Aducându-vă azi, piosul omagiu ce vi se cuvine, realizăm cât de neputincioase pot fi cuvintele – oricât de cuprinzătoare și ales meșteșugite ar fi ele -, atunci când încearcă a zugrăvi inegalabilul și inconfundabilul dumneavoastră model uman.
Cu seducătoarea putere de sugestie a atât de generoasei dumneavoastră erudiții, ne-ați învățat a distinge mereu, fără compromisuri, între peren și efemer, între esență și formă, între dezirabil și inacceptabil. De la dumneavoastră am învățat că nu poți efectua operații cu mulțimi, fără a putea defini mulțimea, dar și că e un non-sens a purcede la calculul integralelor, fără a ști ce este integrala, că drumul cunoașterii parcurge suișul de la concret, la abstract, sfârșind prin a desăvârși perspectiva realității aceleiași concreteți originare… Prin desăvârșitul dumneavoastră profesionalism, ați fost făuritor de destine și veți rămâne reperul generațiilor de dascăli, ce au avut privilegiul de a vă fi fost elevi, iar pentru semnatarii acestor rânduri, ați fost și veți rămâne „DIRIGINTELE NOSTRU”...
Pentru tot ce ați însemnat pentru noi, cei care încă mai suntem aici, pe pământul unde toate sunt supuse devenirii și morții…, VĂ MULȚUMIM! Tristeţea de acum, nu ne poate fi mângâiată, decât de gândul că, odată, acolo, printre stele, în Împărăția Celui a Toate Îndurător, ne vom reîntâlni, spre a ne povesti tot ce n-ați apucat să mai scrieți.
Fericită să vă fie adormirea, veşnică să vă fie odihna și binecuvântată memoria, DOMNULE DIRIGINTE!
Absolvenții clasei a XII a A, promoția 1978, a Liceului Pedagogic „Iosif Vulcan”, din Oradea
Citiți principiile noastre de moderare aici!