Interviu cu Mircea Vintilă, membru al supergrupului Pasărea Colibri

De Crina Dobocan
Reactualizat la:
Interviu cu Mircea Vintilă, membru al supergrupului Pasărea Colibri
Mircea Vintilă face parte din prima generație de artiști folk din ţară. Prezent la Oradea pentru un concert organizat la Bistro Blues Caffé, Vintilă a vorbit despre dragostea sa: muzica folk.

Jurnal bihorean: Mai sunt tinerii din ziua de azi interesaţi de folk?

Mircea Vintilă: La spectacole sunt mulţi. Probabil că ei, datorită părinţilor şi datorită unor spectacole pe care le-au descoperit cu ajutorul internetului, ei au găsit nişte cântece şi nişte cântăreţi care înntr-o anumită perioadă au compus şi au făcut lucruri minunate. Ei vin în număr foarte mare şi se simt bine la concertele noastre. Binenţeles, nu mai sunt nici spectacolele de odinioară – pe stadioane ori în săli de sport, dar în cluburi, acolo unde se organiează, ei vin. Şi vin cu mare bucurie. Surpriza cea mai mare este că ei, nu numai că vin să vadă spectacolul, dar ei şi participă, ştiu textele, ceea ce este un lucru impresionant. Nu neapărat numai cântecele mele. Depinde la ce spectacole merg. Ei cunosc cântecele celebre, şi cântecele mai vechi, şi pe cele mai noi.

Desigur, au fost cântece compuse într-o anumită perioadă, dar nu poţi să rămâi numai cu ele. Trebuie să vii şi cu cântece noi. Eu sunt bucuros că am reuşit, în tot acest timp, să am apariţii discografice destul de interesante şi să vin şi cu piese noi, care au fost foarte apreciate.

JB: Credeţi că ar fi oportună organizarea de festivaluri de muzică folk?

M.V.: Să ştii că, la un moment dat, folkul avea cele mai multe festivaluri. Uşor, uşor, s-a mai renunţat la ele. Dar sunt câteva foarte interesante la Albă Iulia, la Bistriţa…, festivaluri tari de tot. Au fost în foarte multe oraşe. Dar, din păcate, sunt din ce în ce mai puţine.

JB: Există un pericol ca folkul să fie manelizat?

M.V.: Este greu de crezut. De la melodia aia frumoasă şi un text care spune ceva, este destul de greu să ajungi la manea. Şi cine să cânte: cei care compun şi nu au nicio legătură cu acest gen de muzică? Nu are de ce să ne temem de asta. Folkul, balada, de fapt, este muzică şi poezie. O melodie frumoasă şi un text care întotdeauna a spus ceva. Este greu, pentru că în folk ori ai textul, ori nu-l ai. Ori ai linia melodică, ori nu.

JB: Pentru dumneavoastră ce înseamnă folkul?

M.V.: Este o linie melodică frumoasă. Versurile cântecelor folk sunt caracterizate de o valoare poetică, aducând în discuție problemele vieții cotidiene, preocupându-se de individ în relație cu istoria și nedreptățile sociale. De fapt, folkul a apărut ca un gen de muzică de protest – protest song-ul, dacă ţinem bine minte. Dar ce să protestezi la noi, mai ales în perioada aceea? Oricum, erau mult mai atenţi la noi. Îmi amintesc de maestrul Johnny Răducanu, care ne spunea că el nu are nicio treabă – pentru că toate piesele lui erau instrumentale. Dar piesele noastre erau atent urmărite, să vadă ce spunem, dacă cumva se interpretează. Au fost, într-adevăr, probleme. Dar apariţia ca gen de muzică a fost cântecul de protest. Ne aducem aminte cum cântau în acea perioadă – anii Marii Crize, perioada războiului din Vietnam şi toate frământările acelea sociale. Folkul este pentru mine un cântec frumos. Sunt cântece care au rezistat 40 de ani şi, nu doar că au rezistat, dar tinerii le cântă. Textele sunt actuale şi ai impresia că au fost compuse acum. Sunt lucruri care au rămas şi cred că au să rămână.

JB: Ce amintiri vă leagă de Oradea?

M.V.: Să ştiţi că am venit la Oradea de foarte multe ori, cred că de 30-35 de ani. Erau ani în care veneam de două, trei ori în spectacole la Oradea. Nu era nicio problemă să eviţi sau să treci prin altă parte. Veneam, şi vin, cu multă bucurie. Spectacolele erau teribile. Am fost invitat şi la câteva revelioane aici. Am cântat şi afară, şi înăuntru, în diferite locuri. Acum doi ani, de pildă, am reuşit să lansez la televiziunea din Oradea un cântec al meu, unul mai nou – „Musette”. Am avut o emisiune interesantă, de o oră, în care am cântat, am vorbit. A fost o atmosferă de poveste. Emisiunea a fost foarte apreciată de orădeni. Iubesc publicul orădean. Dar nu e numai recitalul meu, ci şi al orădenilor. Ei nu mă lasă să stau singur pe scenă, ci cântă şi dansează pe piesele mele.

JB: Cu ce proiecte doriţi să vă surprindeţi fanii în viitor?

M.V.: Sigur o să vin şi la Oradea să lansez un nou album. O să fie un turneu de lansare, care va curpinde şi Oradea. Nu pot să spun nici numele albumului, dar nici cântecele pe care le va conţine. Este o surpriză pentru orădeni. Deocamdată, sunt înregistrate părţile instrumentale, dar la voce şi surpriza pe care le-o pregătesc fanilor, încă lucrez. Sper ca orădenii se se bucure de această surpriză în primăvară. Este o bucurie să vin aici.

JB: Şi noi ne bucurăm că reveniţi. Vă aşteptăm cu interes…

M.V.: Mulţumesc tare mult.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !