Datorita metodelor moderne de tratament, majoritatea pacientilor reusesc sa-si pastreze vederea si sa se bucure de perceptia lumii inconjuratoare.
Ce este glaucomul?
Glaucomul este o afectiune cronica a ochilor, care se manifesta prin cresterea presiunii intraoculare, afectarea nervului optic si diminuarea vederii, chiar pana la cecitate.
Cecitatea provocata de glaucom are un caracter ireversibil, deoarece se distruge nervul optic. In acest caz, este deja imposibil a ii reda vederea persoanei care a orbit.
Din pacate, glaucomul este o afectiune destul de raspandita. De aceasta boala sufera, in special, persoanele cu o varsta de peste 40 de ani. Insa glaucomul ii poate afecta si pe tineri (glaucomul juvenil) si chiar pe nou-nascuti (glaucomul congenital).
Cauzele aparitiei glaucomului
Nu rareori, ochiul nostru este comparat cu un aparat de fotografiat. Rolul obiectivului il indeplinesc corneea si cristalinul: acestea permit patrunderea razelor, pe care le refracta. Rolul peliculei fotosensibile il indeplineste retina ochiului, in care se afla celulele fotosensibile. Imaginea vizuala, care apare pe retina, ca prin conductori, se transmite prin intermediul acestor celule si apoi pe calea nervului optic se transmite la creier. Defectarea sau deteriorarea cel putin a unui inel in acest lant conduce la afectarea vederii.
In cazul glaucomului are loc afectarea nervului optic. Acest fapt conduce la ruperea legaturii dintre globul ocular si creier: imaginea, care apare pe retina, nu se mai transmite la creier.
In mod normal, in interiorul ochiului permanent se produce un lichid intraocular special.
Acesta este transparent, bogat in substante nutritive si oxigen. Lichidul intraocular spala si hraneste cristalinul, retina si corpul vitros. Cedand substantele nutritive si oxigenul, lichidul intraocular preia de la acestea produsele de metabolism, pe care le evacueaza din ochi. Circulatia lichidului intraocular are loc lent: in decurs de 24 ore in interiorul ochiului se produce aproximativ 4 ml de lichid si tot atat lichid se scurge din acesta. Calea principala de evacuare a lichidului intraocular este unghiul camerei anterioare (iridocornean) a ochiului, unde se afla un sistem special de drenaj.
Nu confundati lichidul intraocular cu lacrimile. Lacrimile spala globul ocular pe dinafara; acestea sunt produse de glanda lacrimala si se scurg prin unghiul intern al ochiului in cavitatea nasului. Lichidul intraocular se produce in interiorul ochiului, spala globul ocular pe dinauntru si se scurge prin sistemul de drenaj in vasele venoase.
Echilibrul dintre cantitatea de lichid, care se produce in ochi si cantitatea de lichid, care se scurge din ochi, mentine presiunea intraoculara (PI) la un nivel constant. Valorile normale ale presiunii intraoculare sunt individuale, insa in mediu oscileaza in limitele 16-25 mm ai coloanei de mercur (la efectuarea masurarii cu tonometrul Maklakov).
Presiunea intraoculara poate creste in doua cazuri importante:
- lichidului intraocular se produce intr-o cantitate excesiva;
- cand este afectata evacuarea lichidului intraocular prin sistemul de drenaj al ochiului, in rezultatul modificarii acestuia
Simptome
- cresterea presiunii intraoculare;
- ingustarea campului vizual;
- modificarile nervului optic.
Formele glaucomului
Glaucomul cu unghi deschis – este cea mai raspandita forma a acestei afectiunii, cand unghiul camerei anterioare este deschis, insa evacuarea lichidului intraocular este defectuoasa, in rezultatul dereglarilor in sistemele vasculare si de drenaj ale ochiului.
Aceasta este o varianta destul de periculoasa a bolii, cand nu se constata simptoame clare. Omul poate sa nu simta de loc cresterea moderata a presiunii intraoculare, care deja in mod nefast actioneaza asupra nervului optic, conducand la pierderea vederii.
Glaucomul cu unghi inchis, este mult mai rar intalnit si este foarte diferit de glaucomul primitiv cu unghi deschis prin aceea ca, de regula, presiunea intraoculara creste foarte rapid. In atacul de glaucom se produce inchiderea completa a unghiului irido-cornean cu aparitia urmatoarelor semne si simptome: inrosirea ochiului, pupila semi-dilatata, vedere incetosata, durere oculara intensa, cefalee (durere de cap), halouri colorate in jurul luminilor, lacrimare, fotofobie, stare de greata si voma.
In cazul cresterii presiunii intraoculare, pot fi remarcate urmatoarele simptome:
- incetosarea vederii, aparitia “plasei” inaintea ochilor;
- prezenta “cercurilor iriene” la privirea unei surse de lumina (de exemplu: o lampa luminoasa);
- senzatia de disconfort in ochi: senzatie de greutate si tensiune;
- crampe nesemnificative in ochi;
- diminuarea capacitatii de a vedea in amurg;
- dureri nesemnificative in jurul ochiului.
Din pacate, in majoritatea cazurilor, aceasta forma de glaucom evolueaza pe neobservate si despre existenta acesteia, frecvent bolnavul afla intamplator, cand vederea este deja semnificativ diminuata. Insa, totodata, ochiul bolnav nu se deosebeste cu nimic de cel sanatos.
In cazul glaucomului cu unghi inchis,
Din pacate, in majoritatea cazurilor, aceasta forma de glaucom evolueaza pe neobservate si despre existenta acesteia, frecvent bolnavul afla intamplator, cand vederea este deja semnificativ diminuata. Insa, totodata, ochiul bolnav nu se deosebeste cu nimic de cel sanatos.
In cazul glaucomului cu unghi inchis,
Glaucomul poate fi si congenital. In acest caz, la copiii nou-nascuti se depisteaza PI (presiunea intraoculara) crescuta, iar in cazuri izolate pate fi remarcata cresterea dimensiunii globului ocular. Cauzele acestei forme de glaucom sunt defectele congenitale ale structurii aparatului de drenaj al ochiului.
Glaucomul secundar apare ca o consecinta a altor afectiuni oftalmice (inflamatorii, vasculare, distrofice, legate de patologia cristalinului, traumelor).
Glaucomul nu este o boala contagioasa. De regula, glaucomul apare in ambii ochi, insa nu in acelasi timp: in al doilea ochi acesta poate aparea peste cateva luni sau ani.
Vederea, pierduta din cauza glaucomului, nu mai poate fi recuperata! Cu boala putem lupta cu succes doar depistand-o la timp!
Diagnosticul glaucomului necesita urmatoarele investigatii principale:
- masurarea presiunii intraoculare (tonometria);
- examinarea campului vizual (perimetria);
- stabilirea starii nervului optic in procesul examinarii fundului de ochi (oftalmoscopiei).
Rezultatele investigatiilor enumerate vor permite medicului sa va recomande tratamentul necesar
tratamentul incepe cu administrarea preparatelor medicamentoase: in ochi se picura colire, care diminueaza presiunea intraoculara; se administreaza comprimate, care imbunatatesc alimentatia nervului optic si a membranei retiniene. Cu parere de rau, doar in unele cazuri rare, cu un astfel de tratament, presiunea intraoculara se normalizeaza, iar starea nervului optic nu se inrautateste. In aceasta situatie, tratamentul medicamentos este suficient, ce-i drept, medicamentele se vor utiliza tot restul vietii.
Advertorial! CH: 10993
Citiți principiile noastre de moderare aici!