„Au fost 21 de ani frumoşi”

Arbitrajul românesc şi implicit cel bihorean este mai sărac din acest an. Unul dintre arbitrii asistenţi de top a fost nevoit să pună fanionul în cui, cu apoximativ cinci ani mai devreme. Cu evoluţii constant bune în Liga 1, în acelaşi timp un etalon pentru tinerii arbitrii bihoreni, Dan Mudura a luat această decizie forţat de problemele medicale. Cauza a fost o ruptură musculară făcută în iarna anului 2011. „De atunci am tot avut probleme, mai ales în perioadele de pregătire intensă. Au tras de mine, am strâns din dinţi, dar au apărut şi recidivele. În 2012 am stat trei luni, iar în vara acestui an la Poiana Braşov am luat hotărârea să mă retrag. Teoretic aş mai fi putut arbitra încă cinci ani. Nu ştiu câţi ar fi făcut ca şi mine. Mi-am zis că mai bine mă retrag cu demnitate, decât să mă chinui, să încerc să păcălesc testele. Am preferat să mă retrag cu fruntea sus, lumea să rămână cu amintirea acelui arbitru care a făcut faţă meciurilor din Liga 1”, spune Mudura.

Ca un făcut, ultimul său joc în Liga 1 a fost Steaua – FC Braşov disputat pe Arena Naţională cu 52.000 de spectatori în tribune, meciul în care steliştii au primit tricourile de campioni.

Regretul listei FIFA

Marele său regret este că în ciuda faptului că a avut evoluţii apreciate, nu a fost inclus niciodată pe lista FIFA în cei opt ani în care a activat în primul eşalon. Nici măcar în 2010 când a fost pe locul 3 în clasamentul naţional al asistenţilor. Probabil cei de la CCA au considerat că ar fi prea mulţi doi orădeni pe elitista listă FIFA, pe care se află de ani buni Tavi Şovre.

Un moment de cumpănă l-a avut în 2003, când a fost la un pas să se lase de arbitraj când a primit „recomandarea” de la CCA să lase fluierul pentru fanion deşi era în anticamera Ligii 1. S-a obişnuit cu ideea, iar doi ani mai târziu Ion Crăciunescu îl promova în primul eşalon, debutând la un joc Dinamo – Poli Iaşi cu Tiberiu Lajos şi Eugen Pârvulescu.

În anii petrecuţi în Liga 1, Dan Mudura a arbitrat peste 180 de meciuri, unele cu grad mare de dificultate, singurul derby la care nu a fost delegat fiind Steaua – Dinamo.

„Am arbitrat multe meciuri cu miză. Făcând o radiografie a carierei, pot spune că au fost 21 de ani frumoşi. Meseria de arbitru m-a făcut să mă maturizez destul de repede, având în vedere responsabilitatea pe care o aveam atunci când intram pe teren. Am rămas cu amintiri plăcute de la toate eşaloanele la care am activat. Îmi aduc aminte de un U Craiova – Dinamo, locul 1 cu locul 3, în care stadionul a fost plin cu două ore înainte. Când am intrat pe teren publicul a aplaudat brigada de arbitri. În toţi aceşti ani am avut aproape familia, pe soţia Claudia şi pe fiul Marco. Acolo m-am încărcat, mi-am regăsit liniştea şi am avut puterea să merg mai departe”, rememorează fostul arbitru.

Mudura va continua în lumea fotbalului ca observator de arbitrii şi cu echipa de fotbal Viitorul Oradea, unde iniţiază copii în tainele cu mingea împreună cu prietenul său Sorin Toma.