și CCS Oradea susțin că dețin în mod incontestabil dreptul de proprietate asupra construcției, având la bază documente oficiale, inclusiv sentința judecătorească nr. 782/1990, prin care CNSLR a dobândit personalitate juridică și toate actele care susțin legitimitatea patrimoniului sindical.

Disputele cadastrale și juridice privind proprietatea

Deși terenul aferent Casei de Cultură a fost trecut în domeniul public al Municipiului Oradea încă din 2005, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 645/2005, această decizie se referea exclusiv la teren, nu și la construcție, care rămânea în proprietate sindicală.

Potrivit reprezentanților sindicali, în Cartea Funciară, în anii următori s-au făcut înscrieri contradictorii, în urma unor erori materiale, care au condus la înscrierea Municipiului Oradea ca proprietar și asupra construcției, fără un act legal care să justifice acest transfer. Mai mult, prin Încheierea nr. 141886/24.11.2023, instanța a constatat această eroare și a dispus radierea dreptului de proprietate al Municipiului asupra construcției, corectând situația în favoarea sindicatelor.

Cu toate acestea, pe 29 mai 2025, Consiliul Local Oradea a adoptat o nouă hotărâre prin care Casa de Cultură a Sindicatelor este inventariată în domeniul public al municipiului, cu riscul de a invalida decizia instanței și de a bloca drepturile legitime ale ANCCSR.

Potrivit legislației naționale (Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică, Codul civil, Codul administrativ), dreptul de proprietate asupra bunurilor publice se dobândește numai prin acte legale expres prevăzute, cum ar fi achiziția publică, exproprierea, donația sau alte convenții expres reglementate. Inventarierea prin hotărâre administrativă nu are puterea de a transmite dreptul de proprietate, ci doar de a delimita domeniul public, fără a afecta drepturile reale existente.

În cazul Casei de Cultură a Sindicatelor Oradea, nu există niciun act juridic sau tranzacție care să fi transmis dreptul de proprietate de la ANCCSR către Municipiul Oradea. De aceea, adoptarea hotărârii Consiliului Local este văzută de către sindicate ca un abuz și un act de naționalizare ilegală. ANCCSR și CCS Oradea anunță că vor continua demersurile juridice pentru apărarea drepturilor de proprietate și vor sesiza instituțiile competente pentru stoparea acestor acțiuni abuzive. Ei solicită transparență, dialog și respectarea legii din partea autorităților locale.

O decizie necesară pentru reabilitare

În motivarea Hotărârii Consiliului Local Oradea din 29 mai, se menționa că prin Decizia civilă nr. 303/A/2025, Tribunalul Bihor a constatat absența intabulării dreptului de proprietate, deși municipalitatea și-a exercitat controlul asupra clădirii încă de la edificarea acesteia.

Această decizie a determinat Primăria Oradea să inițieze procedura de clarificare juridică și de reînscriere a dreptului de proprietate, folosindu-se de dispozițiile legale în vigoare. Hotărârea Consiliului Local se fundamentează pe mai multe prevederi legale, printre care art. 29 alin. 9 din Legea nr. 18/1991, care stabilește că „construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale trec fără plată, în regim de drept public, în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor și în administrarea primăriilor”.

În plus, Autorizația nr. 3 din 2005 a Ministerului Culturii și Cultelor recunoaște imobilul ca așezământ cultural. De asemenea, Codul administrativ (OUG nr. 57/2019) și Codul civil oferă baza legală pentru includerea unor astfel de imobile în domeniul public local, prin hotărâre a consiliului local, atunci când acestea sunt de uz sau interes public local. Primarul municipiului Oradea, Florin Birta, a subliniat, în referatul de aprobare, că reabilitarea clădirii este un obiectiv strategic al administrației locale.

„Deși, încă de la edificarea sa, construcția a fost destinată unei utilități publice, acest scop nu a fost atins în ultima perioadă. Intenționăm să reabilităm clădirea și să o redăm circuitului public, ca un centru cultural activ al orașului”, se arată în documentul transmis consilierilor locali. Decizia de atestare a apartenenței la domeniul public permite acum municipalității să demareze procedurile necesare pentru reabilitarea clădirii și atragerea de fonduri pentru modernizarea acesteia.

Fiecare parte vrea binele clădirii, dar în condițiile sale

Deși atât Primăria Oradea, cât și reprezentanții sindicatelor susțin ideea reabilitării și reintegrării Casei de Cultură a Sindicatelor în viața culturală a orașului, cele două părți rămân în dezacord fundamental privind statutul juridic al clădirii. Primăria consideră că are temei legal să înscrie imobilul în domeniul public local, invocând prevederi legislative ce permit transferul construcțiilor cu utilitate publică, în timp ce sindicatele contestă această abordare, susținând că dreptul de proprietate nu poate fi atribuit fără o procedură judiciară clară sau o decizie definitivă.

Acest conflict juridic riscă să întârzie sau să complice procesul de reabilitare, în ciuda faptului că ambele părți declară că doresc ca spațiul să fie redat comunității. În lipsa unei înțelegeri sau a unei soluționări legale definitive, viitorul Casei de Cultură rămâne incert, oscilând între voința administrativă și dreptul de proprietate revendicat.