Nu trebuie monitorizat îndeaproape? Nu trebuie transferat într-o secţie competentă imediat? Trebuie lăsat doar să zacă până când, rând pe rând, toate organele îi cedează şi nu mai are nici o şansă de supravieţuire şi abia atunci trebuie transferat?” se întreabă, încă, Delia Scorţe, mama Patriciei Aktaa, fetiţa decedată în 2010, după o infecţie cu Salmonella. Referitor la nemulţumirea legată de soluţionarea tardivă a plângerii înaintate Colegiului Medicilor Bihor – 10 luni: „cum să fie sancţionată când această comisie superioară răspunde nu în 10 luni, ci într-un an şi jumatate? Sunt dezamăgită de răspunsul primit, dar nu şi surprinsă, pentru că, într-un fel, mă aşteptam la acest răspuns, văzând modul în care sunt tratate aceste cazuri de malpraxis. Este foarte interesant cum reuşesc aceste comisii să-i vadă întotdeauna nevinovaţi pe medicii acuzaţi, în ciuda nenumăratelor dovezi care-i incriminează” mai spune mama fetiţei.
„Din punctul meu de vedere e un răspuns sec, jignitor, un referen pe care îl aud la fiecare plângere de malpraxis formulată împotriva unui medic.” Astfel îşi exprimă mama Patriciei Aktaa părerea sa faţă de răspunsul primit de la comisia care anchetat medicii din acest caz. „Din punctul lor de vedere, medicii nu au greşit nici din punct de vedere procedural, nici deontologic, nici terapeutic. Atunci înţeleg că e perfect normal să ţii un copil de 5 ani în comă fără să iei nici o măsură în decurs de trei ore şi să îl transferi către o secţie de ATI abia când copilul nu mai are nici o şansă de supravieţuire. Înţeleg că e normal şi fapul că tratezi bazându-te doar pe simple presupuneri fără a considera necesare analizele medicale care să stabilească cel mai indicat tratament. Nu s-a răspuns la nici una din sesizările pe care le-am facut punctual în contestaţia pe care le-am trimis-o” continuă mama fetiţei. Rapunsul pe care l-a primit se rezumă la trei rânduri în care se spune: ” Tratamentul instituit a fost corect prescris şi aplicat, în concordanţă cu stadiul evolutiv al bolii, manifestările clinice şi parametri biologici din acel moment”.
Diagnostic şi tratament fără analize
Femeia precizează, încă o dată că, ea nu a contestat diagnosticul şi nu ar fi spus niciodată că nu ar fi fost vorba de Salmonella deci, nu înţelege de ce această comisie simte nevoia să precizeze că diagnosticul a fost corect. „Ceea ce am contestat noi. a fost faptul că nu s-au facut analize medicale ca să se ştie exact despre ce tip de Salmonella este vorba pentru că, aşa cum am arătat în contestaţie, Salmonella Typhimirium nu răspunde la antibiotice, deci, faptul că a fost vorba de Salmonella Entereditis a fost doar o întâmplare. La fel de bine putea fi şi Salmonella Typhimirium. În consecinţă, diagnosticul nu a avut la bază decât simple presupuneri, fiind stabilit empiric, iar motivul invocat pentru neefectuare analizelor (fapul că era week-end şi era închis laboratorul) nefiind concludent pentru că în astfel de situaţii analizele se pot face la Spitalul Judetean (există protocol semnat între spitale)”.
Mai rămâne dreptatea în justiţie
„În răspunsul primit de la acestă comisie nu s-a ţinut cont de nici o dovadă a vinovăţiei doctoriţelor şi atunci întrebarea e: această comisie ce rol are, de fapt? Să-i disciplineze pe cei care au încălcat regulile medicale şi deontologice sau să se transforme în avocatul acestor medici incriminaţi şi să-i apere până în pânzele albe indiferent de faptele comise de aceştia şi de gravitatea consecinţelor? Concluzia mea finală este că şi în acest raspuns primit s-a dat dovadă de rea credinţă şi de dorinţa absurdă de a-şi proteja colegii, chiar dacă la mijloc e vorba despre viaţa unui copil de 5 ani care azi putea fi în viaţă. Rămâne ca justiţia să facă dreptate şi poate într-o zi vor înţelege şi membrii Colegiilor Medicilor că nu aşa îşi ajută colegii, încurajându-i să ucidă în continuare, cu voie sau fără, oameni nevinovaţi care şi-au pus toată speranţa în ei şi care au avut încredere în aceştia” încheie, dezamăgită, Delia Scorţe.
Citiți principiile noastre de moderare aici!