Nu e prima oară când componenții echipei de atelaje de la CS Oșorhei participă la Campionatele Mondiale. Anul trecut ei au fost la competiția organizată în Germania, dar destinată atelajelor cu doi cai. E prima oară când participă la o competiție de acest nivel destinată atelajelor cu patru cai și spun că le va lipsi viceprimarul Ioan Gligor, care anul trecut i-a susținut în competiție, fiind alături de ei. De-altfel, sportivul a ținut să sublinieze suportul de care s-a bucurat sportul în Oșorhei în timpul tandemului care a condus primăria: Ioan Pop-Ioan Gligor. Afirmația a fost făcută în cadrul emisiunii lui Victor Mihalcea de pe TTV. Atelajele cu patru cai sunt considerate regale, deoarece numai regele își putea permite, în urmă cu câteva sute de ani, să aibă patru cai la atelaj. E un sport costisitor și azi, un fel de Formula I, deoarece un cal costă zeci de mii de euro, putând depăși chiar 1000.000 de euro, așa cum am văzut un exemplar prezentat de campionul mondial la competiția cotată de Federația Internațională de Atelaje de trei stele, cea de la Oșorhei. Valoarea unui cal e influențată de prestația sa în competiție, putând să crească sau să scadă semnificativ. Un atelaj costă, la rândul său, 10-12.000 de euro.
Babo Kalman (46 de ani) provine dintr-o familie de crescători de cai din Bihor. Concurează de 11 ani și face parte din reprezentativa României. Bihoreanul a jucat fotbal până la 27 de ani, chiar și în Liga 1, în atacul celor de la FC Bihor și UTA, avându-l ca antrenor pe internaționalul Marcel Coraș.Și el a pierdut un cal la care ținea foarte mult. Provocat de Victor Mihalcea, Babo Kalman a vorbit despre relația sa cu caii. El se antrenează aproape zilnic între 2-5 ore, alături de partenerii săi. Sportivul a adus în discuție, cu ochii în lacrimi, un episod care l-a marcat și care a avut-o ca protagonistă pe Nora, o iapă șargă cu calități fantastice, dorită de mânători de clasă mondială care i-au cerut să i-o vândă, dar pe care i-a refuzat. „După un concurs am lăsat-o acasă, să se odihnească și am plecat spre altă competiție. Chiar în timpul festivității de premiere, făcusem un maraton deosebit, m-a sunat tatăl meu. L-am resunat și mi-a spus că s-a întâmplat ceva rău cu iapa, că doctorii au și venit, dar cred că nu o mai pot salva. Făcuse încurcătură de mațe, boală care la cai e fatală. A murit după câteva zile. Am fost distrus, e ca și cum ai pierde o persoană pe care o iubești. Urma cursa de obstacole, eram amărât. Soția și-a dat seama că ceva nu e în regulă, că nu sunt doar emoțiile competiției…”. Babo Kalman și soția sa Sanda au 15 cai, din care 10-11 cai sunt pregătiți pentru competiție. „Există cai cu calități foarte bune, dar cu care nu poți colabora, sunt un dezastru din acest punct de vedere. De altfel, așa sunt și relațiile interumane. Sunt mulți lipițani temperamentali, mai nervoși. Ai nevoie de unul care să nu fie nici puturos, pentru că la maraton e nevoie de explozie”, consideră Babo Kalman, care a vorbit despre rolul fiecărui cal în atelaje. Sportivul spune că și caii simt spiritul competiției: „atunci când sunt scoși la camion urcă de unii singuri, sunt fericiți”. În concursul de atelaje cu patru cai, Babo Kalman spune că sunt duși cinci cai, unul de rezervă, dacă se întâmplă ceva la vizita medicală. „E o problemă însă, fiindcă rezerva nu e bună pentru orice post. Caii din față conduc, cei din spate sunt responsabili cu corectitudinea a ceea ce faci”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!