Luni, 24 martie, Curtea de Apel Oradea a dispus încetarea procesului, ca urmare a prescrierii faptelor. Decizia a venit după ce, în primă instanță, în decembrie 2024, Judecătoria Oradea le-a aplicat celor doi pedepse cu suspendare: doi ani de închisoare în cazul lui Tudor Dragoș, pentru înșelăciune și participație improprie la fals intelectual, respectiv doi ani și două luni de închisoare pentru soția sa, care a fost acuzată în plus de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

„Bunicuța” care voia „să se dea în întreținere”

În rechizitoriul întocmit de Parchetul Bihor, procurorul de caz a explicat că Lenche Cuc, o pensionară în vârstă de 88 de ani, a ajuns la azilul Asociației „Decența pentru Bătrâni”, din Chișirid, administrat de Tudor și Violeta Dragoș, în noiembrie 2019, după ce pe parcursul acelui an a fost internată de mai multe ori în spital, pentru diverse probleme de sănătate. Pentru că femeia nu se putea îngriji de una singură, sora ei, în vârstă de 90 de ani, a hotărât că i-ar fi mai bine la azil, unde a și achitat 5.000 de lei, costurile îngrijirii pe lunile noiembrie și decembrie 2019.

Anchetatorii au aflat că la 3 decembrie 2019, a doua zi după semnarea documentelor de aducere a octogenarei în azil, Tudor Dragoș ar fi mers cu aceasta la un notar și ar fi obținut o procură specială, în baza căreia a scos un extras de carte funciară privind apartamentul cu două camere pe care pensionara în deținea, situat pe Strada Sulfinei din Oradea, verificând situația impozitelor și taxelor pentru imobil.

Ulterior, cei doi soți s-au adresat Primăriei Nojorid și au cerut efectuarea unei anchete sociale. I-au spus unei funcționare că au în azil „o bunicuță”, care, din cauza vârstei, dorea „să se dea la ei în întreținere”. După ce s-a deplasat la casa soților Dragoș, aflată lângă azilul din Chișirid, unde i s-a arătat o cameră în care ar fi cazată Lenche Cuc și a discutat cu bătrâna, asistenta socială a fost convinsă că pensionara locuia în locuința celor doi soți și a indicat acest fapt în actele oficiale.

Asta deși – spun procurorii – „din probele administrate rezulta că (octogenara – n. red.) a continuat să locuiască în cămin, unde beneficia de îngrijirile personalului din azil”. Că a fost așa a confirmat și o angajată a azilului, care, pe baza unei cereri primită de la Violeta Dragoș, a întocmit un act prin care se arăta că din ultima zi a anului 2019, Lenche Cuc nu se mai afla în căminul asociației, „întrucât a solicitat să fie îngrijită de familia Dragoș”. Doar că în fața anchetatorilor angajata a recunoscut că nu a văzut ca pensionara să fi fost mutată din azil.

Apartament vândut la 6 zile după moartea pensionarei

La 7 ianuarie 2020, în mașina cu care a fost dusă la notar și în prezența unei funcționare a Primăriei Nojorid, Cuc a semnat un contract prin care, în schimbul îngrijirilor de care ar fi urmat să beneficieze prin luarea în întreținere de către soții Dragoș, le lăsa acestora apartamentul din Oradea.

Notarul care a întocmit actele a precizat că a discutat personal cu bătrâna, iar aceasta avea capacitate de exercițiu deplină, spunându-i că vrea să se dea în grija celor doi soți. Însă rudele sau persoanele care o vizitau pe femeie la azil nu au fost anunțate despre încheierea înțelegerii, la fel cum nu au fost încunoștințate de moartea acesteia, la 4 aprilie 2020. Doctorița care a consemnat decesul a confirmat că octogenara se afla într-o cameră din incinta azilului.

La nici măcar o săptămână de la moartea pensionarei, Tudor și Violeta Dragoș au vândut apartamentul din Oradea cu 38.000 de euro și tot ei ar fi fost cei care, în primele patru luni ale lui 2020, au primit de la poștaș pensia bătrânei, au explicat anchetatorii. Aceștia au aflat că, în urmă cu 10 ani, Lenche Cuc întocmise un testament prin care lăsa apartamentul nepotului fratelui său, aflat în Germania. Convinse că octogenara a fost înșelată pentru a dona locuința soților Dragoș, rudele femeii au făcut o plângere penală și au deschis un proces civil.

Ca urmare, în decembrie 2023 au obținut anularea, pe motiv de cauză imorală, atât a contractului de întreținere, cât și a vânzării apartamentului. Instanța arăta atunci că cei doi soți „au urmărit să dobândească nuda proprietate asupra imobilului defunctei fără să fie nevoiți să își asume obligații suplimentare, câtă vreme de întreținere se ocupa deja (sau cel puțin ar fi trebuit să se ocupe) Asociația, din taxele încasate de la rude și din pensie”.

Instanța: pensionara a fost indusă în eroare

În fața instanței, Violeta Dragoș a susținut că, înainte de sărbătorile de iarnă din 2019, ar fi vorbit la telefon cu sora octogenarei, care, având la rândul său probleme de sănătate, i-ar fi cerut să o ia în întreținere pe Lenche Cuc, soluție cu care pensionara ar fi fost de acord. Inculpata a spus că a cerut o anchetă socială „pentru a nu fi probleme” și că, după încheierea contractului de întreținere, Cuc a locuit la ei acasă, de unde „o duceam destul de mult la cămin”.

Audiat în timpul procesului, Tudor Dragoș a declarat că, îngrijorată că nu mai este vizitată de sora sa și că nu ar putea să suporte costul total al serviciilor azilului, pensionara le-ar fi cerut lui și soției sale să o ia în întreținere în schimbul apartamentului din Oradea, „ca să fie bine îngrijită cât trăiește”.

Bărbatul a explicat că toată pensia primită după semnarea contractului de întreținere a fost pusă de o parte. În decembrie 2024, Judecătoria Oradea i-a găsit vinovați pe cei doi soți, stabilind că aceștia au indus-o în eroare pe Lenche Cuc, care avea „o stare de sănătate extrem de precară, cu tulburări psihice şi cognitive”.

Instanța a arătat că inculpații au determinat-o pe octogenară să semneze contractul de întreținere „creându-i falsa reprezentare a realității că este singura posibilitate ca aceasta să poată beneficia în continuare de îngrijiri sociale şi medicale în cadrul azilului”, deși plățile erau făcute la zi de sora lui Cuc.

Judecătorul de caz a precizat că pensionara nu a conștientizat consecințele juridice ale contractului, şi anume pierderea proprietății asupra apartamentului din Oradea, pe care voia să-l lase moștenire nepotului fratelui său.