Strict pe cifre, CET-ul orădean e o afacere bună: ca urmare a recentelor investiții spectaculoase în grupul de producție și în modernizarea rețelelor, a ajus să producă energie termică la unul dintre cele mai mici prețuri din țară. Oradea produce gigacaloria la prețul de 325,33 lei. Spre comparație, gigacaloria arădeană se produce la 360 lei, cea timișoreană la 460 lei sau cea bucureșteană la 480 lei.
Chiar și așa, orădenii sunt departe de a plăti puțin pe încălzire, în comparație cu cetățenii din alte orașe. Asta în ciuda asigurărilor reînnoite că investițiile masive în Termoficare SA vor avea ca rezultat un „preț sustenabil” al gigacaloriei.
Ori, un studiu sumar al prețurilor de facturare către populație arată că, de fapt, Oradea ocupă un loc de frunte într-un „Top 3 cea mai scumpă gigacalorie vândută populației”, cu 276 de lei. Asta, desigur, în rândul orașelor importante, cu ambiții în menținerea în viață a sistemelor centralizate de termoficare.
Pe cifre
De la finele anului trecut, orădeanul de la bloc, clientul Termoficare SA, plătește gigacaloria cu 276 lei, în condițiile în care prețul de producție stabilit de ANRE este de 325 lei. Diferența, 49 de lei, o reprezintă subvenția directă acordată de la bugetul local.
Conform site-ului CET Hidrocarburi din Arad, prețul de facturare a energiei termice către consumatorii persoane fizice este de 273,85 lei/gcal cu TVA, în condițiile în care prețul de producție este de 360 lei. În Timișoara, sub administrația liberală Robu, prețul de facturare al gigacaloriei este de 252 lei, față de prețul de producție de 460 lei. Rezultă o subvenție enormă față de ce se practică în Oradea, de peste 200 de lei.
În sudul și estul țării, tarifele la încălzire sunt, de asemenea, mai „îndulcite”; constănțenii plătesc 250 lei/gcal și primesc subvenție de la Primărie 178 lei; în Iași, gigacaloria e facturată populației cu 245 lei, față de prețul de producție de 323 lei.
Bucureștiul este un exemplu spectaculos: gigacaloria este facturată cu 160 lei, în condițiile în care e produsă cu 480 lei. Subvenția directă este de 320 de lei!
Cazul Cluj
Mai aproape de Oradea și mereu prezent ca termen în comparațiile orădenilor, Clujul este un hibrid din punctul de vedere al termoficării. Gigacaloria e facturată populației la 242 lei, în condițiile în care e produsă la 448 lei. RAT Cluj-Napoca are contracte de furnizare agent termic cu peste 1.300 de asociaţii de proprietari, care reprezintă peste 26.500 de apartamente, respectiv peste 65.000 de persoane, agenţi economici şi instituţii publice.
În rest, clujenii folosesc din plin libertatea de a-și monta în apartamente centrale pe gaz. În Oradea, ca urmare a politicii restrictive practicate de toate garniturile care s-au perindat pe la primărie, acest sistem este mai degrabă o raritate.
„Comunitatea europeană e serios preocupată și pune în discuție interzicerea centralelor pe gaz. Ce iese pe coșurile acestor centrale e un amestec foarte toxic, care intră în locuințele vecinilor care deschid geamurile să aerisească”, susține viceprimarul Mircea Mălan.
Asta-i politica!
În opinia edilului, mărimea subvenției este direct proporțională cu „nivelul de populism asumat de administrație”.
„Sistemele care au mers pe subvenție mare, în general, lucrează prost. În final, bucureșteanul plătește foarte mult față de ce primește de fapt. Noi, spre exemplu, suntem pe zero datorii la Oradea, în timp ce ei acumulează datorii cu fiecare zi de funcționare a centralei”, spune el.
Susține, de asemenea, că la Oradea „avem o gigacalorie foarte bună din punctul de verere al costului de producție”, și din asta decurge decizia de a stabili subvenția la nivelul cel mai mic din țară. Cum anume îl încălzesc toate acestea pe orădeanul care acum, în ianuarie, s-a trezit cu facturi-record, rămâne un mister.
„Băieți buni”
În aceste condiții, sună ciudat declarația sa că „pe noi ne interesează ca orădeanul să plătească cât mai puțin”.
Mălan susține că administrația orădeană și-a calculat riscul de a fi hulită de orădeni din cauza prețului la încălzire. „Ne-am asumat să nu fim așa băieți buni ca alții, din altă parte, care maschează prețul mare de producție cu subvenția. Dacă omul nu simte direct în buzunar costul încălzirii, îl va simți în faptul că proiectele din oraș sunt mai puține”, consideră Mircea Mălan.
[related-post post_id=”2203447″]
[related-post post_id=”2199241″]
Citiți principiile noastre de moderare aici!