Eseul meu antiviolenţă

De Otilia Șandor
Eseul meu antiviolenţă
12 elevi de liceu din Oradea şi judeţ au dovedit, în scris, că nu doresc să îşi trăiască viaţa în violenţă.

Cei 12 au răspuns provocării unice în ţară, lansată de Poliţia Bihor şi au realizat fiecare câte un eseu cu mesaj despre antiviolenţă, în cadrul campaniei „Şcoala fără violenţă” – şi aceasta unică pe plan naţional, demarată acum şapte ani în judeţul nostru.

JB încurajează oamenii, cu atât mai mult tinerii, să fie creativi, cu discernământ, curajoşi, cu calităţi morale deosebite. Drept recompensă pentru curajul de a exprima în scris sentimente şi opinii, ba chiar şi soluţii pentru reducerea violenţei în general şi reducerea violenţei în şcoli – în special, JB publică lucrările celor 12.

Violenţa, acest copil de suflet al pasivităţii

’’A învăţa că în viaţă mai uşor se poate învinge ura cu dragostea, minciuna cu adevărul şi violenţa cu abnegaţia, ar trebui să fie un element fundamental în educaţia oricărui copil’’. (Mahatma Ghandi)

Oare…?

Oare cu toţii suntem conştienţi de gravitatea unui act de violenţă?

Oare cei care provoacă astfel de evenimente neplăcute, realizează faptul că vor plăti pentru ele?

Oare ştim noi că rana sufletească provocată de cea trupească se vindecă mult mai dificil?

Oare încercăm cu toţii să împiedicăm astfel de manifestări sau le trecem cu vederea?

Oare dacă un apropiat al nostru ar fi victima acestui tip de comportament, cum am proceda noi? Am încerca să ne răzbunăm sau am rezolva problema pe cale amiabilă sau legală?

Oare toţi părinţii îşi învaţă copiii să promoveze şi să aplice pacea pe tot parcursul vieţii?

Oare suntem destul de conştienţi de trăirile şi durerea unei victime ale agresiunii?

Oare ne putem imagina ce este în sufletul unui copil care a învăţat pe propria piele ce este violenţa, din cauza colegilor de la şcoală? Oare ne gândim cum şi-ar mai putea dori acel copil să meargă la şcoală şi să o privească în continuare ca pe o şansă a viitorului său reuşit?

Oare încercăm noi să ne stăpânim mânia în momente de presiune? Sau acţionăm conform primului impuls şi îi rănim pe ceilalti fizic sau verbal?

Oare ne iubim apropiaţii aşa cum ar trebui, împiedicând astfel reacţiile de agresivitate din partea lor?

Oare ştim care este Ziua internaţională împotriva violenţei? Ne manifestăm participativ şi pozitiv cu această ocazie?

Oare alegem să mergem mai departe cu violenţa, sau facem tot ce ne stă în putinţă să o oprim?

Dacă vrei să ajuţi, arată-le celor care greşesc cu ce anume greşesc şi se vor schimba singuri.

Avem doar o viaţă şi în mare măsură, ea depinde de noi, dacă o trăim fericiţi sau nu…

 

Autor: Plaştin Cătălina – clasa a XI-a E

Coordonator: prof.Pap Mihaela

Colegiul Economic “Partenie Cosma” Oradea



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !