Coordonatorul Centrului Posticum Oradea şi directorul Muzeului „Márton Áron” din Sândominic vor conferenţia despre memoria episcopului care s-a opus făţiş atât guvernului hortyist care ghetoiza evreii, cât şi, mai apoi, guvernului comunist care prigonea fraţii români de rit greco-catolic.
Întrucât în primul război mondial a fost recrutat în armata ungară ce a luptat împotriva armatei române la Oituz, şi după hirotonisirea din 1924 a fost urmărit de Siguranţa Statului şi Serviciul Secret de Informaţii (SSI) din România, fiind bănuit că răspândea în Transilvania nu doar cuvântul Domnului. Însă cu ocazia amplasării, în 2009, a statuii de lângă Biserica Sf. Mihail din Cluj Napoca, istoricii clujeni au respins eticheta de „controversat” explicând că în pragul primului război mondial recrutarea era obligatorie.
Fiindcă a protestat în scris la premierul şi ministrul hortist al Ungariei faţă de ghetoizarea evreilor, pe 27 decembrie 1999, Institutul Yad Vashem din Ierusalim i-a conferit post-mortem titlul de „Drept între popoare”. Curajoasele sale proteste s-au remarcat într-o perioadă când aproape nimeni nu cuteza să i se opună deschis lui Hitler.
Întors spre români
La fel ca şi alte mari personalităţi, Márton Áron a avut un moment de mare apropiere faţă de români, povestesc foştii colegi de temniţă comunistă. După gratii, a avut ocazia să îi cunoască şi să îi îndrăgească pe clericii greco-catolici şi pe alţi români anti-comunişti.
Mărturiile foştilor deţinuţi politici arată că, în contrast cu percepţiile din perioada interbelică, episcopul Marton Aron a oferit sprijin moral tuturor colegilor de suferinţă, indiferent de credinţă şi de etnie.
A rămas celebră scena în care un ofiţer al Armatei Regale Române i-a spus episcopului: „Preasfinţite, dacă scap de aici, eu îi împuşc pe toţi marii comunişti!”. La care PS Marton Aron a răspuns cu înţelegere: „Fiule, tu împuşcă-i, iar eu o să mă rog pentru tine!”.
Evocat de P.S. Todea
La funeralii, episcopul greco-catolic Alexandru Todea a avut următorul mesaj:
„Impresionat de trecerea dincolo de zări a Excelenţei Sale Márton Áron, pe care am avut fericirea să-l cunosc în momente, ceasuri, zile, luni şi ani de suferinţă, exprim admiraţia şi recunoştinţa mea pentru atitudinea demnă bazată pe principiile vieţii spirituale, pentru ataşamentul fără rezerve faţă de Sf. Părinte Papa Romei, Capul Bisericii universale pentru care oricând a nutrit dispoziţia sufletească de a-şi dărui viaţa, pentru bunul exemplu pe care mi l-a dat şi pentru toate amintirile pe care mi le-a lăsat. La fel îmi exprim recunoştinţa pentru tot ceea ce din 1948 încoace a făcut pentru preoţii şi credincioşii greco-catolici ajunşi la grea încercare. Biserica greco-catolică îl deplânge, şi se roagă, alături de Biserica latină pe care a condus-o cu atâta tact, şi alături de Sf. Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, care se vede lipsit de unul din marii Episcopi ai Bisericii Catolice de pe glob. Împreună cu toţi preoţii şi credincioşii, călugării şi călugăriţele greco-catolice aduc omagiul cel mai pur posibil pentru marele suflet de apostol al veacului nostru, cel care a fost Episcopul Márton Áron. Adio Prea Bun Părinte. Sf. Treime să Vă încoroneze cu cununa gloriei eterne”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!