Proiectul de reabilitare a vizat atât intervenții exterioare, cât și lucrări interioare, toate concepute pentru a spori funcționalitatea, siguranța și confortul celor care vor trece pragul căminului cultural. Printre obiectivele urmărite s-a numărat creșterea eficienței energetice, dar și asigurarea unor condiții optime pentru organizarea evenimentelor locale.

Lucrările executate sau care mai sunt în curs de finalizare au vizat izolarea termică a clădirii, tencuirea și finisarea fațadei, amenajarea curții și a pavajului, zugrăvelile interioare, precum și modernizarea instalației electrice prin înlocuirea cablurilor și montarea unor corpuri de iluminat noi.

Izolarea termică a clădirii a fost necesară pentru reducerea pierderilor de căldură și creșterea eficienței energetice, iar fațada a fost finisată astfel încât să ofere protecție termică și un aspect estetic plăcut. Curtea va fi complet amenajată, iar pavajul nou va facilita accesul și utilizarea spațiilor exterioare în cadrul evenimentelor comunitare. Valoarea totală a lucrărilor a fost de 300.000 de lei, bani proveniți din bugetul local al comunei.

Scandalul s-a petrecut într-o dimineață dinaintea Crăciunului anului 2024 și a izbucnit din senin în casa în care István B. locuia împreună cu concubina și fiica ei. Mamă a doi copii, aceasta din urmă a relatat că, deranjat de gălăgia făcută de cei mici, bărbatul s-a enervat și a lovit cu piciorul pisica, după care a ieșit în holul casei, unde a spart niște ghivece cu flori. Speriată, tânăra a încercat să o anunțe pe mama sa despre cele întâmplate, moment în care – susține ea – István B. s-a năpustit asupra sa şi a lovit-o cu pumnii în faţă şi în cap, ameninţând că o omoară.

Mama sa a sărit să o protejeze și să o scoată de sub ploaia de lovituri, dar concubinul ei ar fi lovit-o peste mână și le-a aruncat pe ambele la podea. Mai mult, bărbatul a luat un suport de lumânare, din fontă, și ar fi amenințat că le va omorî. Fiica partenerei agresorului a reușit să fugă, și-a luat copiii și s-a refugiat la o vecină, de unde a sunat la 112.

Mama tinerei a relatat că, ulterior, concubinul său a luat din casă un telefon și l-a călcat în picioare, după care ar fi scos un cuțit dintr-un sertar și l-a pus în cizmă, strigând că o va omorî pe fiica femeii.

Parchetul: nu e tentativă de omor

În urma agresiunii, concubina bărbatului s-a ales cu răni pentru care a avut nevoie de până la 45 de zile de îngrijiri medicale, în timp ce în cazul fiicei sale specialiștii au estimat că sunt necesare 40 de zile de îngrijiri. La scurt timp după incident, Judecătoria Marghita a admis cererile celor două femei și a emis un ordin de protecție împotriva bărbatului timp de o lună. Perioada a fost prelungită ulterior de Tribunalul Bihor la 8 luni.

În luna februarie a anului trecut, fiica partenerei lui István B. l-a reclamat pe bărbat Parchetului Bihor, acuzându-l de tentativă de omor, amenințare și distrugere. În urma investigațiilor, procurorul de caz a schimbat încadrarea faptei în violență în familie și a declinat competența Parchetului Marghita, care efectua deja cercetări pentru agresiunea împotriva concubinei.

În fața anchetatorilor, acuzatul a avut o altă versiune și a declarat că de când s-a mutat în casa partenerei sale, fiica acesteia l-ar fi provocat constant și i-ar fi adresat tot felul de reproșuri. El a susținut că în ziua agresiunii s-ar fi enervat când a văzut pisica pe masa din bucătărie și a scos-o afară, fără să o lovească. În schimb, a spart două ghivece, moment în care ar fi fost înjurat de tânăra care l-ar fi lovit cu piciorul în zona intimă. Pentru a se apăra, i-ar fi aplicat, la rândul său, o lovitură cu pumnul în față, iar concubina lui s-ar fi împiedicat când s-a interpus între ei. Bărbatul nu a recunoscut că a lovit-o pe partenera sa și nici că le-ar fi amenințat ori că ar fi distrus un telefon.

Creșterile uriașe ale facturilor de gaz au determinat mulți consumatori să se îndrepte spre această soluție. Peste 27% dintre români sunt interesați de achiziționarea unei pompe de căldură!

Pe piață sunt comercializate trei tipuri de pompe de căldură, în funcție de sursa de energie regenerabilă folosită pentru producerea căldurii: apă-apă, sol-apă și aer-apă.

Facturi spre zero, împreună cu panourile fotovoltaice

Asta deoarece panourile fotovoltaice pot furniza curentul electric necesar funcționării pompei de căldură, iar cheltuielile de electricitate dar și cele de încălzire (inclusiv apă caldă) pot ajunge la zero.

Rămâne de plătit doar gazul utilizat pentru gătit (dacă nu e înlocuit și aragazul cu un sistem electric) și cantitatea de apă consumată efectiv.

Chiar și în sistem clasic, înlocuirea unei centrale pe gaz cu pompa de căldură reduce costurile.

„Câștigul e undeva de 20%, dacă facem o comparație între prețurile și consumul de gaz, respectiv curent. Dacă sunt cuplate și cu panourile fotovoltaice, atunci facturile (de curent, n.red.) ajung la zero”.

Dacă acum câțiva ani firmele își făceau stocurile de pompe de căldură abia din mai-iunie, acum cererile au venit mult în avans, iar companiile se confruntă și cu probleme de aprovizionare, dar compania orădeană, Termocasa vinde din stoc pentru ca este producător si si-a facut aprovizionarea la timp anticipând corect nevoile pietei . Termocasa este prima și singura fabrică de pompe de căldură din Europa de Est și în top la vânzări în toată România! Ei produc și panouri solare și comercializează și instalează și panouri fotovoltaice!

Apă caldă gratis, direct de la soare

Cu un sistem cu panou solar cu tuburi și țigle fotovoltaice de la Termocasa, îți poți acoperi gratuit necesarul de apă caldă pentru o locuință, pentru luni de zile.

Pompa de căldură poate să vină la pachet și cu un boiler, care stochează o cantitate de cateva sute de litri de apă caldă .

Grupul Termocasa și Adrian Farcaș, administratorul Termocasa (peste 18 ani experiență în producția de pompe de căldură) au luat două medalii de aur la Salonul de Inveții de la Geneva din 2018 și 2019, și anume medalia de aur pentru tuburile pentru panouri solare dotate cu oglindă CPC și izolații și medalie de aur pentru schimbătorul de căldură pentru pompe de căldură! Au și o colaborare de durată cu Universitatea Politehnică Timișoara!

De ce să ții cont când vrei să cumperi o pompă de căldură

• Pompa de căldură este o soluție care se pretează în special la case, pensiuni, clădiri de birouri, sedii de firme sau depozite. Folosirea de pompe de căldură la bloc e una de perspectivă și poate să pună în comun mai multe apartamente.
• Izolarea și etanșarea termică a imobilului influențează decisiv eficiența pompei de căldură. O pompă de 12 kW poate încălzi o casă și de 200 de metri pătrați, dar și una de „numai” 130 de metri pătrați, dacă nu este izolată corespunzător.
• Pompele de căldură sunt compatibile cu caloriferele si au un consum redus in cazul in care caloriferele sunt dimensionate correct , in caz contrar consumul poate sa creasca iar in acest caz se pot face anumite rectificari ale sistemului (adaugare /inlocuire calorifere sau adaugare ventiloconvectoare) . Investiția se pretează astfel atat la imobilele noi cat si la cele vechi.
• Reducerea maximă a cheltuielilor cu încălzirea și apa caldă se obține „la pachet” cu un sistem de panouri fotovoltaice, care pot furniza energia electrică necesară funcționării pompei de caldura Termocasa.
• Beneficiile vor consta într-o factură de energie mai puțin dependentă de fluctuațiile de prețuri din piață, respectiv locuințe cu emisii reduse de gaze cu efect de seră .

Sărbători Pascale Fericite!

https://termocasa.ro/

https://www.facebook.com/TERMOCASA.PompeDeCaldura/

Panourile solare cu absorbție directă Termocasa, soluția perfectă pentru orice locuință!

Un orădean la Salonul de Invenţii de la Geneva

Advertorial CH27498

Un hub de inovare construit pentru viitor, nu pentru profit imediat

Parcul Științific și Tehnologic Bihor, realizat de Consiliul Județean din fonduri europene, a fost gândit ca un hub care să faciliteze transferul tehnologic între mediul universitar și cel de afaceri. Infrastructura este una consistentă: peste 5.000 mp; 36 de birouri; cinci laboratoare tehnice; amfiteatru de 300 de locuri; săli de conferințe; spații de colaborare; echipamente precum imprimante 3D, CNC în cinci axe, scanere 3D sau servere pentru inteligență artificială.

În 2025, parcul a înregistrat venituri de 831 de mii de lei, în creștere semnificativă față de anul anterior, dar și cheltuieli de aproximativ 1,2 milioane de lei. Pentru managerul Răzvan Pătcaș, aceste cifre nu definesc însă succesul.

„Depun eforturi considerabile pentru a nu fi o «gaură neagră» pentru administrația locală. Dar rolul administrației nu este de a închiria spații sau de a face cercetare, ci de a dezvolta regiunea. Beneficiul real apare în momentul în care o companie decide să dezvolte un produs în Bihor, să angajeze specialiști, să intre în competiție pentru contracte de cercetare. Toate aceste activități creează un efect compus, care aduce activități economice avansate în oraș”, explică acesta.

Pe scurt, nu chiria sau veniturile directe sunt indicatorul principal, ci capacitatea parcului de a genera activitate economică și de a atrage proiecte cu valoare adăugată mare.

Un exemplu concret este compania Zala Medical, care și-a relocat proiectul din Cluj-Napoca la Oradea și dezvoltă aici implanturi medicale personalizate din titan. Practic, pornind de la investigațiile pacientului, sunt create modele digitale și ulterior piese adaptate perfect, cu impact direct în reducerea timpilor de operație și creșterea preciziei intervențiilor. Până acum, peste 30 de pacienți au beneficiat de astfel de soluții.

Un proiect care crește, dar într-un context dificil

La nivel operațional, parcul funcționează în prezent cu doar doi angajați, iar gradul de ocupare a depășit 50%, în creștere față de anul anterior. Activitatea s-a concentrat în prima etapă pe închirierea spațiilor și pe generarea de venituri din exploatare, inclusiv din evenimente și servicii conexe.

„Am fost nevoiți să ne concentrăm pe operaționalizarea clădirii pentru a aduce cât mai repede venituri din chirii, cafenea sau spații de evenimente. Am amânat extinderea personalului și funcționăm cu o echipă de doar doi oameni”, spune Pătcaș.

Planurile pe termen mediu vizează activarea laboratoarelor prin servicii de consultanță, inginerie, evenimente tehnice și colaborări cu mediul universitar, însă acestea depind direct de resursele financiare și de posibilitatea extinderii echipei. Contextul global nu ajută.

„Trecem printr-o perioadă extrem de turbulentă. Investițiile în cercetare și dezvoltare produc rezultate pe termen lung, iar șocurile din ultima perioadă au dus la oprirea multor proiecte”, explică managerul.

În plus, există limitări structurale: numărul redus de companii care investesc în cercetare și dezvoltare, dar și o masă critică relativ mică de specialiști în acest domeniu la nivel local.

Avantajele Oradiei și problema reală: plecarea tinerilor

În competiția cu orașe precum Cluj-Napoca sau Timișoara, Oradea mizează pe infrastructură, calitatea vieții și ecosistemul industrial deja existent.

„Infrastructura excelentă, calitatea vieții și numărul mare de companii din parcurile industriale, care sunt deschise pentru colaborare și au expertiză, sunt avantaje reale”, spune Pătcaș.

Parcul vine în întâmpinarea companiilor de tehnologie care iau în calcul investiții în Bihor, oferindu-le nu doar spații, ci și acces la echipamente, servicii de cercetare și o rețea de parteneri. De altfel, firmele pot închiria birouri sau săli de evenimente și pot folosi laboratoarele sau serviciile de inginerie, fără a fi obligate să o facă, dar cu încurajarea explicită de a dezvolta proiecte în acest sens.

Colaborarea cu Universitatea din Oradea este un element cheie: instituția pune la dispoziție experți și infrastructură, existând premise pentru proiecte comune cu mediul de afaceri. Cea mai mare problemă rămâne însă alta: migrarea tinerilor.

„Fenomenul de brain-drain, migrarea tinerilor cu potențial mare pentru tehnologie și inginerie din Oradea către alte centre universitare mai mari, mi-a depășit cu mult așteptările și este extrem de dificil de ameliorat”, afirmă managerul.

În acest context, rolul parcului devine unul strategic: nu doar să atragă companii, ci să creeze motive reale pentru ca specialiștii să rămână sau să revină. Parcul Științific și Tehnologic din Oradea pregătește terenul pentru următoarea etapă de dezvoltare: cea a inovării. Iar succesul lui nu se va măsura în bilanțuri contabile, ci în capacitatea de a schimba structura economică a regiunii.

Valoarea totală nerambursabilă a proiectului se ridică la 71.188 de euro, la care se adaugă TVA, iar investiția vizează dotarea administrației locale cu echipamente esențiale pentru desfășurarea activităților de întreținere, intervenție și gospodărire. Printre acestea se numără o remorcă agricolă, un tocător, un tocător pentru tractor, o cupă de excavare, două motocoase, o cupă malaxor, un generator și o remorcă pentru generator.

Conform primarului Ioan Blaj, aceste utilaje vor contribui semnificativ la creșterea capacității de reacție a administrației în situații de urgență și la îmbunătățirea serviciilor oferite cetățenilor în viața de zi cu zi. Investiția face parte din strategia Primăriei Căbești de a atrage fonduri și de a moderniza infrastructura locală, astfel încât administrația să fie mai pregătită și mai eficientă în sprijinul comunității.

„Prin acest proiect, comuna Căbești își consolidează capacitatea de intervenție și întreținere, asigurând cetățenilor servicii mai bune și o gestionare mai rapidă a lucrărilor curente, reflectând angajamentul autorităților locale de a dezvolta comunitatea în mod sustenabil și responsabil.” ne-a declarat primarul Ioan Blaj.

La Clinicum Oradea, această mentalitate este demontată zilnic. Aici, Terapia Durerii nu este doar un concept, ci o specialitate medicală de precizie care ocupă spațiul vital dintre medicamentele care nu mai fac față și bisturiul chirurgului.

Ce este, de fapt, Terapia Durerii?

Imaginați-vă că durerea este un semnal de alarmă care a rămas blocat pe „pornit”. Terapia Durerii (sau medicina intervențională a durerii) folosește tehnici minim-invazive pentru a merge direct la sursa problemei.

Nu vorbim despre simple injecții făcute „la mână”. Vorbim despre proceduri de înaltă precizie, realizate sub ghidaj fluoroscopic (radiologic) sau ecografic. Aceasta înseamnă că medicul vede în timp real, pe un ecran, exact unde trebuie să ajungă acul sau sonda, milimetric, pentru a calma un nerv inflamat sau pentru a „repara” o vertebră tasată.

Experiența unei echipe multidisciplinare

Unicitatea Clinicum Oradea stă în oamenii săi. Nu este doar o listă de nume, ci o echipă sudată, cu o experiență vastă acumulată în centre medicale de renume din străinătate (Franța, Anglia, Germania) și din România.

Vorbim despre dr. Mihai Botea, dr. Ionuț Branea, dr. Alexandru Nițulescu și dr. Mircea Galu. Acești specialiști au adus la Oradea standarde internaționale și o abordare multidisciplinară. Ceea ce îi unește este expertiza în tehnici avansate care, până nu demult, erau disponibile doar în marile capitale europene. Pregătirea lor le permite să abordeze cazuri complexe — de la nevralgii faciale dificile până la fracturi vertebrale prin tehnici de vertebroplastie.

Acum știi că expertiza internațională este mult mai aproape de tine!

Tehnologia în slujba pacientului: De la PRP la Radiofrecvență

La Clinicum, portofoliul de servicii acoperă aproape orice tip de durere:

Pentru coloană: Infiltrații transforaminale, blocuri de ram median sau discografii.

Soluții de lungă durată: Ablația cu radiofrecvență sau crioablația (practic, „amorțirea” pe termen lung a nervilor care transmit durerea).

Intervenții rapide: Vertebroplastie și kyphoplastie pentru pacienții cu tasări vertebrale (osteoporoză sau traumă), care pot merge din nou fără durere la doar câteva ore după procedură.

Inovație biologică: Terapii cu plasmă îmbogățită cu trombocite (PRP) pentru regenerarea articulară.

Întreabă medicul: Tot ce trebuie să știi ca pacient

1. Cum îmi dau seama că am nevoie de Terapia Durerii?

Dacă durerea persistă de mai mult de 3-6 luni (durere cronică), dacă medicamentele antiinflamatoare îți afectează stomacul și nu mai dau rezultate, sau dacă ți s-a spus că „nu ești încă de operație”, dar durerea te limitează, atunci ești candidatul ideal.

2. Procedurile sunt dureroase?

Majoritatea intervențiilor se fac sub anestezie locală și, eventual, o ușoară sedare. Pacientul este conștient, comunică cu echipa, iar disconfortul este minim — adesea mai mic decât cel al durerii pe care încearcă să o trateze.

3. Trebuie să rămân internat?

Nu. Acesta este marele avantaj. Majoritatea sunt proceduri de tip „day surgery”. Vii dimineața, facem procedura, iar după o scurtă perioadă de monitorizare, pleci acasă pe picioarele tale.

4. Infiltrațiile îmi distrug coloana?

Este un mit. Când sunt făcute sub ghidaj imagistic (fluoroscopie/ecografie), substanțele sunt plasate exact unde este nevoie, în doze mici și sigure, reducând inflamația locală, nu doar mascând simptomul.

5. Cât de repede voi simți diferența?

În unele cazuri (cum e vertebroplastia), ameliorarea este aproape instantanee. În cazul infiltrațiilor pentru hernie, rezultatul maxim apare, de regulă, după 3-7 zile, pe măsură ce inflamația se retrage.

Adevărul pe care merită să îl accepți azi

Durerea nu este ceva ce trebuie să suporți. Este ceva ce poate fi tratat.

Și poate că cel mai important pas nu este tratamentul în sine, ci decizia de a nu mai amâna.

Pentru că, în momentul în care alegi să faci ceva pentru tine, începe schimbarea.

CLINICUM Oradea – locul unde începe revenirea ta

În Oradea, există un singur loc unde găsești o echipă complet dedicată Terapiei Durerii.

CLINICUM Oradea nu este doar o clinică. Este punctul în care medicina modernă întâlnește nevoia reală a pacientului. Aici, pacientului ii este oferit un tratament personalizat adesea croit de o echipa multidisciplinara, tratament sustinut de un grad ianlt de empatie.

Mesajul echipei Clinicum: „Este un privilegiu pentru CLINICUM sa dețină o echipa de experți în terapii durerii, cu un grad de pregătire medicală avansat, cu experiență si viziuni complexe, alături de un nivel de maturitate profesională, fapt ce ne obligă sa oferim pacienților noștri atenția de care au nevoie si maximul de siguranță.”

Dacă simți că durerea îți dictează viața, e timpul pentru o vizită la CLINICUM Oradea. Iar dacă ai ajuns până aici, cel mai probabil știi deja un lucru: nu mai vrei să trăiești la fel.

Și acesta este primul pas spre vindecare.

CLINICUM Oradea – Centru medical specializat în terapia durerii și discipline chirurgicale moderne

Oradea – Str. Biruinței nr. 11

Programări: 0359 999

www.clinicum.ro

https://www.facebook.com/p/Clinicum-Centru-Medical-Integrat-61572817348494

https://www.instagram.com/clinicumoradea

https://ro.linkedin.com/in/clinicum-oradea-35910235b

https://www.youtube.com/@ClinicumOradea

Laserul endovenos pentru tratamentul varicelor – La CLINICUM Oradea s-au efectuat primele intervenții chirurgicale

Premieră medicală la Oradea: Speranță nouă pentru pacienții oncologici prin algeziologie intervențională

Advertorial CH 26912

De Sărbătorile Pascale, transmitem tuturor elevilor, părinților, absolvenților, partenerilor și colaboratorilor noștri, un sincer Paște Fericit!

Suntem onorați să clădim viitorul țării noastre, alături de voi!

– Echipa Școlilor ,,Henri Coandă’’

În prezent „Henri Coandă” s-a extins la 35 de unități școlare în Bihor, Alba, Argeș, Bistrița-Năsăud, Brașov, București, Caraș-Severin, Cluj, Constața, Hunedoara, Ialomița, Maramureș, Satu Mare, Sibiu, Timiș (29 de școli postliceale, 4 licee, o școală gimnazială în Oradea și Grădinița cu Program Prelungit Maria Briana Anastasia Oradea), 10 centre de formare profesională și 9 sedii proprii. Au adăugat componente noi, nivelul liceal, gimnazial și grădiniță. Se mândresc cu un total de aproximativ 250.000 de absolvenți în 25 de ani de activitate. Pentru viitor își propun să integreze și nivelul primar și cel universitar.

Website general: https://univ-henricoanda.ro/

Webiste școala gimnazială: https://sc-henricoanda.ro/

Website grădiniţă: https://gradinitamariabriana.ro/

Facebook: https://www.facebook.com/scoalapostlicealahenricoandaOradea/
https://www.facebook.com/LiceulHenriCoandaOradea/
https://www.facebook.com/p/Scoala-Gimnaziala-Henri-Coanda-Oradea-61575943263989/

Aniversarea de 25 de ani a Fundației Cultural Umanitare „Henri Coandă” Oradea! Peste 250.000 de absolvenți!

Grădinița cu Program Prelungit Maria Briana Anastasia: înscrieri pentru anul școlar 2025/2026!

Advertorial CH 25514

Lumina Sfântă a ajuns în Ierusalim la Mormântul Învierii Domnului la ora 14:13. De aici, Sfânta Lumină a fost adusă la București cu un avion privat, care a aterizat puțin înainte de ora 19. Aici, a fost primită de cei delegați de Patriarhia Română, iar de la Aeroportul Internațional „Henri Coandă”, Sfânta Lumină a fost dusă la Catedrala Patriarhală istorică „Sfinții Împărați Constantin și Elena”.

Spre deosebire de anii anteriori, când a fost folosit avionul unui milionar român, de această dată e folosit un avion deținut de o companie aeriană din Turcia. Ulterior, de la București vor fi organizate alte zboruri interne pentru distribuirea Luminii Sfinte spre alte orașe mari din țară, a relatat Digi24.

Mircea Bule îşi aminteşte de începuturi. În 1985-1986 s-a făcut la Costineşti o mare trupă de prieteni din Oradea, Cluj, Braşov, Galaţi, Bacău, Bucureşti. Iar în 1987, imediat după terminarea liceului, şi-a pus în gând să se distreze cu gaşca la mare, în 2 Mai. Făcea planuri stând la o poveste cu câţiva prieteni în Piaţa 22 decembrie când, la un moment dat, au remarcat muntele de resturi de piele de la Fabrica de Încălţăminte „Solidaritatea”. Mircea îşi aminteşte că, rockeri fiind, îşi făceau brăţări din furculiţe şi cuţite, aşa că mormanul de piele era o oportunitate de neratat.

S-au dus la portar să îl întrebe dacă le dă şi lor din grămada de piele. A zis că le dă şi saci dacă vor. Aşa că fiecare s-a ales cu câte un sac de rafie, de 60 de kilograme. Toţi şi-au făcut brăţări, Mircea a fost singurul care şi-a făcut prima geantă, de fapt un rucsac din piele, model hippie cu franjuri, cu care a şi plecat la mare. „2 Mai era Centrul Centrului. Vama Veche nu exista. Eram o gaşcă de vreo 100 de prieteni. Printre ei era şi Hanno de la Nightloosers. Am mers în 2 Mai până prin ’93”.

În anii ’90 se gândea să urmeze Psihologia, apoi a vrut Fotografie, Arhitectură, dar, cum spune el, în vremea aceea era „foarte haotic”. În schimb, frecventa cursurile Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti sau cele ale Universităţii de Artă şi Design din Cluj-Napoca şi îi învăţa pe studenţii de la design să facă tipare.

Foto: Remus Toderici

Mulţi amicii de-ai lui fiind în Bucureşti, s-a mutat acolo. Trebuia să îşi găsească o cale. La început făcea brăţări cu fir de aur şi argint, care aveau mare trecere. „Am fost foarte bun la vânzări întotdeauna, că vorbeam bine”, spune Mircea. La un moment dat l-a căutat un tip, care auzise ce lucruri crează, şi i-a propus să lucreze cu el. Era camerman în Buftea, dar pe Calea Victoriei avea un atelier în care făcea haine din piele pe care le vindea în toată ţara. Din resturile de piele s-a gândit să facă gentuţe şi borsete. L-a convins să lucreze cu el şi a câştigat foarte bine vreo 8-9 luni, devenind cunoscut în breaslă. După care a fost „furat” de un alt designer, „Marinaru’”, un tip carismatic, înconjurat mereu de femei, dar căruia îi plăcea să ajute mai ales studenţii. Le punea la dispoziţie atelierul, ei făceau tot felul de obiecte din piele, şi după o zi de muncă îi plătea. „El vindea un rucsac cu 300.000 lei – banii de atunci, eu îl vindeam cu 150.000 de lei, dar vindeam 7-8 bucăţi în Calea Victoriei”.

În 1993 s-a mutat în Cluj, mergând des şi pe la Braşov. Un prieten cunoştea nişte nemţi bătrâni într-un sat aproape de Sighişoara, care lucrau cu piele, şi i-a pomenit de ei dându-i adresa. Mircea i-a căutat dar bătrânii nu aveau nevoie de ucenici. Dorind foarte tare să înveţe cât mai mult din meserie, şi neavând unde să stea, a rămas pironit în faţa hambarului bătrânilor o zi şi o noapte, după care l-au primit. În câteva zile a învăţat tot. Aveau utilaje vechi la care făceau căpestre şi şei pentru cai. Nu era ceea ce îşi dorea, dar tot a creat din resturile de piele nişte borsete şi a profitat din plin de experienţa inedită.

„Am luat practic totul de la zero”

După ce gaşca mare de prieteni s-a spart, în 1995 s-a întors în Oradea. Părinţii l-au ajutat cu 400 de mărci să îşi deschidă un atelier. Împreună cu un prieten din copilărie, a deschis atelierul într-o pivniţă din str. Vasile Alecsandri. „Produsele le vindeam în Timişoara şi Cluj şi veneam cu banii într-o pungă de-un leu, că şi geanta trebuia să mi-o vând. Pe vremea aceea lucram cu piele tip buffo, de bocanci Insulated”, îşi aminteşte Mircea.

Foto: Remus Toderici

După un timp, a închis atelierul din pivniţă şi a deschis altul, în apropiere de grădina zoologică. O dată a văzut în piaţa de vechituri o curea lată de damă, foarte colorată şi cu modele „arse” în piele. Fiind electronist la bază, avea aparat de pirogravat, şi a început să facă modele pe veste şi genţi, colorând şanţurile cu tuşuri Rotring.

„Nu ştiam să desenez, în schimb aveam numai simboluri aztece şi incaşe în cap. Până într-o zi, când o clientă m-a întrebat dacă sunt sigur de ceea ce pirogravez, că ei au simboluri bune şi simboluri rele. Mi-a dat de gândit, m-am dus repede la bibliotecă şi am găsit o carte în care era explicată şi simbolistica aztecă şi incaşă, cu alea rele şi alea bune, şi am zis gata, de acum numai bune am să fac. A fost o perioadă de doi-trei ani în care numai eu făceam aşa ceva”.

De asemenea, când frecventa în anii ’80 festivalul de jazz de la Costineşti, era înnebunit de tubeteika armenească pe care o purta Harry Tavitian. Aşa că, într-o zi a găsit într-un magazin second-hand haine lungi din piele de căprioară din care a început să facă astfel de pălărioare, cu modele pirogravate. Fiind odată în Bucureşti, în Piaţa Romană, l-a întâlnit pe Tavitian şi i-a făcut una cadou.

La insistenţele Vioarei Bara, preşedinta filialei Oradea a UAP, a urmat timp de patru ani cursul de design vestimentar la Şcoala Populară de Arte „Francisc Hubic”. De la Iulian Anghel, profesor la Liceul deArte, de la care a primit şi prima maşină de cusut Singer, a învăţat Perspectivă. „Eu nu desenez genţi niciodată. Eu le am în cap”, mărturiseşte Mircea.

Foto: Remus Toderici

În 1999 avea atelierul aproape de magazinul Crişul. A fost un an greu pentru că nu se mai vindea, nu se mai cumpăra nimic, spune designerul. „Era recesiune”. Ca să se poată întreţine, a lucrat o vreme ca şi coordonator de vânzări, a văzut toată România, dar după un timp s-a săturat de drumuri şi hoteluri. Apoi s-a angajat comisionar vamal.

După doi ani, la recomandarea Adelei Rusu, l-a căutat un antreprenor italian care avea fabrică la Dobreşti. I-a dat de test o bucată de piele ca să îi facă o geantă. Mircea i-a făcut două. Impresionat, Fabio, l-a angajat ca designer.

„Fabio avea 1.95 m, bătea la tobe, era un om foarte fain, un om citit. Ştia perfect limba română. M-a dus cu el în Italia să îi cunosc familia. Stătea într-un palat. Tatăl lui era cel mai bun armurier din Toscana. Un frate era stomatolog, celălalt avea un magazin în Pisa”.

Într-o lună, Mircea a învăţat să lucreze la toate maşinile din fabrică. La nici trei luni, l-a recomandat pentru proiecte unor prieteni care aveau un birou de creaţie şi design în Bologna. Despre piele, textile, fermoare a învăţat foarte multe de la Fabio, inclusiv rezistenţa materialelor. „Am luat practic totul de la zero şi timp de trei ani m-am perfecţionat”. A făcut portarme, rucsaci, ba chiar şi un rucsac special pentru scafandri sau o haină de pilot de elicopter. Primeau comenzi inclusiv de la conţi şi contese din Franţa. După un an, italianul i-a propus să se ocupe de fabrică. „Amândoi visam noaptea genţi. Eu asta visez de obicei”, mărturiseşte Mircea.

După mai multe probleme de familie dar şi de sănătate, Fabio a devenit din ce în ce mai depresiv, fiind tot mai greu de colaborat cu el. În 2005 Mircea şi-a dat demisia, redevenind freelancer.

Foto: Remus Toderici

Împreună cu un amic a înfiinţat o firmă prin care a colaborat şi la un proiect cu celebra fabrică Secuiana. După care, a descoperit la o fabrică din Oradea pielea Crazy Horse, o piele naturală de vită apreciată pentru aspectul său vintage. Folosită în special la şeile de cai pentru rodeo, pielea este tratată cu un strat special de ceară care evidențiaza fibrele naturale, oferindu-i rezistență, flexibilitate și luciu. În timp, pielea dezvoltă o patină autentică. De atunci, Mircea a început să lucreze doar cu Crazy Horse. A avut proiecte inclusiv pentru Bigotti şi Cavalieri. Însă după mai multe divergenţe, cei doi s-au despărţit.

„Nu mă pot opri, nu am cum”

În 2011 şi-a cunoscut viitorea soţie, pe Daciana, iar în 2012 au pornit brandul 74street Bags. El pe creaţie, ea pe vânzări. Au intrat pe platforma online Breslo, dedicată creatorilor români, după care s-au mutat pe Etsy, o companie americană de comerț electronic axată pe articole lucrate de designeri independenți din întreaga lume. Prima geantă au vândut-o unei angajate de culoare de la compania Google, iar a doua a cumărat-o asistentul premierului Australiei.

„Am vândut peste tot în lume, în afară de America de Sud. Vindeam foarte bine în Marea Britanie, unde au o tradiţie extraordinară în genţi din piele. O clientă foarte încântată ne-a recomandat unei prietene de-a ei care lucra la Vogue, şi aşa am apărut în revistă”. După apariţia în Vogue au primit o comandă tocmai de la o arhitectă din Coreea de Sud. Creaţiile 74street au mai apărut apoi în Cosmopolitan UK, Harper’s Bazar sau Business Woman, iar BestLeather.org le-a făcut o recenzie la genţile din piele fiind listaţi pe site. Tot ce crea 74street era făcut doar la comandă.

Brandul lor a fost invitat şi la celebrele Premii Grammy, dar organizatorii nu le asigurau decât masa de prezentare, cheltuielile de transport, cazare şi masă trebuind să le suporte ei. Făcând un calcul, şi-au dat seama că era mult prea costisitoare onoarea de a fi prezenţi la Emmy.

Printre clienţii 74street s-a numărat şi un jurnalist de la National Geographic, care a comandat o geantă foto. Modelul de geantă a avut mare succes, drept pentru care a luat şi un premiu: Best Award 2016 pentru cel mai tehnic produs.

După şapte ani, când a divorţat, Mirea Bule a închis 74street şi a hotărât să o ia din nou de la zero. A pornit pe Etsy cu brandul Stitch’d Leather Goods, dar în 2021-2022 platforma era schimbată total, neavând vânzările la care se aştepta. De fapt, s-a schimbat tot ce înseamna comerţul online. În schimb a avut proiecte în România. A creat inclusiv un troler de mari dimensiuni din piele pentru dr. Chitulea.

Dar, spune Mircea: . „Singurul cumpărător adevărat e cel american. El ştie exact pe ce dă banii şi îţi dau mai mult dacă el consideră că merită”. Din acest motiv, ca să sune mai potrivit pentru clienţii americani, a schimbat din nou brandul. Se cheamă Mr. Jones Bags, aşa că acum lucrează iar ca freelancer pe drepturi de autor.

„Când am participat la emisiunea Batem Palma m-au întrebat: care e unealta cea mai de preţ în pielărie? Ciocanul! Cu el fac totul, şi tot cu Singerul meu vechi de o sută de ani cos la mână”.

Nu e uşor să o iei de atâtea ori de la început. Dar lumea apreciază în continuare creaţiile lui. În ultimul timp a avut comenzi din Oklahoma City, New York, Salt Lake City, Varşovia, San Francisco, Los Angeles, din Finlanda, Germania, Estonia. A avut clienţi şi din Rusia, India, Hong Kong şi Guam.

Înainte cumpăra pielea de pe piaţă, inclusiv de la fabricile de pantofi, când le rămâneau bucăţi. Acum îşi procură pielea de la tăbăcăriile din ţară. Fiecare geantă e creată împreună cu cel care face comanda, personalizând-o în funcţie de ce îşi doreşte acesta. După 35 de ani de experienţă, preţurile lui pleacă de la 800 de lei şi merg până la 1500 de lei, în funcţie de mărimea şi complexitatea lucrării.

La mare trecere sunt în ultimul timp genţile în stil Dr. Bag, de dimensiuni mari. Pe ultima a creat-o pentru un preot catolic din California, o geantă lungă de peste 60 de centimetri. Problema mare rămâne transportul, pentru că Poşta Română nu mai trimite în Statele Unite, aşa că e nevoit să apleze la UPS, care e foarte scump. Ca să trimită un pachet pe coasta de Est îl costă 650 de lei, iar pe coasta de Vest 850 de lei, cheltuială pe care o include în preţ. Ca şi clienţi, spune Mircea, cei mai buni sunt americanii, canadienii – dar comentează tot timpul, australienii şi englezii.

„Nu există «zi de lucru». Eu creez tot timpul. Nu mă pot opri, nu am cum”, spune Mircea. Singurele plăceri pentru care îşi îngăduie pauze sunt filmele şi cărţile.