Interviu: Richard Constantinidi, director naţional GBOB România

De Camelia Busu
Reactualizat la:
Interviu: Richard Constantinidi, director naţional GBOB România
GBOB este cel mai mare concurs dedicat muzicii live, fiind organizat în 30 de țări pe cinci continente. Asociaţia Sunetul Muzicii a organizat anul acesta competiţia formaţiilor de muzică originală din România. S-au încheiat semifinalele, urmează finala din 19 decembrie, de la Râmnicu Vâlcea,


– În 29 octombrie a fost ultima semifinală GBOB România, la Timişoara. Câte formaţii s-au înscris şi cum s-au prezentat în concurs?

Richard Constantinidi: Au fost 14 formaţii din patru ţări. A fost o etapă foarte dinamică, foarte interesantă. Totuşi, parcă cea mai intensă semifinală a fost GBOB Artmania de la Sibiu, din 30 iulie. Au fost doar nouă formaţii dar a fost o atmosferă intensă. La Timişoara mi-a părut rău că nici o formaţie din Ungaria nu s-a calificat în finală. Virrasztok, care este din Pecs, a cântat un metal destul de agresiv dar fetele nu aveau forţă în voce. Au făcut însă show. Dar Virrasztok nu s-a calificat neavând voturi suficiente nici din partea publicului dar nici din partea juriului.

Dungaree din Szeged a luat votul juriului, a avut punctaj maxim dar nu a avut suficiente voturi din partea publicului. Publicul fiind local, formaţiile locale au primit cele mai multe voturi. Anima Draconis a fost preferata publicului şi apoi Apocalips, din Sânicolaul Mare. În finală s-au calificat două formaţii timişorene, Sonatic şi The Case.

Cel mai impresionat am fost de Sequence din Serbia. E prima formaţie sârbă pe care o văd live pe scenă în viaţa mea. Este o formaţie de tineri, 18-20 de ani. Scena din clubul Daos este spaţioasă şi s-au folosit de toată scena. La un moment dat chitaristul s-a decablat dar a continuat să facă show, a mers cu chitara în braţe până în spatele clubului alergând prin public. A fost foarte spectaculos recitalul lor de două piese. Showul nu a luat din calitatea muzicală a formaţiei, din tehnicitate. Am fost un pic decepţionat că nici juriul nu a considerat că merita să meargă mai departe, nici publicul, dar eu astfel de formaţii mi-ar plăcea să văd în finala GBOB, formaţii care se mişcă pe scenă. Sunt foarte importante nu doar muzica ci şi showul, şi vestimentaţia.

– Din trupele care s-au calificat în finala GBOB România, consideri că există formaţii care ar avea potenţial să facă o figură frumoasă la finala mondială?

Richard Constantinidi: Nu ştiu pe moment să zic câte, sau care dintre ele. Eu între timp am să mai povestesc cu fiecare în parte, să le ajut, să le dau nişte sfaturi. Sigur, sunt părerile mele subiective. Invader din Lupeni, de exemplu, e singura formaţie de metal în finala naţională. Sunt multe persoane care comentează cum că acest concurs e dur, e „pe metale”. Nu-i deloc adevărat, Invader e singura formaţie de metal din finală. Ei au umplut spaţiul cu sound-ul lor, dar totodată se auzea fiecare instrument în parte, foarte clar, şi oamenii erau pe scenă foarte dinamici, foarte vioi. Face Today e o formaţie din Odorheiul Secuiesc, o formaţie tânără, patru băieţi care ar putea face şi ei o figură frumoasă. Basska din Bucureşti sunt opt oameni pe scenă, fac un fel de melanj de genuri muzicale, o muzică foarte dinamică. Baby Elvis mi-au plăcut că s-au prezentat la Oradea foarte dinamic. Mi-au plăcut sincopele, schimbările de ritm, dar totul cu foarte mult bun gust, foarte melodios. Wildchild sunt fenomenali. Sunt copii, bateristul are 11 ani şi cântă foarte relaxat. La Anemic Disco din Braşov mi-a plăcut nebunia, imaginaţia muzicală pe care o au. Nouă Ani Lumină din Iaşi este iarăşi o formaţie care face ceva total deosebit pentru scena muzicală românească. Un fel de rock progresiv în stilul anilor ’70 dar lucrat modern, sună a anii 2000 deşi reţeta şi ideile sunt din anii ’70. Grave for Sale cântă iarăşi un gen muzical total deosebit.

Este primul interviu pe care îl dau după ce s-au încheiat semifinalele GBOB România şi vreau să dau o ştire surpriză. Pe lângă cele 18 formaţii care s-au calificat, am hotărât să acordăm un loc în finala naţională unei formaţii care a impresionat juriul sau care ar merita să fie în finală dar nu s-a calificat prin punctaj. Pe această formaţie am văzut-o în ultima semifinală, la Timişoara, şi nu este o formaţie din România. Este formaţia Sequence din Serbia. Atât de mult m-a impresionat show-ul lor pe scenă! Când i-am anunţat ca să am confirmarea lor că pot veni sâmbătă, 19 decembrie, la Rîmnicu Vâlcea – este şi o distanţă mare pentru ei – m-au întrebat de două ori: „Tu nu glumeşti cu noi? Vorbeşti serios? Chiar ţi-a plăcut ce facem noi?”. Organizez competiţii pentru astfel de momente. Pentru mine e o bucurie imensă când reuşesc la rândul meu să transmit o mare bucurie şi o surpriză artiştilor şi oamenilor implicaţi în acest concurs. Sequence vor veni la finală.

– Va fi o finală strânsă, cu 18 formaţii româneşti şi una din Serbia. Avem şi noi, orădenii, două trupe în finală: N.O.R. şi Baby Elvis. Ce sugestii le-aţi da participanţilor?

Richard Constantinidi: Să-şi caute o vestimentaţie pentru scenă. Nu uniformă, Doamne fereşte! Dar să fie omogenă, să arate bine pe scenă împreună. E foarte importantă imaginea. Apoi jocul scenic, doresc să văd mai multă implicare artistică din partea acestor muzicieni. Recitalul unei formaţii nu trebuie să se limiteze doar la muzică. Trăim în anii 2000 şi cele şapte arte trebuie să fie combinate. Artiştii trebuie să îşi petreacă mai mult timp în sala de repetiţie, trebuie să aibă timp să petreacă împreună, să facă brainstorming-uri. Asta ia mult timp şi trebuie dedicaţie.

– Fiind la primul an când Asociaţia Sunetul Muzicii organizează GBOB România, care este impresia dumneavoastră vizavi de implicarea cluburilor în care s-au organizat semifinalele, de artiştii care au participat şi de colaborarea cu presa?

Richard Constantinidi: Au fost, din păcate, foarte puţine cluburi unde am fost mulţumit pe ansamblu de tot ce s-a întâmplat acolo. Acest concurs cere o investiţie foarte mare, e vorba de sunet, lumini, inginer de sunet, pregătire. Patronii de club încă nu înţeleg competiţia aceasta, nu-şi dau seama de privilegiul pe care îl au de a găzdui un astfel de eveniment. Am avut multe cluburi din cele nouă care au tratat concertul celor, nouă, zece formaţii care au urcat pe scenă ca pe un concert banal, au anunţat doar cu câteva zile înainte. La Bucureşti mi s-a întâmplat faza nefericită că în clubul organizator, la ora 14 nu era niciun afiş în locaţie iar la ora 17, când am ajuns eu la club cu artiştii, era tapetat clubul cu afişe. În Bucureşti e destul de greu să pătrunzi în cercurile lumii culturale. Eu lucrând de 20 de ani în domeniu am nişte intrări, dar competiţia nu este bine văzută după primele cinci ediţii organizate acolo pentru că nu au fost organizate cum trebuie. Oamenii sunt impresionaţi însă de modul nostru de lucru. Eu am fost cel mai încântat de etapele din ţară. La Sibiu şi la Iaşi am avut publicul cel mai numeros.

Aş fi dorit să se fi înscris mai multe formaţii care au albume scoase dar care nu sunt cunoscute pe plan naţional. Ei în mintea lor au impresia că dacă au scos două albume sunt ditamai vedele. Eu am auzit de nişte formaţii dar nu am avut ocazia să le văd live. Sunt formaţii din Bucureşti cu contract la Universal Music România cu câte un album, două, care cântă mai mult în Bucureşti şi nu s-au înscris pe considerentul că dacă au ajuns la un anumit nivel nu e nevoie. Formaţiile nu au înţeles încă faptul că GBOB România este concursul muzical cu deschidere spre toate genurile muzicale şi este o şansă ca o formaţie, în 16 minute de muzică, cântând patru piese, să se califice la finala mondială şi să ajungă să cânte afară, într-o capitală mondială. Anul viitor va fi la Berlin. E o şansă să îi vadă oamenii din industria muzicală, un public străin. Sunt 16 minute sacrificate din viaţa lor, să urce pe scenă la semifinală şi apoi la finală. Să cânte patru piese şi să se califice la finala mondială. O formaţie poate să devină o vedetă în 16 minute.

Anul acesta nu a fost taxă de înscriere. Vom începe în perioada următoare să promovăm înscrierile pentru 2016. Vreau să anunţ deja primele date de concurs. În martie, aprilie, foarte probabil vom începe cu Rîmnicu Vâlcea şi Cluj pentru că acolo am avut impactul cel mai mare la formaţiile din regiunile respective. Anul viitor înscrierea va fi 100 de lei, care este o sumă simbolică, 20 de euro pe formaţie. În Norvegia, de exemplu, este 150 de euro de formaţie înscrierea.

Din cei care se înscriu, sunt mulţi care nu au înţeles regula cu votul publicului, considerând să sunt penibili dacă îşi cheamă prietenii şi familia, dar unele formaţii s-au calificat în finală tocmai datorită acestui vot. Exemplu e N.O.R. de la Oradea. Purple Dandies la Bucureşti, formaţiile locale de la Timişoara, de la Sibiu… Contraexemple sunt Face Today din Odorheiul Secuiesc care n-au avut pe nimeni în public. Invader din Lupeni au venit la Râmnicu Vâlcea. Nimeni nu ştia de ei şi au câştigat şi publicul şi juriul.

În presă am avut cel mai important sprijin de la Jurnal bihorean, de la bihon.ro. De aceea am şi hotărât să vă acord acest prim intrerviu după încheierea semifinalelor. Mai este un ziar la Târgu Mureş care pe moment şi pentru etapa respectivă ne-a acordat un spaţiu mai mare. E foarte greu, nu prea sunt oameni în mass media care să fie interesaţi şi pasionaţi de fenomen. La Bucureşti sunt cei mai mulţi redactori muzicali care sunt formaţi pe domeniul acesta cultural. La Timişoara, Zoltan Varga este un om foarte dedicat. În rest e munca lui Sisif, insist, vorbesc din timp, dau multe telefoane, e-mailuri ca să obţin câte o apariţie în media.

Eu aduc un festival în aceste oraşe din România, adun pe scenă 10-15 formaţii, şi mai noi şi mai vechi, de genuri muzicale diferite, şi e o şansă pentru publicul pasionat de muzică să descopere nişte formaţii de care nu a auzit până acum. Am luat un interviu formaţiei câştigătoare din Timişoara, Sonatic, şi mi-au spus că au fost destul de reticenţi. Au vrut să participe în concurs dar nu au înţeles de ce se cântă doar două piese, li se părea prea puţin, şi la final au fost foarte încântaţi, au înţeles concursul, au fost suficiente două piese, publicul a reacţionat pozitiv şi la ei, şi la alte formaţii.

E un concurs foarte fain. E vorba de cultura noastră, că e pop, că e rock, că e funk, jazz, reggae. Şi ce dacă nu e muzică clasică? E cultură în fond şi la urma urmei, e muzica contemporană a tinerilor din ziua de azi, e vorba de cultura urbană. Vor nu vor, generaţiile mai vechi sau tinerii care au mentalităţi învechite trebuie să accepte că acesta e prezentul şi viitorul şi trebuie să aibă o deschidere mai mare pentru scena muzicală actuală.

Este sloganul „Play for real” (cântatul „pe bune”). Atâta timp cât Asociaţia Sunetul Muzicii se va ocupa de GBOB România, toate formaţiile care se înscriu şi urcă pe scenă au şansa să arate publicului ce pot. Alte concursuri nu dau această şansă formaţiilor, e pe bază de preselecţii. Am realizat şi un record, şi încă mai avem premii de dat şi la finala naţională. Am încercat la fiecare juriu din semifinale să aduc oameni din alte localitaţi, nu din cea în care se organiza semifinala tocmai pentru a fi obiectivi. Fiecare a dat câte un premiu formaţiilor participante. În total s-au adunat aproape 50 de premii. În concurs s-au înscris 135 de formaţii iar pe scenă au urcat 104 în cele nouă semifinale. Atitudinea celor din Bucureşti e greşită. Au fost multe formaţii bucureştene care s-au înscris după ce a avut loc semifinala din Bucureşti. Au vrut să vină la Sibiu şi prima întrebare a fost: „Ne decontaţi transportul, cazarea, masa?” Prin regulament nu decontăm aceste cheltuieli formaţiilor, dar ele au o şansă să câştige mult mai mult prin premiile acordate de noi. O formaţie cvasi cunoscută sau tânără îşi doreşte să aibă cântări în cluburi în afara localităţii lor, îşi doreşte să fie văzută de oameni din industria muzicală, îşi doreşte să aibă intrări la festivaluri. Nu reuşeşti pe cont propriu şi noi asta oferim. Există festivaluri cu care am colaborat anul acesta: Artmania, Electric Castle Festival, Out of Doors Festival din Constanţa, prima ediţie Exit Fest în Timişoara.

Consider că formaţia are mult mai multe de câştigat prin investiţia lor minimă. Din cele 18 formaţii calificate în finală, multe din ele sunt necunoscute pe plan naţional, dar dintre acestea sunt sigur că trei, cinci, şapte, zece din ele vor fi cunoscute peste trei, cinci ani. E o ocazie extraordinară pentru public să descopere vedetele de mâine, astăzi, în localitatea lor, venind la competiţia de muzică live, de muzică originală.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase