Doi alpinisti oradeni au parcurs, in premiera nationala, traseul Zeitgeist

Doi alpinisti oradeni au parcurs, in premiera nationala, traseul Zeitgeist
Doi alpinişti orădeni au ajuns la Zeitgeist – în Cheile Bicazului.

Salvamontiştii bihoreni au informat că în vremea când toată ţara îngheţa de ger, doi orădeni experţi în alpinism au reuşit o premieră naţională ajungând pe peretele Bardosului, din Cheile Bicazului.

Parcurgerea traseului botezat Zeitgeist (Spiritul timpului) a fost decisă vara trecută la cursul de iniţiere în tehnici de căţărare stil “big wall”, susţinut de Leslie Fucskó, orădean care este ghid alpin (expert în stilul „big wall”). El şi Camerzan Emilian, cunoscut sub porecla Espo, au reuşit să parcurgă traseul, care are un grad de dificultate de 6a+ plus la liber, pasaje de A4 plus la artificial, este de 420 de metri lungime, 300 de metri înalţime, având în total 11 lungimi de coardă.

Cei doi au reuşit să escaladeze Zeitgeist în 7 zile, cu 6 nopţi petrecute în perete, fără legătură cu solul sau cu o oarecare echipă de susţinere, cu un minim de material lăsat în urmă, în perete (clean aid climbing).

Acest traseu a mai fost încercat în 1983 de căţărătorii locali Viorel Boboc şi Mircea Opriș, dar salvamontiştii bihoreni spun că, din motive tehnice şi din pricina gradului foarte mare de dificultate, cei doi au aboandonat traseul.

Salvamont a realizat un interviu cu cei doi oradeni, care au reusit o premiera nationala.

SJSSBH: De ce aţi ales să escaladaţi acest traseu tocmai iarna?

Alpinist: „Am optat pentru această variantă dat fiind faptul că peretele se află la intrarea în chei iar la baza acestuia se află mai multe chioşcuri care vând artizanat, foarte aglomerate în timpul sezonului turistic. Ar fi fost foarte periculos să ne căţărăm cu o mulţime de oameni în jur, deoarece, cea mai mică piatră venită de sus ar fi putut cauza un accident fatal”.

 SJSSBH: Aţi reuşit să alegeţi cele mai reci zile ale anului.

Alpinist: “Iniţial am mai avut o tentativă, în perioada 3-5 ianuarie, când ne-am dat seama că traseul e mai dificil decăt ne aşteptasem. Am decis atunci să amânăm escaladarea până în februarie, având în vedere că eram limitaţi ca timp şi în speranţa că vom prinde vreme mai călduroasă. Într-adevăr nu e foarte plăcut să te caţeri şi să dormi în portaledge (cort special suspendat) la – 25 de grade. Chiar şi pentru localnici, obişnuiţi cu iernile grele, a fost extrem de frig în luna februarie. Cât pentru noi, temperaturile scăzute au făcut să fie o premieră şi mai extraordinară”.

 SJSSBH: Cu ce fel de alte dificultaţi v-aţi confruntat în timpul escaladării?

Alpinist: „Traseul în sine are o dificultate mare, având în vedere că 2/3 din acesta este surplombat, fiind de departe cel mai greu traseu de acest gen din România. Escaladarea a fost destul de dificilă din punct vedere tehnic, considerând dificultatea pasajelor şi cantitatea mare de material (120 de kilograme) pe care l-am cărat după noi, iar temperaturile scăzute şi ninsorile l-au făcut şi mai solicitant”.

 SJSSBH: În Europa unde mai exstă trasee de asemenea dificultate?

Alpinist: După cunoştinţele noastre în Munţii Dolomiţi din Itaia şi în Munţii Picos din Spania există trasee asemănătoare.”

 SJSSBH: De ce aţi ales numele Zeitgeist traseului?

Alpinist: „Iniţial ne-am gândit la numele Suflete îngheţate, cred ca vă daţi seama de ce, dar după o vreme am ajuns la concluzia că numele Zeitgeist, cuvânt preluat din limba germană, exprimă mai bine semnificaţia acestei premiere. Cuvântul se traduce „spiritul timpului”, iar traseul întruchipează tot ce înseamnă căţăratul extrem (clean aid bigwall climbing) al timpurilor noastre. Fiind primul de acest gen în România, noi sperăm că reprezintă începutul unei noi ere în alpinismul românesc”.

 SJSSBH: Aţi primit vreun suport financiar pentru această escaladare?

Alpinist: „A fost o iniţiativă personală. Toate cheltuielile au fost suportate de noi doi, nu am avut sponsori. Însă am folosit multe materiale primite de la sponsorii mei personali” (admite Leslie Fucsko). „În aceaşi timp ne-au fost de mare ajutor salvamontiştii din Gheorgheni. Ei ne-au cazat şi ne-au ajutat la căratul bagajelor sub perete la începutul căţărării iar cu 7 zile mai târziu, prin zăpadă până la brâu, ne-au ajutat la căratul lor de pe vârful peretelui, până jos la maşină. Ne-au salvat de multă oboseală şi pentru asta suntem recunoscători”.

 SJSSBH: Să înţeleg că de acum înainte orice căţărător dornic să parcurgă numeroasele lungimi de coardă se poate aventura în traseul deschis de voi?

Alpinist: „Nu chiar orice căţărător, având în vedere că noi am lăsat un minim de material în perete, adică doar în standuri şi la punctele de odihnă, asta înseamnă că orice echipă dornică să repete traseul va trebui să fie pregătită cu o cantitate corespunzătoare de echipament şi deasemenea, se vor lupta cu aceleaşi dificultăţi ca şi noi. Din punctul nostru de vedere aceste aspecte ale căţăratului fac acest gen de ascensiune (clean aid climbing) special şi deosebit. Recomandăm Zeitgeistul tuturor căţărătorilor care se simt destul de pregatiţi atât mental cât şi fizic să escaladeze un traseu atât de complex şi dificil”.

Pinter Istvan



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !