O râşniţă veche, o lampă de sudură, o roată de bicicletă, bucăţi de ţeavă de cupru, şuruburi, cleme, tot ce la un moment dat îţi prisoseşte în casă şi e bun de aruncat, ochiul lui Ovi Pascu le vede altfel, le dă o altă întrebuinţare, le transformă în obiecte de artă. Pare absurd la prima rostire, dar văzându-i lucrările rămâi fascinat de felul în care foloseşte toate aceste obiecte, le îmbină cu lemn, cu alamă, le dă o altă formă, într-o altă dimensiune.
Obiectul nou prinde viaţă, spune cu totul altceva decât a fost folosit fiecare element în parte, surprinzându-te cu locul şi rolul nou atribuit. Lucrările lui Ovi Pascu au o poveste, au un mesaj, sunt fascinante prin ingeniozitatea cu care au fost create, prin care au fost armonizate elementele, îmbinări care la prima vedere par banale dar care au o dinamică aparte şi deloc întâmplătoare.
Vineri, 21 ianuarie, a avut loc, la Galeriile de Artă – Reperaj din Cetatea Oradea, vernisajul expoziţiei personale de sculptură mică şi iluminat ambiental a artistului plastic Ovi Pascu. Pe simezele galeriei sunt expuse 20 de lucrări realizate în perioada 2019-2022, cea mai nouă lucrare fiind cea intitulată „Dans”. Chiar dacă evenimentul a avut loc la ora prânzului, prietenii artistului au venit în număr apreciabil să-i fie alături, lucru remarcat şi de Vioara Bara, preşedintele UAPR Filiala Oradea. „Lucrările sunt superbe, este o surpriză foarte plăcută pentru mine. Are atâta imaginaţie şi simţ al compoziţiei!”, a spus la vernisaj Vioara Bara.
Curatorul expoziţiei, criticul de artă Aurel Chiriac, mărturiseşte că expoziţia lui Ov Pascu este una dintre cele mai stranii expoziţii despre care a scris vreodată, şi asta „nu doar fiindcă se prezintă ca o întâlnire ciudată între spaţiile intimităţii şi impersonal, între familiarul de zi cu zi şi neutralitate, ci şi prin curajul de a nu fi la modă, de a nu răspunde chemărilor eteroclite ale unei contemporaneităţi agresive, marcată uneori de o estetică ridată de prea mult chin snob”, spune Aurel Chiriac.
Criticul a remarcat faptul că artistul a trecut cu uşurinţă dar benefic de-a lungul anilor de la fotografie şi caricatură la sculptură mică, oferindu-i capacitatea de a nu-i păsa de curente şi mode, şi nici de „frugalităţile plastice ale momentului”. Aurel Chiriac apreciază că Ovi Pascu nu se teme de istorie şi de o posibilă acuză că este un „întârziat plastic”, şi argumentează prin instalaţia ce te duce cu gândul la lucrarea din 1964 a lui Marcel Duchamp, „Roata de bicilcletă”. De altfel şi-a intitulat lampa „Hommage a Duchamp”. De asemenea, criticul face o analogie şi între sculpturile mici şi lucrările lui Jac Scott, mai ales prin atribuirea unui nou înţeles obiectelor. „Privindu-i lucrările simţi adieri din pop-art dar şi din expresionismul abstract al anilor ’60 ai secolului trecut – şi dacă ar fi să amintim doar de John Chamberlain aici”, spune Aurel Chiriac.
Lucările lui Ovi Pascu nu sunt doar obiecte de artă pe care să le priveşti o dată, într-o galerie. Sunt creaţii pe care le-ai admira pe biroul de lucru în fiecare zi, şi care te-ar surprinde în continuare descoperind în timp un nou unghi, un nou simbol pe care poate până atunci nu l-ai remarcat. O tablă de şah tridimensională, cu piese din alamă, care te provoacă să îi găseşti mişcările şi regulile jocului, o „umbrelă pentru timp frumos”, „Lampa-râşniţă”, „Cavalerul” sau „Treptele spre cer” sunt câteva din lucrările care se pot admira în Galeriile de Artă-Reperaj. Vizitatorul cu imaginaţie şi simţ artistic, cu siguranţă după ce va vedea expoziţia lui Ovi Pascu va privi altfel obiectele pe care, în spaţiul intim de acasă, le foloseşte zi de zi sau le doseşte în vreun sertar.
Trimite articolul
XFain!