La Muzeul oraşului Oradea din Cetate, în corpul A la etajul II s-a deschis expoziţia „Spații fluente. Hărți ale spațiului dunărean 1650-1800”. Expoziţia este oferită publicului vizitator de către Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, împreună cu Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, prin Direcția Patrimoniu Cultural Universitar.

La vernisajul care a avut loc vineri seara au fost prezenţi prof.univ. dr. Gabriel Moisa, manager interimar al Muzeului Țării Crișurilor – Complex Muzeal, dr. Ioan Ciorba, şeful secţiei Muzeul oraşului Oradea şi invitaţii din Germania: prof. dr. Reinhard Johler, director al Institutului de Istorie şi Studii Regionale al Landului Baden Württemberg din Karlsruhe şi Josef Wolf, cercetător al Institutului de Istorie şi Studii Regionale al Şvabilor din Tübingen.

În deschiderea evenimnetului, Gabriel Moisa a mulţumit colegilor de la secţia Muzeul oraşului Oradea pentru implicarea în organizarea acestei expoziţii, sprijiniţi logistic de colegii de la Muzeul Ţării Crişurilor, dar şi colaboratorilor de la Universitatea Babeş-Bolyai.

„Privind aceste hărţi, mintea cunoscătorului de istorie, şi nu numai, generează o serie de sugestii, mie venindu-mi în minte lucrarea lui Paul Hazard, «Criza conştiinţei europene», care discută exact această criză din cea de a doua jumătate a secolului XVII-lea şi începutul secolului XVIII. Hărţile de fapt ne arată în ce a constat această criză a conştiinţei europene foarte bine delimitată în timp, 1650-1800, venirea turcilor şi apoi plecarea lor, care a înseamnat de fapt rezolvarea crizei, când Europa se va reaşeza, se ve redimensiona începând cu secolul XVIII, aşa cum o cunoaştem până astăzi”.

Definirea spaţiului dunărean

Proiectul expozițional a fost conceput de către Arhiva Landului Baden-Württemberg, Secția Arhiva Generală a Landului din Karlsruhe și Institutul de Istorie și Studii Regionale al Șvabilor Dunăreni din Tübingen, în colaborare cu Institutul de Cercetări Socio-Umane al Academiei Române din Sibiu, Institutul de Studii Sud-Est Europene și Arhivele Naționale ale României.

Prof. dr. Reinhard Johler a mărturisit că în urmă cu câţiva ani a avut o doctorandă din Oradea, Teodora Ştefănescu, care i-a povestit foarte multe despre oraş. „Suntem aici pentru a prezenta o expoziţie pe care o considerăm interesantă din mai multe puncte de vedere. Expoziţia reprezintă bazinul dunărean prin intermediul hărţilor şi a planurilor, un lucru care la prima vedere ar fi unul normal, dar dacă parcurgeţi această expoziţie veţi vedea că nu este chiar atât de simplu în a defini acest spaţiu astăzi şi cu atât mai mult în veacul al XVII-lea şi al XVIII-lea. Hărţile ne arată fluviul, ne arată oraşele, aşezările din acest spaţiu, şi ici colo vedem şi figuri umane care au trăit în acest spaţiu european comun. Majoritatea hărţilor expuse se află în Landul Baden”.

Prof. Dr. Reinhard Johler a precizat faptul că la inaugurarea expoziţiei în Germania au fost expuse hărţile originale, lucru care aici nu a fost posibil din cauza sumei mari a asigurărilor, dar se pot vedea reproduceri de foarte mare calitate. Unele hărţi se află şi în posesia Institutului de Istorie şi Studii Regionale al Landului Baden Württemberg din Karlsruhe, institut care a luat naştere acum 40 de ani, focusat pe spaţiul central-răsăritean european, inclusiv România.

Expoziţia a fost deschisă în 2017, la Karlsruhe, în parteneriat cu Arhiva Landului Baden Württemberg, iar de la începutul anului 2018 expoziţia şi-a început periplul european în Ungaria şi România, ajungând acum şi la Oradea. Expoziţia are şi un catalog voluminos în care exponatele sunt contextualizate, catalog pe care prof. dr. Reinhard Johler l-a oferit Muzeului oraşului Oradea prin dr. Ioan Ciorba.

Cercetătorul Josef Wolf a precizat că metafora din titlul expoziţiei, „spaţii fluente”, are sensuri multiple. „În primul rând, bazinul dunărean era cunoscut în a doua jumătate a veacului al XVII-lea ca o zonă greu accesibilă. Avem rapoartele militarilor din marele război cu turcii din 1683-1689 care se plângeau că nu au hărţi într-un spaţiu în care comunicaţia era foarte anevoioasă. Peste tot erau inundaţii, multă apă… În al doilea rând, Dunărea este acea arteră, care începând de la sfârşitul veacului al XVII-lea, intrând în reprezentările spaţiale ale ocidentului, structurează întreg acest spaţiu. O să vedeţi în mai multe hărţi ce rol are sistemul hidrografic în reprezentarea cartografică. Nu în cele din urmă, acest spaţiu este unul fluent, şi mă refer la Europa de sud-est, la zona Balcanilor”, spune cercetătorul.

Cinci secţiuni

Expoziţia cuprinde peste 70 de hărţi, şi este structurată în cinci secţiuni. O primă secţiune se ocupă de naşterea unei metafore, care este spaţiul dunărean. A doua secţiune se referă la multiplicitatea şi diversitatea lumii statelor, cu mult mai complexă decât cea de astăzi. A treia secţiune, şi cea mai substanţială, se ocupă de cartografia civilă şi militară în marele război cu turcii. Două secţiuni se referă la periferiile habsburgice: periferia Blacanilor de nord-vest (Serbia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Albania) şi periferia românească (Banatul şi Transilvania).

Baza expoziţiei o constituie colecția de hărți și planuri inițiată de marcgrafii Casei de Baden în scopuri militare, păstrată astăzi la Arhiva Generală a Landului din Karlsruhe și Biblioteca Landului Baden, completată cu exponate din colecția Institutului de Istorie și Studii Regionale al Șvabilor Dunăreni din Tübingen și cu hărţi din două colecții private: colecția dr. Mathias Beer din Tübingen și colecția dr. Ovidiu Șandor din Timișoara.

În expoziţie se pot vedea o serie de reprezentări cartografice ale Transilvaniei realizate de: Giovanni Morando Visconti (cinci hărţi, 1961), Vicenzo Maria Coronelli (1690), Cornelis II Dankerts (după 1696), Nicolas de Fer (1704), Carl Schutz şi Franz Müller (1789) şi Karl Joseph Kipferling (1803), sau reprezentări cartografice ale Banatului, de exemplu prima hartă topografică a Banatului imperial realizată de Caspat Rad (1717/1718), ori cele realizate de Johan Sax şi Johann Cristoph (după 1765) sau Jakob Barzelini (1788).

Hărţile din expoziţie sunt majoritatea gravuri în cupru dar şi câteva în lemn, sau manuscrise în cerneală, pe hârtie, realizate de cartografi francezi, olandezi, germani, austrieci, italieni, elveţieni şi englezi. Erau dinastii de cartografi, cartografia ca meşteşug fiind transmisă din tată în fiu. Expoziţia se opreşte la anul 1800 deoarece la începutul secolului XIX cartografia devine dintr-o disciplină subordonată geografiei şi istoriei, o ştiinţă de sine stătătoare care se tehnicizează.

Expoziţia „Spații fluente. Hărți ale spațiului dunărean 1650-1800” va rămâne deschisă până în 10 aprilie.