Cu două zile înainte de declanșarea stării de urgență, Sergiu Corbu Boldor a avut ocazia unei „întâlniri constructive, genul acela de întâlniri pe care le așezi la secțiunea: Întâlniri cu oameni remarcabili”.
Un moment important care a contribuit la desăvârşirea sa ca artist a fost întâlnirea lui Sergiu cu formaţia Celelalte Cuvinte, cu care a lucrat timp de şase ani de zile pe partea tehnică. Întâlnirea cu „frumoasa familie” Celelalte Cuvinte se va concretiza într-un proiect amplu dedicat trupei, într-o carte. Primul interviu l-a realizat cu basistul trupei, Marcel Breazu, urmând să continue cu Călin Pop, Ovidiu Roşu, Leontin Iovan, Radu Manafu şi Tiberiu Pop. O parte dintre materialele interviu-document vor fi publicate în e-revista Egophobia.
„Eu l-am descoperit pe acest artist din propriul interviu făcut lui”, spune Sergiu despre Marcel Breazu. Dialogul dintre cei doi artişti a început cu amintiri de la înfiinţarea formaţiei Celelalte Cuvinte.
Pe Marcel Breazu l-a interesat foarte mult muzica rock. Şi prin anii ʾ79-ʾ80, când era la Oradea, a observat că între mesajul trupelor străine şi cel al trupelor româneşti era o mare diferenţă. Asculta de mai multe ori o piesă străină pentru a-i traduce textul şi a-i înţelege mesajul. În vremea aceea, în România era Phoenix, Sfinx, dar erau şi trupe de radio „slabe”. Şi şi-a dorit să facă ceva diferit, cu texte pe măsură, pentru a transmite un altfel de mesaj. De aici şi numele Celelalte Cuvinte.
Îşi aminteşte şi de chitarele pe care nu şi le puteau permite, care costau cât o maşină. Motiv pentru care a început să le facă el. „Și lui Călin i-am făcut chitară. Cea neagră pe care o păstrează Ovidiu (Roşu). Decât să iau o chitară de firmă, mai bine mi-o fac eu, o chitară care are tot ce nu găsești la o aceeași chitară de firmă. De exemplu sunt niște brevete pe care nu le poate face decât firma cutare, iar alte firme au şi ele alte brevete. Și atunci practic chitara care să aibă toate cele mai bune ingrediente nu există. Din cauza asta pot să-mi fac chitara cum vreau eu, pentru că nu am de plătit nimic la nimeni, dar nu fac ca să vând altcuiva, ci experimentez pentru mine”, spune basistul.
Calitatea are de suferit
Faţă de atunci, publicul e mult mai superficial în ceea ce priveşte consumul de muzică. Şi asta în primul rând se datorează faptului că ai foarte multă informație la care ai acces gratis, eşti bombardat cu muzică de proastă calitate şi ajungi să nu mai percepi muzica de valoare, actul muzical se banalizează, e de părere Marcel Breazu. „E aglomerație, e inflație și calitatea bineînțeles că are de suferit. Aici pierde toată lumea pentru că lucrurile care sunt făcute de artiști adevărați sunt sensibile și e imposibil să le mai privești cum trebuie pentru că pur și simplu sunt diluate de atâta și atâta kitsch. Probabil se va autodizolva toată chestia asta în viitor. Va fi atât de multă muzică încât lumea nu va mai înțelege, nu o va mai primi așa cum vrei tu s-o transmiți”.
Celelalte Cuvinte a rămas o familie unită pentru că toți vor acelaşi lucru, mărturiseşte Marcel Breazu. În plus, dacă vrei să faci muzică la un anumit standard, e nevoie de mult timp, şi de studiu opt ore pe zi.Trebuie să-ți fixezi o ștachetă și să încerci să o depășești. „Publicul, indiferent că-s doi oameni sau 2000, vrea un lucru bun, adică pe placul lui. El vrea să-i dai un produs de calitate bună, asta e ideea. Ca să faci chestia aia ok, e un efort”.
Ca trupă au făcut întotdeauna ce au vrut. Au continuat pentru că au făcut muzică aşa cum au vrut ei. Întrebat de Sergiu Boldor cum se ascultă Celelalte Cuvinte, basistul spune că fiecare trebuie să asculte cum simte nevoia, pentru că oamenii sunt foarte diferiţi şi fiecare ascultă altfel, nu există o reţetă. „Noi avem un sistem de valori în funcție de care ne-am elaborat piesele noastre, compozițiile noastre, ca să corespundă cu ce credem noi. Pentru că asta facem noi, de fapt, construim o imagine, transmitem o stare, sau o poveste. Nu știm cum o percep ceilalți, depinde de foarte mulți factori, de dispoziția noastră, de dispoziția celor care primesc ceea ce le oferim noi și nu întotdeauna ești în starea de a primi sau de a da. Cam asta e”, vine răspunsul lui Marcel Breazu.
Interviul poate fi citit integral pe http://egophobia.ro. Aşteptăm cu interes şi celelalte interviuri şi, bineînţeles cartea, în forma finală.
Citiți principiile noastre de moderare aici!