Bijuteria, o mică poveste la purtător

De Veronica Bursaşiu
1Comentariu
Bijuteria, o mică poveste la purtător
Din mâinile ei ies minuni. Maria Felea ţese poveşti în fiecare bijuterie pe care o realizează.


Ce te inspiră? Cum se naşte o bijuterie?

Maria Felea. Imagini colorate, o bucăţică de lemn, o pană căzută, bucăţile de piele şi dantelă închise într-un sertar întunecos amestecate cu mărgele de diferite culori, texturi şi mărimi reprezintă pentru mine ocazia de a crea prelungiri ale feminităţii sub formă de bijuterii prelucrate manual.

Ce sentimente te-au învăluit când ai văzut prima bijuterie gata să facă o femeie fericită?
M.F. Au dat năvală amintirile: nopţile nedormite înconjurată de dantele şi lipici, balconul meu preferat, în care mă jucam la polizor la lumina lămpii până la 4 dimineaţa, privirea “prietenoasă” a vecinilor de a doua zi, zilele ploioase dar “pline de soare” în care băteam căminele din Cluj ca să-mi prezint minunăţiile, entuziasmul sau mai bine zis euforia de după telefonul în care mi s-a propus să îmi expun pentru prima dată bijuteriile într-un magazin, dansul pe strada care a urmat acelui telefon şi şampania şi îmbrăţişările împărtăşite cu prietenii dragi.

Cum se reflectă studii pe care le-ai urmat în bijuteriile Maria Felea?
Dacă te referi la studiile din perioada facultăţii, unde am făcut Română-Etnologie, nu pot să spun că au avut un impact puternic asupra stilului adoptat, până destul de recent: anul trecut am avut o colecţie care a avut la bază semnele şi tradiţiile românesti “L’éternelle femme roumaine”. O colecţie care reprezintă încercarea de a împleti feminitatea contemporană cu tradiţia, de a readuce în viaţa noastră frumoasele simboluri româneşti, de a ne reaminti cine suntem şi cât de frumoase şi bogate sunt tradiţiile noastre.

Dacă ar fi să-ţi defineşti stilul în care lucrezi în acest moment ai spune că…
Eu consider bijuteria ca fiind o formă de artă, iar întâmplarea face că poate fi purtată. Este o mică poveste, la purtător. La fel ca pictura, sculptura, poezia sau orice altă formă de artă, bjiuteria porneşte din dorinţa artistului de a se exprima pe sine, de-a exprima un sentiment, un gând, o întâmplare, iar fiecare îşi alege metoda de exprimare care simte că i se potriveşte cel mai bine. În momentul de faţă eu am ales bijuteria, iar stilul adoptat de mine are influenţe vintage.

Ce mesaj transmit bijuteriile tale
Ceea ce vreau să transmit prin accesoriile mele şi ceea ce a pus şi bazele activităţii mele este unicitatea şi dorinţa de a o exprima şi oferi. Trăim într-o lume în care unicitatea se pierde, în care majoritatea lucrurilor sunt fabricate pe bandă rulantă, identice, fără măcar o bucăţică de suflet, o amprentă personală. Şi mă bucur să văd că oamenii din jurul meu simt la fel şi se deschid din ce în ce mai mult către ceea ce eu sau colegii mei avem de oferit. Fiecare bijuterie are o poveste, bineînţeles, însă este doar parţial povestea mea, este mai mult a celei care o poartă. Împreună ţesem povestea.
Cu mine, povestea doar începe, însă devine completă în momentul în care ajunge la persoana care o va purta.
Cui se adresează minunile care ies din mâinile tale?
Bijuteriile pe care le realizez se adresează persoanei care rezonează cu ele.

Stiu că pe lângă studii etno ai făcut şi o şcoală la care ai învăţat să lucrezi în metal..
Da, am participat la cursul de iniţiere în bijuterie Basic 1, a Şcolii de Bijuterie Contemporană Assamblage, Bucureşti.
Pentru mine a fost confirmarea că asta este ceea ce îmi doresc să fac. Deşi a fost doar “a glimpse” în lumea bijuteriei de argint, a fost suficient cât să îmi dea aripi. În cadrul cursului am învăţat tehnicile de bază: noţiuni ca laminarea, îndoirea metalului, sudura, calibrarea pieselor şi finisarea lor. Am întâlnit oameni extrem de deschişi, de darnici, care sunt dispuşi să te înveţe, să împărtăşească cu tine informaţii pe care ei le-au strâns în ani şi ani de bijuterit. Se zice că meseria de bijutier se fură, însă la ei se învaţă. Se învaţă cu mult drag şi răbdare, cu sufletul deschis şi soare. Urmează să particip şi la alte cursuri în cadrul aceleaşi scoli, sper ca în cursul anului 2015, însă înainte, planul este să exersez ceea ce am învăţat deja în cadrul primului curs.

Îţi mulţumesc şi sper să ne bucuri cu noi „poveşti la purtător”



1Comentariu

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor