Interviu Doru Buzducea, preşedintele Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali din România | În fruntea clasamentului serviciilor sociale

De Crina Dobocan
Reactualizat la:
Doru Buzducea
Doru Buzducea
Pe data de 14 septembrie 2017, Filiala Bihor a CNASR ridică întreg județul în picioare pentru asistența socială, organizând la Universitatea din Oradea un eveniment dedicat asistenților sociali și oficialităților județene ce susțin profesia de asistent social.

Doru Buzducea, președintele organizației reprezentative a comunității asistenților sociali a vorbit despre campania pe care a declanșat-o.

Jurnal Bihorean: România se ridică în picioare pentru asistența socială… De ce în picioare?

Doru Buzducea: În primul rând vă mulțumesc pentru oportunitatea pe care mi-o acordați de a mă adresa bihorenilor în această campanie metaforic denumită „România se ridică în picioare pentru asistența socială”. Apreciez activitatea dvs. jurnalistică, știu că răspundeți de multe domenii și tocmai de aceea vă sunt recunoscător pentru eforturile pe care le-ați făcut de a veni în sprijinul campaniei noastre care, iată ajunge în curând și în cel mai important oraș din Crișana. Suntem nerăbdători să întâlnim colegii noștri asistenți sociali, oficialitățile, prietenii și susținătorii bihoreni ai profesiei de asistent social.

Ne bucurăm pentru faptul că Marea Cetate a Oradiei, cel mai frumos oraș al României, un oraș ce s-a remarcat de-a lungul timpului prin multiculturalism, libertate religioasă, fapte mărețe și deschidere către Occident a investit cu încredere profesia de asistent social prin dezvoltarea unei facultăți de profil, prin dezvoltarea de servicii și instituții în domeniu, prin gradul ridicat de angajabilitate al absolvenților de asistență socială! Iar stilul arhitectural specific renașterii italiene dă un aer de noblețe orașului dumneavoastră accentuând parcă povestea legendară a acestui centru cultural în care și noi vom poposi pe data de 14 septembrie! Iată de ce speranțele noastre în privința promovării și valorizării profesiei de asistent social se leagă de județul Bihor, și în mod special de orașul dumneavoastră.

Am apelat la o licență poetică atunci când am dat titlul campaniei noastre pentru a arăta, în plan simbolic e adevărat, sensul, conținutul dar și forma de manifestare a demersurilor noastre. Dorim să redăm demnitatea profesiei de asistent social, așa cum frumos sună titlul primei știri publicate de dvs. referitoare la debutul campaniei noastre în județul Bihor. Dacă unui om îi poți lua mai totul, nu-i poți lua în schimb demnitatea, libertatea interioară și speranța nelimitată.

Prin natura profesiei sale, prin chemare, prin calitățile și abilitățile pe care le deține, un asistent social va sta mereu în picioare. Sunt multe dificultăți și neajunsuri pe care sistemul de asistența socială din România le înregistrează, minusuri ce se răsfrâng și asupra statutului nostru profesional, dar sunt convins că toate aceste demersuri ale noastre se vor așeza în timp și vor crea un avantaj cumulativ ce va conduce la îmbunătățirea statutului nostru profesional.

JB: De unde a pornit ideea acestei campanii și ce vă animă în această luptă de a reda demnitatea asistentului social?

D.B.: Ideea campaniei a pornit dintr-o necesitate existențială spuneam într-un alt interviu acordat prin județele țării, căci străbatem țara în lung și-n lat, organizând cu sprijinul filialelor locale evenimente ce reunesc nu doar asistenții sociali din județ, ci și întreaga „suflare” județeană a cărei inimă bate pentru asistența socială.

În privința motivației… este vorba de un crez al meu interior, de dorința de a ține flacăra aprinsă, de a reînvia spiritul de breaslă în rândul comunității asistenților sociali. Cred, profesia de asistent social este una nobilă, căci a lucra permanent cu suferința umană, și aici vorbesc nu doar de suferința fizică ci și de cea emoțională, sufletească, îți schimbă perspectiva asupra vieții, căci nu de puține ori „un asistent social intră într-o casă și salvează o viață.”

Jurnal bihorean: Care sunt, punctual, problemele asistenților sociali din România și ce soluții propuneți pentru rezolvarea lor?

D.B.: Salarizarea. Chiar dacă s-au realizat pași importanți în privința creșterii nivelului salarial, este încă loc de mai bine. De asemenea, este nevoie de o echitate în privința nivelului salarizării între asistenți sociali încadrați pe funcții publice și cei contractuali. Este o profesie ce se bazează pe o chemare specială, este adevărat, dar asistentul social după ce lasă la ușa casei sale haina profesională devine un om cu aceleași nevoi ca oricare altul, cu standarde de viață diferite, cu probleme, cu nevoi și aspirații ce țin de fiecare în parte.

Acoperirea la nivel rural cu asistenți sociali. Foarte puține comune au asistenți sociali angajați la nivelul primăriei, ori nu pot exista comunități sustenabile fără asistență socială. Iar asistență socială fără asistenți sociali nu există. Rețeaua rurală de asistență socială trebuie dezvoltată și întărită cu asistenți sociali. Salariile acestora ar trebui suportate de la bugetul central, prin ministerul de resort, și nu de la bugetul primăriei locale căci multe asemenea primării nu-și pot permite sau dacă își permit preferă, printr-un obicei nefast, să angajeze persoane cu atribuții în asistență socială, de multe ori rude și alte categorii de profesioniști cu influență locală. O altă soluție posibilă ar fi concesionarea către cabinetele private de asistență socială a serviciilor de specialitate, asemenea entități profesionale dețin expertiză și resursă umană înalt calificată pentru a rezolva problemele comunităților locale – acolo unde se înregistrează adevăratele drame individuale și familiale.

Dezvoltarea serviciilor de prevenție și suport, a infrastructurii și logisticii de care are nevoie un asistent social la nivel local. Simpla angajare a unui asistent social la nivel de primărie, fără a-i veni în sprijin cu servicii de prevenire (gen centre de zi, adăposturi, etc) și logistica necesară pentru intervențiile sale (o mașină disponibilă pentru deplasări, bani de benzină, etc) este ca și cum ai angaja un medic în cadrul primăriei fără a-i pune la dispoziție infrastructura și aparatura necesară intervențiilor sale.

Respectarea statutului nostru profesional. Asistentul social are un cod deontologic pe care trebuie să-l respecte, nu este la dispoziția angajatorului orișicum, ci are de respectat și de apărat un statut profesional, iar acest lucru trebuie înțeles pe deplin de către angajatorii publici și privați.

Jb: Sunteți decanul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din București. Ce speranțe pot avea absolvenții unei facultăți de profil în vederea inserției lor pe piața muncii, în domeniul în care s-au specializat?

D.B.: Voi fi realist în răspuns și nu diplomatic: speranțe și șanse există, ba chiar multe și mari, iar când posturile la nivel local vor fi scoase la concurs pentru asistenții sociali și nu pentru persoane cu atribuții în asistență socială, când ministerul de resort își va asuma salarizarea asistenților sociali de la nivel rural, și când salarizarea va atinge un grad de decență în domeniu, sunt sigur că vom putea să vorbim de „țara asistenților sociali”. Acesta fiind un Vis al meu, să întâlnesc cel puțin un asistent social în fiecare comună și-n fiecare sat din țară.

De altfel, să știți că din ce în ce mai mulți tineri se îndreaptă anual spre facultățile de profil, există în nația noastră, puternic impregnate, asemenea sentimente de compasiune și grijă fața de aproapele nostru.

Jb: De ce avem o nevoie acută de asistenți sociali?

D.B.: Pentru că orice societate și orice națiune are nevoie de asistenți sociali, fie ele dezvoltate sau mai puțin dezvoltate, pentru că trăim într-o societate imperfectă în care suferința și problemele sociale coexistă deopotrivă cu realizările și împlinirile individuale, familiale sau colective.

Pentru că atunci când te afli în situații limită, în situații de impas existențial, iar aceste văi adânci depășesc capacitatea ta de răspuns și chiar resursele pe care le ai la dispoziție, este nevoie să apelezi la un specialist care de poate accepta, înțelege, sprijini fără a te judeca, fără a te moraliza pentru situația în care te afli, și care vede mereu în tine potențialul și fărâma de demnitate care încă mai pâlpâie plină de speranță.

Pentru că asistentul social deschide uși ferecate, ale inimilor dar și ale instituțiilor statului, pentru asistentul social construiește strategii, conexiuni și oferă sprijin concret celor care au nevoie de “extraordinar” în viețile lor.

Pentru că nenumărați semeni de-ai noștri, și în mod special copiii și adolescenții se luptă precum regele David în tinerețea sa cu lipsurile și nedreptățile sociale.

Concret, la nivel național avem un deficit de aproximativ 20.000 de asistenți sociali care să preia în grijă problemele comunităților locale. Studiile și cercetările realizate de către CNASR arată acest deficit național.

Iată de ce! Și putem dezvolta dacă doriți…

Jb: Cât de dezvoltate sunt serviciile de asistență socială în România? Dar la nivelul județului Bihor?

D.B.: La nivel național s-au dezvoltat, și e de bine, serviciile susținute de către Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului de la nivelul fiecărui județ. Sigur, vorbim de o dezvoltare neliniară, după specificul istoric și administrativ al județului respectiv, după priceperea și pregătirea managerilor care conduc aceste instituții, după gradul de susținere de către bugetele județene, după problematica socială a județului, etc.

Avem însă un deficit în dezvoltarea serviciilor de asistență socială de la nivelul comunelor și a localităților rurale, a serviciilor de prevenție care ar putea opri multe din cazuri de urgență care ajung la județ.

Bihorul, în privința gradului de dezvoltare a serviciilor de asistență socială se situează în partea de sus a clasamentului, având atuurile unui județ dezvoltat, un județ ce excelează în ceea ce privește implicarea societății civile, fiind și un centru universitar important în zona de vest a țării. Toate aceste avantaje îl propulsează… desigur, depinde și de standardele la care ne raportăm.

JB: Cum se derulează relația de colaborare cu structura Bihor a CNASR?

D.B.: Cinci „ardelence adevărate” se află la cârma filialei noastre locale, condusă aproape fără cusur de către doamnele Claudia Torje și Andreea Pontoș, cărora le mulțumesc pentru organizarea evenimentului nostru, pentru ridicarea în picioare a întregului județ. Aici avem una dintre cele mai mari structuri teritoriale din țară și ne mândrim cu faptul că Oradea reprezintă un punct important și valoros pe harta CNASR!

De altfel, filiala Bihor a și câștigat, printr-o competiție serioasă, premiul pentru cea mai activă filiala CNASR la ediția 2015 a Galei Naționale de Excelență în Asistență Socială.

Dar avem și prieteni și susținători ai CNASR aici la dvs., și mă refer la doamna Arina Moș, directorul Administrației Sociale Comunitare Oradea (ASCO) – serviciul public de asistență socială al municipalității, ce a și câștigat în 2014 premiul instituția anului la Gală.

Ne bucurăm că filiala locală dezvoltă relații de colaborare cu toate instituțiile județului, și mai ales pentru faptul că reprezintă un model de seriozitate și de angajament social.

Jb:  Este asistența socială o meserie sau o vocație?

D.B.: Este și meserie și vocație. Mai ales vocație, dar nu doar atât.

Este o profesie pentru că presupune o pregătire inițială la nivel universitar și apoi o pregătire pe întreg parcursul vieții, presupune abilități și competențe profesionale, se desfășoară într-un cadru formal, instituțional și cu respectarea codului deontologic de specialitate.

Este și o vocație pentru că presupune o deschidere către ființa umană, către nevoile si problemele sociale de la nivel comunitar, pentru că fără o chemare specială pentru această profesie este imposibil să-ți găsești și sa-ți păstrezi satisfacția muncii tale.

Jb: Care este Visul dumneavoastră în legătură cu asistența socială?

D.B.: Sper ca nu peste multă vreme să vorbim de o salarizare decentă și justă comparativ cu munca depusă de către un asistent social, să întâlnim o preocupare reală a edililor locali față de problemele și suferințele umane, să discutăm de o investiție echitabilă în logistica și infrastructura de care are nevoie un asistent social pentru a-și îndeplini în condiții optime cerințele profesionale.

Îmi doresc ca nu peste multă vreme primarii și primăriile din România să scoată la concurs posturile de asistent social și să angajeze pe aceste posturi doar asistenți sociali care dețin aviz de exercitare a profesiei de asistent social. Sper ca cei 36.000 de absolvenți ai celor 23 de facultăți de profil din țară să fie absorbiți în marea lor majoritate de către piața muncii de specialitate.

Îndemn colegii asistenții sociali să se ridice deasupra împrejurărilor și circumstanțelor istorice și să transforme vulnerabilitatea în demnitate! Indiferent cât de mult sau de puțin reușește societatea să ne ofere la ora actuală, ca salarizare, ca sprijin și condiții de optime de muncă, sper ca prietenii și colegii mei asistenți sociali să-și îndeplinească crezul și să redea speranța pe chipurile semenilor noștri aflați în situații limită de viață, fie că vorbim de dizabilitate, de violența domestică, de lipsuri materiale sau tensiuni familiale. Cred, dincolo de dificultățile pe care le întâmpinăm noi ca profesioniști, avem datoria să ducem până la capăt crezul și misiunea noastră!

Am acest vis ca asistentul social să fie promovat și valorizat în țara mea!



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !