Datele conturează o piață a muncii în care nivelul salariului depinde tot mai mult de domeniul în care lucrează angajatul, de competențele disponibile și, foarte important, de regiunea în care se află.

Diferențele regionale rămân una dintre cele mai vizibile caracteristici ale pieței muncii. Bucureștiul are un salariu net mediu de 7.073 de lei, în timp ce media calculată pentru cele 42 de unități administrative analizate este de 4.839 de lei.

Rezultă o diferență de 46% în favoarea Capitalei.

Clujul ocupă următoarea poziție, cu un salariu mediu net de 6.633 de lei, cu 37% peste media analizată. Timișul ajunge la 6.192 de lei, în creștere cu 28% față de aceeași referință.

La celălalt capăt al clasamentului se află Hunedoara, unde salariul mediu net este de 4.108 lei.

Diferențele arată că media națională ascunde disparități importante între piețele locale de muncă. Pentru angajați, aceeași experiență profesională și aceleași competențe pot fi remunerate diferit în funcție de orașul sau regiunea în care își caută un loc de muncă.

IT-ul păstrează avantajul salarial

Sectorul în care se lucrează rămâne un alt factor decisiv. Potrivit analizei, IT-ul are cea mai ridicată mediană salarială netă dintre domeniile analizate: 11.750 de lei pe lună.

Urmează domeniul juridic și industria farmaceutică, ambele cu o mediană de 11.000 de lei, în timp ce în vânzări mediana ajunge la 10.750 de lei.

În sectorul financiar, valoarea mediană este de 10.000 de lei, iar în marketing de 9.250 de lei. Pentru logistică, mediana este de 8.500 de lei, iar pentru inginerie de 8.000 de lei.

La baza clasamentului se află retailul, cu o mediană netă de 4.700 de lei.

Diferențele sunt și mai mari atunci când sunt analizate funcțiile individuale. Pozițiile executive și cele pentru care există un număr redus de specialiști disponibili ajung la niveluri salariale de câteva ori mai mari decât cele întâlnite la începutul carierei.

Cea mai mare mediană din studiul analizat este înregistrată pentru funcția de Medical Director, la 28.000 de lei net pe lună. Pentru un CFO, mediana este de 26.000 de lei, iar pentru pozițiile de Audit Partner/Director și Finance Director ajunge la 25.000 de lei.

Candidații cer mai mult decât sunt companiile dispuse să ofere

Piața muncii este marcată și de o altă diferență: cea dintre așteptările angajaților și bugetele de recrutare ale companiilor.

În medie, candidații solicită un salariu net de aproximativ 7.000 de lei. Ofertele angajatorilor se situează însă în jurul valorii de 5.400 de lei. Diferența este de aproximativ 30%.

În anumite sectoare, decalajul este și mai mare. În ingineria energetică ajunge la circa 42%, iar în banking și real estate se apropie de 40%.

Pentru angajatori, problema este cu atât mai dificilă în domeniile în care oferta de specialiști este redusă. În astfel de cazuri, concurența pentru un număr limitat de candidați poate împinge remunerațiile în sus.

„Astăzi, salariul nu mai reflectă doar responsabilitatea unui rol, ci și cât de dificil este să găsești persoana potrivită”, explică Georgiana Brudaru, Head of Recruitment la International Work Finder.

România rămâne o piață cu forță de muncă relativ ieftină

În ciuda creșterilor salariale, România păstrează un avantaj important pentru angajatori în ceea ce privește costul muncii.

Costul orar al forței de muncă este estimat la 13,6 euro, față de o medie de 34,9 euro la nivelul Uniunii Europene. România se află astfel la aproximativ 39% din media europeană.

Avantajul nu este însă static. În ultimul an, costul orar al muncii a crescut cu 10,6%, unul dintre cele mai ridicate ritmuri înregistrate în afara zonei euro.

Pe de o parte, companiile beneficiază în continuare de costuri ale forței de muncă mai mici decât în multe alte state europene. Pe de altă parte, deficitul de personal calificat și presiunea pentru salarii mai mari reduc treptat acest avantaj.

Datele din Barometrul Salariilor 2026 indică astfel trei realități care evoluează simultan: puterea de cumpărare a salariilor a fost afectată de inflație, diferențele dintre regiunile României rămân mari, iar domeniile cu deficit de specialiști continuă să ofere venituri semnificativ mai ridicate.

În acest context, piața muncii devine mai dificil de abordat atât pentru angajați, cât și pentru companii. Candidații își ajustează așteptările în funcție de costul vieții și de alternativele disponibile, în timp ce angajatorii trebuie să țină cont de concurența pentru personal calificat.

„Piața muncii din România devine tot mai polarizată”, este concluzia Georganiei Brudaru, care consideră că firmele din regiunile unde salariile sunt mai mici trebuie să își adapteze strategiile de recrutare și să caute noi surse de personal.

19:00 – Seară de conversație în limba franceză, cu Francofilii orădeni – Petit Cafe

Expoziții

Muzeul Țării Crișurilor, Str. Armatei Române, nr 1/A:

• Expoziția documentară „Nadia Comăneci – Drumul către perfecțiune” (expoziție temporară);
• Expoziția „MEGALOS ASELINOS – Golful regăsit” a artistului Ioan Aurel Mureșan (expoziție temporară);
• Expoziția artistei Cristina Farcaș „NARAȚIUNILE LUMINII – O călătorieîntre materie, lumină și memorie” (expoziție temporară);
• Expoziția „Artiști plastici orădeni între 1860-1940” (expoziție permanentă);
• Expoziția permanentă a Secției de Științele Naturii;
• Expoziția permanentă a Secției de Arheologie și Istorie;
• Expoziția permanentă a Secției de Etnografie;
• Lapidariul (expoziție permanentă);
• Vivariul (expoziție permanentă).

Muzeul Memorial „Aurel Lazăr”, Str. Aurel Lazăr nr.13:

• Expoziția permanentă „Bihorul «… la spargerea lumii»” (12 octombrie 1918-20 aprilie 1919).

Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”, Str. Iosif Vulcan nr.16:

• Expoziția permanentă a Muzeului Memorial „Iosif Vulcan”.

Muzeul Memorial „Ady Endre”, Parcul Traian nr. 1:

• Expoziția permanentă a Muzeului Memorial „Ady Endre”.

Muzeul Orașului Oradea, P-ța Mihai Viteazul nr. 39-41 (Cetatea Oradea):

• Expoziția foto „Magia clipei” (expoziție temporară);
• Expoziția artistei ceramiste Zoe Dancovici (expoziție temporară);
• Expoziția artistului plastic Marcel Munteanu „Armonii mediteraneene” (expoziție temporară);
• Expoziția „Pompierii în focul caricaturii” (expoziție temporară);
• Expoziția „Dantela de porțelan a unei epoci gri” (expoziție temporară);
• Expoziția „101 ani de evoluție a calculatoarelor” (expoziție temporară);
• Expoziția „Episcopul Nicolae Popoviciu al Oradiei. Un luptător al credinței creștine împotriva comunismului” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Repere din istoria pompierilor bihoreni” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Istoria orașului Oradea de la preistorie până în epoca migrațiilor” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Marea invazie mongolă” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Umanism și renaștere la Oradea” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Cucerirea și stăpânirea otomană” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Perioada habsburgică și dualistă” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Domus Dispensatoris. Ocrotirea sănătății în Cetatea Oradea (sec. XVII–XIX)” (expoziție permanentă);
• „Expoziția închinată Primului Război Mondial și lui Traian Moșoiu” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Arhitectura orădeană” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Spațiul urban orădean” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Viața culturală orădeană interbelică și postbelică” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Învățământul orădean în sec. XX” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Viața cotidiană orădeană în comunism” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Discoteca anilor ’70-’80” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Represiunea comunistă” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Arta memoriei: Leon Alex” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Istoria fotografiei orădene” (expoziție permanentă);
• „Expozițiile cultelor religioase” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Biserici în palat – cercetări arheologice în palatul princiar” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Renaștere prin restaurare” (expoziție permanentă);
• Expoziția „Sala cu grifoni” (expoziție permanentă);
• „Lapidarium” (expoziție permanentă).

Recomandare Cinema Palace

Resident Evil

FOTO: Cinema Palace

Întregul program al cinematografului, precum și biletele sunt disponibile aici.

Calculul pornește de la rezultatul contabil, însă acesta este ajustat potrivit Codului fiscal. Practic, anumite venituri sunt eliminate din baza de impozitare, în timp ce unele cheltuieli sunt adăugate înapoi dacă sunt nedeductibile fiscal.

Aceste ajustări sunt reflectate inclusiv în Declarația 101 privind impozitul pe profit, unde veniturile neimpozabile și cheltuielile nedeductibile sunt evidențiate separat.

Există mai multe categorii de venituri care nu sunt luate în calcul la stabilirea rezultatului fiscal, în condițiile prevăzute de lege. Printre acestea se pot regăsi anumite dividende primite de o societate, venituri rezultate din anularea unor cheltuieli pentru care deducerea nu a fost permisă și alte venituri pentru care Codul fiscal prevede un regim special.

În 2026, printre veniturile tratate ca neimpozabile se numără și anumite sume rezultate din aplicarea creditului fiscal pentru cercetare-dezvoltare, precum și bonificația acordată pentru plata la timp a impozitului pe profit, atunci când sunt îndeplinite condițiile legale.

Una dintre cele mai frecvente confuzii este aceea că orice cheltuială înregistrată în contabilitate reduce automat impozitul pe profit. În realitate, unele costuri sunt deductibile integral, altele doar în anumite limite, iar unele sunt complet nedeductibile.

De exemplu, cheltuielile de protocol beneficiază de deductibilitate în limita stabilită de legislația fiscală. Pentru partea care depășește plafonul, firma nu poate reduce rezultatul fiscal. Un regim special există și pentru anumite cheltuieli legate de autoturisme. Dacă vehiculul nu este utilizat exclusiv în scopul activității economice, deductibilitatea unor costuri poate fi limitată.

În practică, ANAF a identificat în controalele fiscale și situații în care contribuabilii au dedus cheltuieli pentru autoturisme fără ca acestea să fie utilizate exclusiv în scopul activității economice. Exemplele prezentate de ANAF arată și alte situații care pot duce la ajustări fiscale.

Cheltuielile aferente sediului social trebuie, la rândul lor, analizate în funcție de modul în care este folosit spațiul. În cazul unui sediu aflat într-o clădire de locuințe și care nu este utilizat exclusiv pentru activitatea economică, anumite cheltuieli, inclusiv amortizarea, pot avea deductibilitate limitată. Situația este diferită dacă spațiul este folosit exclusiv pentru desfășurarea activității.

Firmele care au raportat pierderi fiscale le pot recupera din profiturile viitoare, însă există limite. Pentru pierderile fiscale anuale înregistrate începând cu 2024, recuperarea se face într-o perioadă de cinci ani consecutivi și în limita a 70% din profitul impozabil realizat în fiecare an.

Prin urmare, pentru stabilirea corectă a impozitului pe profit, companiile trebuie să facă diferența între ceea ce apare în contabilitate și ceea ce este recunoscut fiscal. O cheltuială poate fi perfect justificată contabil, dar să nu poată fi dedusă la calculul taxei. În același timp, anumite venituri sau facilități fiscale pot reduce suma asupra căreia se aplică impozitarea. Pentru firme, verificarea încadrării fiscale a fiecărei categorii de venit și cheltuială este esențială, mai ales în condițiile modificărilor fiscale aplicabile în 2026.

Situația nu reprezintă însă o repetare automată a crizei din 2022. Europa dispune acum de mai multe surse de aprovizionare, de capacități suplimentare de import pentru GNL și de un consum mai redus. Comisia Europeană apreciază că nu există, în prezent, un risc imediat pentru securitatea aprovizionării în iarna 2026-2027.

Miza este însă rezerva de siguranță în cazul unei perioade de frig prelungit.

Germania poate influența întreaga piață

Una dintre principalele vulnerabilități este Germania. La începutul lunii septembrie, depozitele germane erau umplute în proporție de aproximativ 53%, unul dintre cele mai scăzute niveluri din ultimii ani.

Berlinul consideră că un grad de umplere de 60-70%, completat de accesul la importuri, poate fi suficient pentru sezonul rece. O perioadă lungă de temperaturi scăzute ar putea însă schimba rapid situația.

Germania este unul dintre cei mai mari consumatori de gaze din Europa, iar necesarul său este important atât pentru gospodării, cât și pentru industrie și producția de energie. Dacă va trebui să cumpere volume suplimentare în timpul iernii, concurența pentru gaz pe piața europeană va crește.

Efectul poate fi resimțit și în statele din Europa Centrală și de Est, inclusiv prin prețuri mai ridicate.

GNL-ul american, alternativa care nu rezolvă problema prețului

Europa a redus puternic dependența de gazul rusesc și s-a orientat către surse alternative. Norvegia, Statele Unite și nordul Africii au devenit componente importante ale noului sistem de aprovizionare.

GNL-ul american are un rol tot mai mare. Europa și-a extins infrastructura de regazificare, iar gazul lichefiat poate fi direcționat către piețele unde cererea este mai mare.

Există însă o limită: Europa nu este singurul cumpărător. Asia concurează pentru aceleași transporturi, iar atunci când oferta este tensionată, prețul devine principalul instrument prin care cumpărătorii încearcă să atragă volume.

Astfel, Europa este astăzi mai puțin dependentă de un singur furnizor, dar mai expusă la evoluțiile unei piețe globale.

România are un avantaj important

În acest context, România pornește de la o poziție diferită față de multe state europene. Producția internă acoperă o parte importantă din necesar, iar depozitele subterane pot furniza volume suplimentare în perioadele de consum ridicat.

Într-o zi rece, necesarul este acoperit printr-o combinație între producția internă, gazele retrase din depozite și importuri. Datele din sezonul rece precedent au arătat că producția internă s-a situat în jurul valorii de 23-24 de milioane de metri cubi pe zi, iar depozitele au furnizat volume importante atunci când consumul a crescut.

Importurile devin necesare mai ales în perioadele de vârf.

Acest mecanism este important pentru iarna care urmează, pentru că producția internă reprezintă un tampon împotriva șocurilor externe. România nu este însă complet izolată de ceea ce se întâmplă pe piața europeană.

Ce se poate întâmpla într-o perioadă de ger

Gazul este folosit simultan pentru încălzirea locuințelor, producția de energie electrică, termoficare și activitatea industrială. În zilele foarte reci, cererea poate crește rapid.

Dacă producția internă și retragerile din depozite nu sunt suficiente pentru acoperirea vârfului de consum, diferența trebuie adusă din import. Iar într-un moment în care mai multe state europene caută simultan gaze, problema poate deveni costul aprovizionării.

România este conectată la piețele regionale prin interconectoare, ceea ce permite circulația gazelor între state. Avantajul este că țara poate importa atunci când are nevoie. Dezavantajul este că evoluțiile din Germania, Ungaria, Austria sau Bulgaria pot influența piața regională și prețurile.

După criza din 2022, riscul arată diferit

Europa nu mai este în aceeași situație ca în urmă cu patru ani. Ponderea gazului rusesc în importurile UE a coborât de la aproximativ 45% în 2021 la 12% în 2025, iar infrastructura pentru GNL s-a extins.

Diversificarea a redus dependența de o singură rută, dar nu a eliminat vulnerabilitatea energetică. Dacă oferta globală de GNL se reduce exact în momentul în care cererea europeană crește, prețurile pot urca rapid.

Pentru România, producția internă și depozitele oferă o protecție importantă. Țara nu este însă o insulă energetică. Prețul și disponibilitatea gazului din regiune contează și pentru consumatorii români.

Prin urmare, iarna 2026-2027 va fi mai degrabă un test al rezistenței noului sistem energetic european decât o copie a crizei din 2022. Cât de dificil va deveni sezonul rece va depinde în principal de temperaturi, de volumele de GNL disponibile la nivel mondial și de cantitatea de gaz pe care marile economii europene vor trebui să o cumpere.

Noile prevederi vin în completarea cadrului stabilit pentru entitățile esențiale și importante și urmăresc să clarifice o situație tot mai frecventă în mediul de afaceri: cine răspunde, concret, pentru securitatea informatică atunci când mai multe companii folosesc aceleași sisteme, proceduri sau servicii IT.

Ordinul DNSC nr. 1/2026, care stabilește măsurile de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică și metodologia de autoevaluare a maturității acestora, a intrat în vigoare la sfârșitul lunii august. Ulterior, regulile au fost completate pentru situația grupurilor de întreprinderi.

Una dintre principalele clarificări vizează companiile care folosesc politici și sisteme de securitate stabilite de societatea-mamă.

Faptul că o procedură există la nivelul grupului nu este suficient, în sine, pentru a demonstra că o filială sau o altă entitate din grup respectă cerințele aplicabile. Compania trebuie să poată arăta că măsurile respective funcționează efectiv în propria activitate.

În funcție de modul în care este organizată securitatea IT, controalele pot fi preluate de la nivelul grupului, implementate direct de entitate sau împărțite între structura centrală și compania locală.

De exemplu, grupul poate stabili politica privind accesul la sistemele informatice și poate administra infrastructura de securitate, în timp ce filiala este responsabilă pentru aplicarea procedurilor în propria organizație și pentru gestionarea unor incidente locale.

Astfel, responsabilitatea nu dispare odată cu centralizarea serviciilor IT.

Ce se schimbă pentru companiile din grupuri

Pentru o companie care face parte dintr-o structură corporativă mai mare, una dintre problemele importante devine documentarea modului în care sunt aplicate măsurile de securitate.

Entitatea trebuie să poată identifica ce controale sunt administrate de grup, care sunt aplicate local și care dintre ele sunt realizate în comun.

Acest lucru este relevant inclusiv în procesul de autoevaluare a maturității măsurilor de securitate cibernetică.

DNSC a prevăzut un mecanism de evaluare pe mai multe niveluri, de la situația în care procesele sunt încă realizate ad-hoc până la etapa în care măsurile sunt monitorizate, analizate și îmbunătățite permanent.

Cerințele de securitate nu se limitează la instalarea unor soluții antivirus sau la protejarea accesului în rețea.

Cadrul DNSC acoperă mai multe componente ale securității informatice: organizarea responsabilităților, identificarea activelor și a riscurilor, protejarea datelor și a infrastructurii, controlul accesului, monitorizarea sistemelor, gestionarea incidentelor și revenirea după producerea unui atac.

În practică, o companie trebuie să poată demonstra că are procese prin care identifică riscurile, detectează evenimentele neobișnuite și poate reacționa în cazul unui incident.

La fel de importantă este și etapa de după incident: existența unor planuri de recuperare și capacitatea organizației de a reveni la funcționarea normală.

Cinci niveluri pentru evaluarea maturității

Regulile DNSC introduc o abordare graduală a maturității măsurilor de securitate.

La primul nivel, procesele pot fi inexistente sau desfășurate fără o procedură clară. Următoarele etape presupun existența unor reguli aprobate și aplicarea lor mai consecventă.

La nivelurile superioare, compania trebuie să demonstreze că măsurile sunt monitorizate, evaluate prin indicatori și îmbunătățite pe baza rezultatelor obținute.

Cel mai înalt nivel presupune un proces de optimizare continuă, în care organizația folosește rezultatele monitorizării și experiența incidentelor pentru a-și îmbunătăți permanent securitatea.

Pentru companiile care fac parte din grupuri, atingerea unui nivel ridicat de maturitate presupune însă mai mult decât simpla preluare a unei politici elaborate de compania-mamă. Entitatea trebuie să participe efectiv la mecanismele de guvernanță și să poată demonstra că măsurile funcționează în propriul mediu.

Nu sunt introduse controale noi, ci sunt clarificate regulile de aplicare

Un aspect important este că regulile pentru grupurile de întreprinderi nu reprezintă, în sine, o listă complet nouă de controale de securitate.

Scopul lor este să explice cum trebuie aplicate cerințele deja stabilite atunci când responsabilitățile sunt împărțite între mai multe entități din aceeași structură corporativă.

Ordinul DNSC nr. 1/2026 rămâne baza pentru măsurile de gestionare a riscurilor și pentru metodologia de autoevaluare. Actul stabilește inclusiv posibilitatea ca anumite controale care nu sunt aplicabile unei entități să fie tratate corespunzător în cadrul autoevaluării, cu respectarea unor limite și condiții și cu justificarea excluderii.

Pentru companiile care fac parte dintr-un grup, noile reguli pun accent pe trasabilitatea responsabilităților.

În esență, firmele trebuie să știe:

• ce măsuri de securitate sunt stabilite la nivelul grupului;
• ce controale sunt efectiv aplicate în cadrul companiei;
• ce servicii de securitate sunt administrate centralizat;
• ce responsabilități rămân la nivel local;
• cum poate fi demonstrată aplicarea măsurilor;
• ce controale sunt considerate neaplicabile și cum este justificată această situație.

Documentarea devine astfel la fel de importantă ca existența efectivă a măsurilor tehnice.

Pentru companiile cu infrastructuri IT comune, centre de securitate administrate centralizat sau politici informatice stabilite de societatea-mamă, delimitarea responsabilităților poate fi esențială în procesul de evaluare a conformării.

Decizie pentru aprobarea Normelor de aplicabilitate a cerințelor de securitate cibernetică pentru entitățile care fac parte dintr-un grup de întreprinderi (pag. 7-10):

„În ziua de 5 octombrie – Ziua internațională a educației și în zilele nelucrătoare/de sărbătoare legală prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil nu se organizează cursuri”, se precizează în articolul 3 al ordinului.

Asta înseamnă că weekendul va începe vineri și se va încheia luni, copiii urmând să revină la școală marți, 6 octombrie. Următoarele zile libere vor fi la finalul modului 1, din 24 octombrie până pe 1 noiebrie, când va fi vacanța de toamnă.

După încheierea acestei perioade de tranziție, legea permite ajustarea vârstei de pensionare și a stagiilor de cotizare în funcție de evoluția speranței de viață. Dacă aceasta crește, autoritățile pot modifica vârsta standard și stagiile cu jumătate din perioada de creștere a speranței de viață, prin schimbarea cadrului legal. Dacă speranța de viață scade, vârsta și stagiile nu vor fi majorate.

Calendarul pentru 2026–2029

În septembrie 2026 pot ieși la pensie femeile născute în februarie 1964, la 62 de ani și 7 luni, cu un stagiu complet de cotizare de 33 de ani și 6 luni. În octombrie urmează cele născute în martie 1964, iar în noiembrie cele din aprilie 1964, pentru acestea stagiul complet urcând la 33 de ani și 7 luni. În decembrie 2026 nu este prevăzută o nouă categorie.

În 2027, calendarul începe în ianuarie cu femeile născute în mai 1964, care se pot pensiona la 62 de ani și 8 luni, cu un stagiu complet de 33 de ani și 8 luni. În februarie urmează cele născute în iunie 1964, în martie și aprilie cele din iulie și august 1964, iar în mai cele născute în septembrie 1964. Din iulie intră în calendar generația octombrie 1964, iar în august și septembrie cele din noiembrie și decembrie 1964. În octombrie și noiembrie 2027 se pot pensiona femeile născute în ianuarie, respectiv februarie 1965, pentru care stagiul complet ajunge la 34 de ani.

În 2028, vârsta standard rămâne pe tot parcursul anului la 62 de ani și 10 luni, însă stagiul complet de cotizare continuă să crească. În ianuarie intră la pensie femeile născute în martie 1965, urmate în februarie de cele din aprilie. Din martie până în octombrie sunt cuprinse, în ordine, generațiile mai–decembrie 1965, iar în noiembrie cele născute în ianuarie 1966. Stagiul complet crește treptat de la 34 de ani și o lună până la 34 de ani și 6 luni.

În 2029, vârsta standard ajunge la 62 de ani și 11 luni. Din ianuarie până în noiembrie intră succesiv în calendar femeile născute între februarie și decembrie 1966, iar stagiul complet de cotizare crește de la 34 de ani și 6 luni la 34 de ani și 11 luni.

Din 2030, stagiul complet ajunge la 35 de ani

În 2030, femeile născute în 1967 încep să atingă vârsta standard de pensionare. În ianuarie se pot pensiona cele născute în ianuarie 1967, la 63 de ani, iar vârsta crește treptat pe parcursul anului. În aprilie și mai urmează generațiile martie și aprilie 1967, la 63 de ani și o lună, în iulie și august cele din mai și iunie 1967, la 63 de ani și două luni, iar până în noiembrie intră în calendar și femeile născute în august 1967, la 63 de ani și trei luni. Pentru martie, iunie, septembrie și decembrie 2030, anexa nu stabilește categorii. Din acest an, stagiul complet este de 35 de ani.

În 2031, calendarul îi cuprinde pe rând pe cele născute între septembrie 1967 și aprilie 1968. Vârsta standard crește de la 63 de ani și 4 luni pentru generațiile septembrie și octombrie 1967 până la aproximativ 63 de ani și 7 luni pentru generațiile din primăvara lui 1968, în timp ce stagiul complet rămâne la 35 de ani.

În 2032, femeile născute între mai și decembrie 1968 ajung treptat la vârsta standard de pensionare. Pragul pornește de la 63 de ani și 8 luni pentru cele născute în mai și iunie 1968 și ajunge la 63 de ani și 11 luni pentru generațiile noiembrie și decembrie 1968. Stagiul complet rămâne de 35 de ani, iar cel minim de 15 ani.

Vârsta standard ajunge la 64 de ani în 2033. Femeile născute în ianuarie 1969 ating acest prag în ianuarie 2033, iar cele născute în lunile următoare ies treptat la pensie până în noiembrie, când generația iunie 1969 ajunge la 64 de ani și 5 luni.

În 2034 sunt cuprinse femeile născute între iulie și decembrie 1969. Cele din iulie se pot pensiona în ianuarie, la 64 de ani și 6 luni, iar apoi vârsta crește din două în două luni, până la 64 de ani și 11 luni pentru femeile născute în decembrie 1969, care vor putea ieși la pensie în noiembrie 2034.

Pragul de 65 de ani este atins în ianuarie 2035, când femeile născute în ianuarie 1970 ajung la vârsta standard de pensionare prevăzută de lege. De atunci, stagiul complet este de 35 de ani, iar cel minim de 15 ani, cu posibilitatea unor ajustări ulterioare în funcție de evoluția speranței de viață.

Românii ar putea ieși la pensie la 67 de ani. Femeile vor fi cele mai afectate de schimbări

Vestea tragică a îndurerat familia, prietenii și întreaga comunitate locală. Cei care l-au cunoscut sunt alături de familia îndoliată în aceste momente extrem de grele, în care pierderea sa lasă în urmă multă durere.

Accident mortal pe Dealul Bitii

Tragedia s-a produs pe DN 76, în zona Dealului Bitii, în afara localității Răbăgani. Potrivit informațiilor transmise de polițiști, Gabi se deplasa cu motocicleta dinspre Oradea spre Beiuș. În jurul orei 12:47, într-o curbă deosebit de periculoasă la stânga, motociclistul ar fi pierdut controlul asupra direcției de deplasare și ar fi intrat în coliziune cu parapetul metalic de pe marginea drumului.

Impactul a fost extrem de violent. Echipajele medicale ajunse la fața locului au efectuat manevre de resuscitare, însă, din nefericire, viața tânărului nu a mai putut fi salvată.

Polițiștii au demarat cercetările pentru a stabili cu exactitate circumstanțele în care s-a produs accidentul.

Oșorheiul, alături de familia îndurerată

Moartea lui Gabi a adus multă tristețe în comunitatea din Oșorhei, localitatea de care tânărul era legat. Familia, apropiații și cei care l-au cunoscut trec acum prin momente de profundă suferință.

Un mesaj de condoleanțe și solidaritate a fost transmis și de colectivul școlii din comună, unde acesta a învățat: „Colectivul școlii noastre este alături de familie și întreaga comunitate din Oșorhei. Dumnezeu să îl odihnească în Împărăția Lui! Sincere condoleanțe!”

Comemorat de motocicliști în parcarea Oradea Arena

Durerea provocată de dispariția lui Gabi a fost resimțită și în comunitatea moto din Oradea. La scurt timp după tragedie, mai mulți motocicliști s-au adunat în parcarea Oradea Arena pentru a-i aduce un ultim omagiu lui Gabi.

Pentru cei care l-au cunoscut, Gabi va rămâne în amintire, iar pentru comunitatea din Oșorhei, pierderea sa lasă un gol greu de descris în cuvinte.

Priveghiul va avea loc luni și marți, 21 și 22 septembrie la Capela Cimitirului din Oșorhei. Înmormântarea va avea loc miercuri, de la ora 13:00. Cei care doresc sunt așteptați să fie alături de familia acestuia în aceste momente.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

UPDATE Grav accident de circulație pe DN 76, pe Dealul Bitii. Un motociclist a decedat după impactul cu un parapet metalic

Conform surselor citate, Georgescu nu a dorit să dea declarații în fața anchetatorilor.

El a fost adus la DIICOT în jurul orei 15:00, după aproape 9 ore de percheziții la locuința sa din Mogoșoaia.

Urmează ca el să fie scos de polițiști din sediul DIICOT și dus în arest.

La fața locului, se află zeci de susținători ai lui Georgescu.

Ridicat de polițiști la prima oră a dimineții

Călin Georgescu a fost ridicat luni dimineața, în timp ce se îndrepta spre un bazin de înot în Otopeni, și dus la locuința sa din Mogoșoaia, pentru a asista la percheziții la vila lui din Mogoșoaia, într-un dosar de înșelăciune, cu un prejudiciu de 1,1 milioane euro.

În dosar, a fost ridicat și omul de afaceri Ionel Rusen. Acesta a fost implicat în strângerea de fonduri pentru campania lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale. Ancheta a pornit de la o plângere depusă de un om de afaceri din Buzău, Răzvan Leu, care susține că ar fi fost păgubit de Georgescu cu suma de un milion de euro.

Răzvan Leu l-ar fi cunoscut pe Georgescu prin intermediul unui prieten comun, Ion Negoescu, iar fostul candidat i-ar fi propus implicarea într-o afacere cu tranzacții cu metale prețioase.

Afacerea avea nevoie de o linie de credit în valoare de 6 milioane de euro, iar Georgescu i-ar fi recomandat lui Răzvan Leu să ia legătura cu un om de încredere, Ionel Rusen, care la rândul lui i-a prezentat un cetățean italian, Massimiliano Arena, reprezentantul unei bănci din Elveția.

În continuare, pentru a obține creditul, lui Răzvan Leu i s-a cerut să achite o garanție de 1 milion de euro, dintre care 100.000 de euro urmau să fie folosiți pentru a finanța campania lui Georgescu la prezidențiale. Procurorii spun că pentru această ultimă sumă a fost prezentat inclusiv un plan de cheltuieli.

Victima a fost convinsă apoi să mai transfere alți 100.000 de euro, cu promisiunea că împrumutul promis poate crește de 15 milioane de euro.

Împrumutul nu s-a mai realizat, iar omul de afaceri din Buzău a cerut restituirea garanției totale de 1,1 milioane de euro, însă nu a mai primit banii.

Omul de afaceri Răzvan Leu a confirmat luni că el este cel care a formulat plângerea penală împotriva lui Georgescu.

‘Confirm că sunt persoana care a formulat, în ianuarie 2024, plângerea penală aflată la baza dosarului instrumentat de DIICOT. Am făcut acest demers dintr-un singur motiv: am pierdut peste un milion de euro, bani câștigați prin muncă, în urma promisiunii unei finanțări care nu s-a concretizat niciodată. Am încercat ani de zile să recuperez suma pe cale amiabilă, fără niciun rezultat. L-am cunoscut pe Călin Georgescu în 2021, printr-o conjunctură întâmplătoare. Mi-au plăcut hotărârea, povestea și planurile sale. Asemenea mie, după cum ați văzut, milioane de români au avut încredere în Călin Georgescu. Am avut încredere deplină în Călin Georgescu și în ceea ce mi-a spus. Din păcate, totul s-a dovedit a fi o escrocherie, o păcăleală. Am fost înșelat cu suma de 1.100.000 euro, dată de mine ca avans pentru un împrumut extern de 6.000.000 euro, o linie de credit destinată unor investiții în afaceri. Împrumutul ar fi trebuit acordat de o companie financiară recomandată și garantată de Călin Georgescu și de partenerii săi de afaceri, pe care presa i-a menționat deja’, a transmis Răzvan Leu într-un comunicat de presă.

sursa: AGERPRES

Călin Georgescu, ridicat din trafic de DIICOT într-un dosar de înșelăciune