Raportul de forțe s-a înclinat definitiv în favoarea oaspeților în repriza secundă, pe care orădenii au controlat-o cu autoritate. CSM Oradea s-a desprins la diferențe de trei-patru goluri și nu au mai cedat inițiativa până la final. Rezultatul final, 28-33, consemnează victoria meritată a roș-albaștrilor.

Pentru CSM Oradea au evoluat: Rusu, Duma, Vaina – portari; Mateaș, Chiș 1, Urdă 4, Câtu 5 (2 din 7 m), Szász 4, Bran 3, Szabó 2, Calman 4, Ungureanu 1, Dumitrescu 9, Chișvasi. Antrenor: Cosmin Liberț. Secund: Dan Pițigoi

Echipa noastră a trecut astfel cu bine peste un prim test dificil. mai sunt de jucat patru etape, din care orădenii trebuie să câștige minimum trei, pentru a-și asigura clasarea pe unul din primele patru locuri.

Rezultatele etapei au fost:

CSM Odorheiu Secuiesc – CSM Oradea 28-33
CSA Steaua București – CSO Teutonii Ghimbav 37-26
CS Medgidia – CS Dinamyc Zalău 40-36
Meciul CSM Făgăraș – CSU Pitești va avea loc luni, 20 aprilie.

Clasament: 1. CS Steaua, 19 puncte; 2. CS Medgidia, 15 puncte; 3. CSO Teutonii, 13 puncte; 4. CSM Oradea, 11 puncte; 5. CSU Pitești, 10 puncte; 6. CSM Făgăraș, 8 puncte; 7. CSM Odorheiu Secuiesc, 4 puncte; 8. ACS Dinamyc Zalău, 0 puncte.

Etapa viitoare (23-26 aprilie): joi: CSM Oradea – CS Medgidia; sâmbătă: CSO Teutonii Ghimbav – CSM Făgăraș, CSU Pitești – CSM Odorheiu Secuiesc; duminică: ACS Dinamyc Zalău – CSA Steaua.

CSM Oradea va disputa joi meciul cu CS Medgidia, cu începere de la ora 18:00, la Arena „Antonio Alexe”.

Şi în acest an, pasionații de automobile au putut admira o expoziţie de maşini de epocă, parada motocicliştilor, iar amatorii de gastronomie au putut degusta preparate tradiționale în cadrul concursului de gătit la ceaun.

O viaţă ca-n filme

Invitatul special al târgului este Ambrus Attila, născut în Miercurea Ciuc în 1967. La cei 58 de ani, viaţa lui este poveste de film şi de cărţi. În România a fost jucător de hochei şi părea să se îndrepte spre o carieră în sport. A făcut însă alegeri greşite, a fost şi exmatriculat de mai multe ori, a ajuns şi la şcoala de corecţie, apoi a făcut muncă în folosul comunităţii, pierzând astfel patru ani din viaţă, la vârsta de 16-20 de ani, pe care, spune el, nu i-a mai putut recupera. Din acest motiv, cariera lui în sport nu a mai decurs aşa cum şi-a dorit.

În 1988 a fugit în Ungaria, călătorind sub un tren de marfă. Ajuns acolo sigur, fără nicio susţinere, şi a fost foarte greu să se descurce. A jucat hochei şi în Ungaria la Újpest Budapesta nouă ani, şi un an la Ferencváros Budapesta. Din hochei nu se putea trăi, a lucrat în vreo trei locuri ca să poată să se descurce, dar din cauza greutăţilor viaţa lui a mers pe o pantă descendentă şi a ajuns până la urmă să facă istorie jefuind bănci timp de şapte ani, până în 1999. În tot acest timp a dat de lucru autorităţilor maghiare, ţinând lumea în suspans şi devenind subiect de pagina întâi în ziare.

Imagine din filmul “Banditul Whiskey”

Era un spărgător de bănci meticulos, spune el, care îşi pregătea din timp toate detaliile, traseele, calculându-şi mereu căi de scăpare. Avea nevoie de două minute, maxim două minute şi jumătate până să ajungă poliţia la locul spargerii. În anii ’90, sistemele de securitate nu erau atât de performante iar viteza de reacţie a autorităţilor lăsa de multe ori de dorit.

A jefuit 30 de bănci şi oficii poştale din Ungaria, producând o pagubă de peste 500.000 de dolari. Deşi era înarmat, Ambrus Attila nu a rănit niciodată pe nimeni în timpul jafurilor sale. Intra în bănci cu un buchet de flori pentru caseriţe, iar după jaf, ca să îi sfideze, le trimitea poliţiştilor sticle cu vin. Porecla a primit-o de la obiceiul său de a bea câte un pahar de whisky într-un bar din apropierea băncilor înainte de a le jefui.

După cum povesteşte chiar el, greşeala a fost că a început să jefuiască băncile din rutină, şi în plus, şi-a luat şi parteneri. În cele din urmă, a fost prins, din cauza unui complice care l-a turnat. A fost condamnat la 17 ani de închisoare, fiind eliberat în 2012, după 12 ani pentru bună purtare.

În închisoare spune că a citit foarte multe cărţi. Nu-şi terminase liceul în Miercurea Ciuc, aşa că a trebuit să îşi dea ulterior bacalaureatul, şi apoi s-a înscris şi la un institut de studii superioare absolvind Comunicaţii.

O a doua şansă

De peste 20 de ani face ceramică, meserie pe care a dobândit-o în anii de detenţie când a realizat cât de importantă este creaţia într-un mediu atât de steril. Piesele de ceramică povesteşte că le-a creat într-un atelier fără ferestre, într-un beci pe o căldură de 60 de grade, pentru că pe acolo treceau ţevile de apă caldă ale penitenciarului.

Tot ce a creat a strâns, jumătate a donat muzeului închisorii, şi jumătate a păstrat pentru el, pentru că ştia că după ce va fi eliberat, va avea nevoie. Primele 250 de piese de ceramică le-a semnat şi înseriat. Ambrus Attila a mărturisit pentru TVR că la un târg le-a vândut în două ore şi a câştigat 500.000 de forinţi.

Ambrus Attila la Târgul de la Biharia Foto: Camelia Buşu

Cu acest meşteşug se ocupă şi astăzi cu multă creativitate, ducând o cu totul altă viaţă. Spune că dacă ar fi să îşi retrăiască viaţa, unele lucruri le-ar face altfel. Acest stigmat face parte din viaţa lui, dar crede că fiecare merită o a doua şansă. După cum spune Ambrus Attila cu umor, a fost „pensionat” din sectorul bancar, aşa încât acum vrea doar să doarmă liniştit.

Povestea de viaţă a lui Ambrus Attila a stat la baza cărţii „Balada Banditului Whiskey” scrisă de Julian Rubinstein, o carte premiată. Pe baza acestei cărţi, regizorul Nimrod Antal a realizat filmul „Viszkis” („Banditul Whiskey”), care a fost lansat în 2017. Filmul a fost bine primit atât în Ungaria, cât şi în România.

Ambrus Attila a participat de multe ori şi la diferite conferinţe şi întâlniri pe tema persoanelor dezavantajate sau a prevenţiei consumului de droguri, subliniind importanţa părinţilor-model şi în acelaşi timp faptul că indiferent cânt de jos ai cădea, nu trebuie să capitulezi, există speranţă şi te poţi ridica, important este să ţi se acorde o şansă să te poţi reintegra în societate.

Vizitatorii au ocazia să îl întâlnească personal la târgul de la Biharia, să stea de vorbă și să achiziționeze lucrările sale unice, lucrate manual. La standul său cu obiecte din ceramică se găsesc şi cărţi despre viaţa lui pe care oferă autografe, şi este generos şi cu fotografiile.

Atacul s-a produs pe 12 aprilie, în jurul orei 14:20, iar cinci zile mai târziu, polițiștii Serviciului Județean de Poliție Transporturi Bihor au reușit să-l identifice și să-l rețină pe agresor. Acesta se numește Jonas Zoltan Gavra, are 43 de ani și este din Batăr.

El a fost reținut, iar sâmbătă în jurul amiezii a fost prezentat în fața unui judecător de drepturi și libertăți, care a emis pe numele său un mandat de arestare pentru 30 de zile. Magistratul a respins cererea apărătorului de a-l pune pe inculpat sub control judiciar.

„Polițiștii Serviciului Județean de Poliție Transporturi Bihor continuă cercetările în cauză sub supravegherea unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, pentru documentarea întregii eventuale activități infracționale a celui în cauză și recuperarea prejudiciului cauzat”, a transmis agentul-șef Alin Laza, purtătorul de cuvânt al Poliției Bihor.

Jonas Zoltan Gavra a mai fost anchetat și condamnat pentru nu mai puțin de 10 furturi comise în 2022. În august 2023 el a fost condamnat la 3 ani și 8 luni de detenție, dar cum s-a aflat în spatele gratiilor încă din mai 2022, a terminat de curând de executat pedeapsa aplicată.

Doamna Loredana Lascău conduce clubul orădean, alături de antrenoarele Alina Borza și Bianca Gavrea, pregătind grupe de copii și juniori în inițiere și performanță. Doamna Loredana Lascău este licențiată în Educație Fizica și Sport (2005).

FOTO: Judo Club Liberty Oradea, premiat la Campionatul European de la Tbilisi, 18.04.2026

Cariera în educație a continuat cu IJF Academy Judo Instructor (2018), IJF Academy Judo Manager (2019) și Definitivat (2020). Activitatea în antrenorat și educație a început în Suedia (2007) și a continuat în România, până în prezent. Colaborarea cu International School of Oradea Oradea a început în 2017. Din 2019, ea este Președintele Clubului de Judo Liberty Oradea.

Loredana Lascău este soția celebrului Florin Lascău, Director de Educație în cadrul Federației Internaționale de Judo (IJF), singurul Shidoin din afara Japoniei.

„În măsura timpului care îmi rămâne la dispoziție, mă bucur că am posibilitatea de a lua parte la planificările și activitățile clubului, fiind prezent pe saltea la antrenamente, antrenamente comune, stagii și pe când posibil, la concursuri. Aici se închide pentru mine cercul artei marțiale judo, aducând cunoștințele din lumea largă acasă, la JC Liberty și la cluburile de judo din Oradea”, ne-a declarat Florin Lascău în urmă cu cîteva luni, în cadrul unui interviu acordat pentru Jb și bihon.ro.

Judoka orădean a avut un parcurs foarte bun, înregistrând patru victorii și o înfrângere. După un prim tur liber, Alex a trecut în turul secund de Murat Faviyev (Azerbaidjan), iar în turul trei l-a învins pe Athanasios Milonelis (Grecia).

FOTO: TAMARA KULUMBEGASHVILI – EUROPEAN JUDO UNION

A urmat o nouă victorie în sferturile de finală, în fața lui Maxime-Gael Ngayap Hambou (Franța). Din păcate, judoka orădean a cedat în semifinale, fiind învins de Luka Maisuradze (Georgia). Alex s-a revanșat în finala pentru medalia de bronz, câștigând meciul cu Thomas Scharfetter (Austria), reușind astfel să urce pe treapta a treia a podiumului.

La categoria 90 kg au participat 38 de sportivi.

FOTO: TAMARA KULUMBEGASHVILI – EUROPEAN JUDO UNION

Alex George Creț a izbutit astfel să revină în elita categoriei sale, acesta fiind cel mai bun rezultat al său după participarea la Jocurile Olimpice de la Paris 2024. El este legitimat la CSM Oradea, fiind pregătit de antrenorii Emil Morar și Dan Fâșie.

Alex George Creț FOTO: EUROPEAN JUDO UNION

Anunţul a fost făcut de Dorin Boca, primarul comunei Lunca, pe pagina sa de Facebook, apreciind că această recunoaștere oferă oportunități reale de dezvoltare, de promovare a turismului local și de susținere a tradițiilor care definesc comuna.

„Comuna Lunca primește recunoașterea meritată pentru valorile sale autentice, prin acordarea specializării în domeniul patrimoniului cultural imaterial. Această distincție confirmă faptul că tradițiile noastre, meșteșugurile și identitatea locală sunt apreciate și protejate la nivel național.
Meșteșugurile cojocăritului și sumănăritului, păstrate cu pasiune și dăruire, reprezintă o moștenire vie pe care avem datoria să o ducem mai departe. Este meritul oamenilor dedicați din comunitatea noastră care, prin muncă și talent, duc mai departe spiritul autentic al Țării Beiușului”, scrie primarul Dorin Boca.

Pasionat de etnografie

Tânărul Răzvan Mihai Fericean, din pasiune pentru tradiții obiceiuri și obiecte etnografice, a reînviat tradiția confecționării cojoacelor şi sumanelor. Familia l-a susţinut în învăţarea meşteşugului, în special mătuşa sa, Adina Tuduce, care i-a insuflat pasiunea pentru etnografie de la o vârstă foarte fragedă. Invitat la un eveniment dedicat cojocăritului la Muzeul Ţării Crişurilor, Răzvan a povestit că totul a început pe la vârsta de 5-6 ani, când o vedea pe mătuşa sa îmbrăcată cu cojoc la biserică în fiecare an de Paşti. I se părea atunci că „nu a văzut nimic mai frumos pe lume” şi şi-a dorit să aibă şi el.

În timp, realizând că piesele din piele şi blană sunt deosebit de perisabile şi nu se mai găsesc într-o stare suficient de bună ca să poată fi purtate şi-a dorit să ştie să le facă. În 2015 a primit primul cojoc din colecţie sa de la o vecină, care l-a primit la rândul ei când avea 15 ani, şi la vârsta de peste 80 de ani încă îl păstra. Cojocul era într-o stare avansată de degradare şi Răzvan a încercat, cum a ştiut, să îl recondiţioneze.

După terminarea liceului şi admiterea la facultate, şi-a propus să profite la maxim de vacanţă. S-a dus la cojocarul Traian Gavra din Vărzarii de Jos, cel care a primit titlul de Tezaur Uman Viu, a cumpărat piele şi s-a hotărât să facă un cojoc pe care să îl dăruiască apoi mamei sale. Procesul a fost destul de anevoios. Răzvan fiind aproape în totalitate autodidact, a avut ca sursă de inspiraţie un cojoc vechi într-o stare bună, pe care îl primise de la o altă vecină.

Este mult de lucru până cojocul ajunge la forma finală, a povestit Răzvan. După croirea cojocului după tipare, prima etapă este scrierea modelului, lucru foarte migălos. Foloseşte hârtie de calc pe care imprimă modelul, după care realizează transferul acestuia pe piele şi îl îngroaşă apoi cu cerneală, care nu se întinde şi pătrunde în grosimea stratului de piele, iar după uscare modelul rămâne clar.

În meseria de cojocar cea mai mare problemă sunt materialele, spune Răzvan, pentru că nu se găsesc cele dorite nici pentru broderie nici pentru piele. La crearea cojocului se folosesc şi diferite tipuri de preducele, nişte dălţi speciale care prin lovire cu ciocanul realizează diferite modele, mai ales acea dantelărie în piele care se foloseşte la ornamentarea spatelor cojoacelor. Nasturii din piele cu ciucure în mijloc a învăţat să îi facă de la meşterul Moise Gavra. Pentru Răzvan finalizarea primului cojoc a fost o realizare deosebită.

La cei numai 25 de ani ai săi, Răzvan a reușit să aducă la viață cojocăritul realizând în atelierul său cojoace cohănești, binșeneşti, cojoace cu bumbălaci, sau suman de Sârbești, dar și cojoace mai simple, de port, și laibere.

Revitalizarea cojocului

Cojocul este o piesă cu blană în interior şi piela înafară, de obicei până în talie, fără mâneci. Este un obiect vestimentar care are rolul de a proteja de frig, la crearea căruia erau folosite toate resursele materiale dintr-o gospodărie.

Cojocăritul a evoluat în timp. Pe la 1600 era consemnat doar un singur meşter cojocar la Beiuş. În arealul Beiuşului apar apoi în secolul XVIII încă doi cojocari, dar meşteşugul ia amploare abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, şi durează până spre anul 1950. Este perioada de maximă înflorire când apar în foarte multe sate meşteri, ceea ce înseamnă că era nevoie de asemenea piese vestimentare. După 1848, dezvoltarea meşteşugului este în legătură directă cu creşterea numărului populaţiei. În timp, cojoacele s-au specializat şi individualizat pe areal mai mic, după cum explica dr. Simona Ioana Bala, muzeograf în cadrul secției de Etnografie a Muzeului Ţării Crişurilor.

Cojoacele brodate şi le permiteau doar „găzdăcoii”, oamenii înstăriţi, pentru că erau piese vestimentare scumpe. Ornamentaţia cojocului era influenţată atât de comanditar în funcţie de câţi bani îşi permitea să investească, dar şi de tiplogia locului. În rest, majoritatea cojoacelor erau cojoace utilitare, care erau făcute să ţină de cald, foarte puţin ornamentate. Simbolistica lor diferă de la o zonă la alta, având pe alocuri influenţe maghiare.
Cei care practicau acest meşteşug erau la rândul lor oameni înstăriţi, care din vânzarea cojoacelor îşi permiteau să îşi întreţină familia şi să îşi trimită copii la studii, chiar în străinătate. Astăzi meşteşugul s-a revitalizat, fiind tot mai mulţi cei care învaţă cojocărotul, arta tradiţională putând fi păstrată pe mai departe.

Proiect dedicat Ţării Beiuşului

Răzvan Mihai Fericean, Custode de Cunostinţe şi Expresii Culturale Tradiţionale din Ţara Beiuşului, este implicat în Asociaţia Custozii de Cunoştinţe şi Expresii Culturale Tradiţionale din Ţara Beiuşului care a luat naştere în decursul proiectului pilot intitulat „Sprijinirea sustenabilității culturale și revitalizare economică în Regiunea Țara Beiușului din România prin protecția și promovarea Cunoștințelor Tradiționale și a Expresiilor Culturale Tradiționale”. Proiectul este implementat de Organizația Mondială a proprietății Intelectuale (OMPI) cu sediul la Geneva, la cererea Oficiului Român pentru Drepturi de Autor (ORDA) și a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) în colaborare cu expertul național av. Monica Florina Boța Moisin de la Inițiativa Drepturilor de Proprietate Culturală Intelectuală (CIPRI).

Proiectul urmărește să pună bazele unui cadru legal național care să protejeze și să promoveze meșteșugurile și cunoștințele și Expresiile Culturale Tradiționale, și să creeze oportunități economice bazate pe Cunoștințe Tradiționale și tradiții locale. Va servi drept model pentru alte regiuni din România care se confruntă cu provocări similare.

„Un scop al asociaţiei noastre e acela de a proteja expresiile culturale tradiţionale de utilizarea lor în contexte neoportune sau fără consimţământul custozilor”, spune Răzvan Mihal Fericean într-un video realizat în cadrul proiectului.

Lucrările la pasajul suprateran din zona Era Shopping Park au început în toamna anului trecut și trebuie finalizate până la sfârșitul verii 2026, în contextul termenelor stabilite prin PNRR. Proiectul este realizat de asocierea dintre Selina și Drum Asfalt și prezintă un grad ridicat de complexitate, inclusiv din cauza corelării cu proiectul de tram-train.

Pasajul va avea o lungime totală de 535 de metri și este construit peste sensul giratoriu de la intersecția cu accesul către Era Shopping Park, Oradea Shopping City și Dedeman. Valoarea lucrărilor se ridică la 25.384.126,30 lei, fără TVA.

FOTO: Primul strat de asfalt de la pasajul Era Park Oradea, 18.04.2026

În paralel, un al doilea proiect major de infrastructură vizează realizarea unui pasaj subteran la intersecția dintre Calea Aradului și Centura Oradea. Acesta va avea o lungime totală de 406 metri, iar valoarea lucrărilor este de 26.453.889,63 lei, fără TVA. Ambele investiții includ și pasaje subterane dedicate pietonilor și sunt finanțate din fonduri europene prin PNRR, în cadrul parteneriatului dintre autoritățile locale și naționale.

Dispărut după ce a fost avariat

Autoturismul cu o vechime de 16 ani îi aparține unui bărbat care, în toamna anului trecut, după ce a fost implicat într-un eveniment rutier soldat cu mai multe avarii, l-a parcat pe o stradă din cartierul Rogerius, în spatele blocului în care locuiește. Patru zile mai târziu a constatat că autoturismul a dispărut și a intrat în panică.

A sunat-o pe concubina lui, care mai folosea mașina și cu care avea o înțelegere: cel care utiliza vehiculul punea cheia de contact lângă schimbătorul de viteze și lăsa deblocată portiera din partea șoferului. Pentru că femeia i-a confirmat că nu a folosit autoturismul, orădeanul a sunat la 112, iar polițiștii au început imediat căutările.

Au verificat înregistrările de pe camerele de supraveghere stradală și au observat mașina circulând prin oraș. La un moment dat, au fost surprinse două persoane necunoscute coborând din vehiculul evaluat de proprietar la 1.500 de euro.

Autorii nu au putut fi identificați

La o zi după sesizarea autorităților, mașina a fost descoperită parcată în curtea Mănăstirii Franciscane „Maica Domnului” din Oradea. „Autoturismul a fost restituit persoanei vătămate care, fiind reaudiată, a declarat faptul că nu mai are nicio pretenție în cauză și nu mai dorește continuarea cercetărilor față de autorii necunoscuți”, au explicat procurorii în cererea adresată instanței.

Criminaliștii au prelevat mai multe urme, dar nu au găsit amprente și niciun alt indiciu care să-i conducă spre autorii sustragerii. Nici camerele de supraveghere nu le-au fost de ajutor, în nicio imagine nefiind surprinse semnalmentele suspecților.

Drept urmare, în luna februarie a acestui an, procurorul de caz din cadrul Parchetului Oradea a dispus renunțarea la urmărirea penală. Au fost invocate, printre altele, faptul că pedeapsa pentru infracțiunea investigată nu e mai mare de 7 ani de închisoare, dar și lipsa unui interes public în continuarea anchetei.

La începutul lunii aprilie, Judecătoria Oradea a confirmat decizia procurorului, arătând că prejudiciul e redus și nu justifică oportunitatea continuării cercetărilor. Asta cu atât mai mult cu cât mașina a fost recuperată, iar autorii nu au fost identificați.

„Eforturile organelor de urmărire penală şi cheltuielile necesare pentru identificarea autorilor acestei infracţiuni, prin care s-a creat un prejudiciu material redus, apar ca fiind nejustificate în raport de pericolul social concret al faptei”, a concluzionat judecătorul de caz în hotărârea sa cu caracter definitiv.

Pentru elevii veniți din toate colțurile țării, Oradea a fost, timp de câteva zile, locul unde istoria s-a trăit, nu doar s-a studiat. Au fost câteva zile speciale pe care elevii, olimpici la istorie, nu le vor uita probabil niciodată. Momentele surprinse și proiectate în timpul festivității au readus în prim-plan bucuria și energia unei experiențe unice. În spatele acestui rezultat s-a aflat o muncă asiduă, dusă cu discreție de organizatori, care au înțeles că o astfel de olimpiadă înseamnă mai mult decât o simplă competiție.

Festivitatea de încheiere a fost însă una în care performanța elevilor a fost în prim plan. Șeful Inspectoratului Școlar Județean Bihor, Alin Ștefănuț, a spus că Istoria nu este doar în manuale ci se regăsește în felul în care generația de astăzi alege să gândească, să argumenteze și să pună sub semnul întrebării lucrurile aparent sigure.

„Aici, în aceste zile, ați demonstrat că știți să faceți acest lucru iar asta contează mai mult decât orice punctaj. Această a 49-a Olimpiadă de Istorie a fost pentru noi, cei din Bihor, o onoare, dar în același timp și o responsabilitate pe care am încercat să o tratăm cu profesionalism, deschidere și respect față de valorile educației. Dincolo de rezultate și ierarhii cred că această olimpiadă a fost despre întâlniri. Întâlnirea elevilor cu întrebările dificile, cu emoțiile unui concurs, cu propriile limite și cu dorința de a le depăși”, a spus șeful Inspectoratului care i-a încurajat pe elevi, subliniind că tot ce au construit pentru a ajunge la Olimpiadă nu poate fi pierdut printr-un clasament: „vă încurajez să continuați să iubiți Istoria și să vă urmați pasiunea, întrucât societatea noastră are nevoie de oameni capabili să înțeleagă trecutul și să construiască, în mod responsabil, viitorul”.

FOTO: Festivitatea de premiere a Olimpiadei Naționale de Istorie, 18.04.2026

Premii și premianți

A urmat apoi momentul mult așteptat, premierea celor care au obținut cele mai bune rezultate. Elevii au primit premii în cărți, cupe, medalii și bani: 1000 de lei locul I, 700 de lei locul II, 500 de lei locul III și 300 de lei mențiunea. Pe lângă banii primiți din partea statului, Asociația de Părinți Eminesciana, Inspectoratul Școlar Județean Bihor și sponsorii, le-a mai dăruit câștigătorilor câte 600 de lei pentru locul I, 500 de lei pentru locul II, 400 de lei pentru locul III și câte 250 de lei pentru fiecare mențiune.

La clasa a VIII-a, premiul I l-a obținut Flavia Rusu de la Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” din Rădăuți, Suceava, premiul II, Anastasia Miclăuș de la Școala Gimnazială „Mihai Vodă”, din localitatea Mihai Viteazu, Cluj și premiul III – Adrian Ștefan Giurgiu, Colegiul Național „Vasile Lucaciu” Baia Mare, Maramureș.

Clasa a IX-a: premiul I – Ștefan Octavian Mercaș de la Colegiul Național Iași, premiul II – Silvia-Maria Simion de la Colegiul Național „Ion C. Brătianu” din Pitești, Argeș, premiul III – Irina-Rita Codrea de la Colegiul Național „David Prodan” Cugir, Alba; clasa a X-a: premiul I – Giorgios Dedu de la Colegiul Național „Andrei Șaguna” Brașov, premiul II – Luca Grigoraș de la Colegiul Național „Nicu Gane” Fălticeni, Suceava, premiul III – Maria-Alexia Nedelcu de la Colegiul Național „Vlaicu Vodă” Curtea de Argeș; clasa a XI-a: premiul I – Onisim Crăciunescu de la Liceul „Atanasie Marienescu” Arad, premiul II – Maria Elena Negrea de la Colegiul Național „George Coșbuc”, Motru, Gorj, premiul III – Răzvan-Andrei Boldea de la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din Brașov; clasa a XII-a: premiul I – Maria Sânziana Dobrescu de la Colegiul Romano-Catolic „Sf Iosif” din București (sector 4), premiul II – Matei-Cătălin Radu de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București (sector 5) și premiul III – Ioana Simina Popa de la Colegiul Național „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte, Prahova.

Din Bihor a primit un premiu special, din partea Universității Babeș-Bolyai, Ianis Negoiță de la Colegiul Național „Onisifor Ghibu” din Oradea iar din partea Asociației de Părinți Eminesciana, directoarea Livia Muntean a acordat 5 premii speciale pentru cei mai buni din lotul Bihorului: la clasa a VIII-a – Maria Adriana Oprea de la Colegiul Național „Onisifor Ghibu” din Oradea, clasa a IX-a – Ioana-Paula Pepelea de la Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” Oradea, clasa a X-a – Ianis Negoiță de la Colegiul Național „Onisifor Ghibu”, clasa a XI-a – Iulia-Andra Rădulescu de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Oradea și, la clasa a XII-a – Ilinca-Andreea Iacob de la Liceul Teoretic „Constantin Șerban” din Aleșd.

La finalul evenimentului, după 37 de ani în care s-a ocupat de organizarea olimpiadelor din România, profesorul de istorie și autorul de manuale școlare, doctorul în Istoria Relațiilor Internaționale și Studii Europene, inspector școlar pe specialitatea Istorie la Inspectoratul Școlar al Municipiului București, autor de numeroase lucrări științifice, metodice și articole în periodice, membru al Comisiei Naționale de Istorie, președintele Asociației Profesorilor de Istorie din România (APIR – Clio), Mihai Manea a fost aplaudat în picioare de o sală întreagă primind un premiu special din partea Inspectoratului Școlar al Județului Bihor.

Pentru echipa orădeană au evoluat: Holhoș, Maximciuc – portari; Barta 1, Roland Orsos 5, B. Nagy 2, Pop Cotuna 2, E. Tirla, Flore, Popa Mihuța 2, Kádár, M. Dunca 3, Iușan, Boroș, Kornya, Șarba. Antrenor: Raymond Jiganea. Secund: Florin Țic. Coordonator: Cosmin Goina.

În urma acestei victorii, Crișul are acum același număr de puncte cu Steaua.

Sâmbătă după masă, cu începere de la ora 16:15, orădenii vor întâlni echipa gazdă, CSM Mureșul Târgu Mureș. Meciul se anunță dificil din cauza timpului de refacere foarte scurt de care beneficiază echipa noastră după derby-ul cu Steaua. Duminică dimineață, în ultima etapă, Crișul va juca în compania formației Amefa Arad.