Eseul meu antiviolenţă

Eseul meu antiviolenţă
12 elevi de liceu din Oradea şi judeţ au dovedit, în scris, că nu doresc să îşi trăiască viaţa în violenţă.

Cei 12 au răspuns provocării unice în ţară, lansată de Poliţia Bihor şi au realizat fiecare câte un eseu cu mesaj antiviolenţă, în cadrul campaniei „Şcoala fără violenţă” – şi aceasta unică pe plan naţional, demarată acum şapte ani în judeţul nostru.

JB încurajează oamenii, cu atât mai mult tinerii, să fie creativi, cu discernământ, curajoşi, cu calităţi morale deosebite. Drept recompensă pentru curajul de a exprima în scris sentimente şi opinii, ba chiar şi soluţii pentru reducerea violenţei în general şi reducerea violenţei în şcoli – în special, JB publică lucrările celor 12.

De ce…?

Sunt un suflet tânăr ce crede încă în frumos, în adevăr, în speranță…

Îmi doresc multă lumină în viața ce se deschide asemeni unui mugur sub căldura soarelui în primăvară.

Îmi doresc…, dar privirile mele se coboară din seninul cerului spre pământ, spre lumea din jurul meu. Și totul se schimbă. Lumina devine difuză, sufletul se strânge într-o durere vie, simt cum teama și frica se strecoară reci, asemeni unor șerpi uriași în inima-mi.

Aud un strigăt de groază undeva în dreapta mea și văd doi tineri asemeni mie, cum se bat cu sălbăticie, până când unul cade, fără cunoștinţă și celălalt tot nu încetează cu atitudinea sa violentă. Oare de ce? De unde atâta ură, atâta cruzime, la o vârstă atât de tânără?

Încerc să găsesc un răspuns și el nu-mi vine în minte.

În stânga mea aud un plânset sfâșietor și mă întorc dorind să vin în ajutorul celui în suferință. Un copil trist, fără apărare, cade victimă palmelor și strigătelor isterice ale unei femei și ale unui bărbat, care, culmea, nu sunt alții decât părinții acestui copil cu obrăjorii scăldați în lacrimi. Nu-mi vine să cred că cei care i-au dat viață nu îl iubesc și într-o clipă de nebunie, ca să scape de responsabilități, vor să îi ia darul cel mai de preț, viața, dat de Dumnezeu.

Sunt cu sufletul înmărmurit. Este posibil așa ceva? Doamne, dar ce se întâmplă? De ce s-a schimbat lumea atât de mult? Cine este vinovat? De ce violența se propagă atât de repede în societatea noastră?

Și nu pot să nu mă gândesc că violența nu are nicio scuză, nicio motivație. Violența trebuie să dispară, să facem cu toții front comun împotriva ei, să ne controlăm accesele de furie, să începem să ne iubim aproapele, să ne pese de cei de lângă noi și în loc de bătăi, strigăte și injurii să ne adresăm cuvinte frumoase, să ne asumăm propriile responsabilități, să învățăm să zâmbim mai des și să ne dăm mâna unii altora. Și să vrem cu toții aceste lucruri. Să ne schimbăm atitudinea și Răul va dispărea. Să avem încredere în Bine.

Și teama și frica vor dispărea și privirile noastre întoarse spre pământ, spre lumea din jurul nostru vor fi tot atât de senine ca și atunci când se îndreptau spre cerul albastru fără nori…

Elev: Sărăcuț Adriana

Prof. coordonator Iova Ana-Maria

Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuși”, Oradea

 



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !