Maria Ionel – „Spiderwoman” din Oradea

De Călin Corpaş
Reactualizat la:
Maria Ionel – „Spiderwoman” din Oradea
În timp ce se pregăteşte pentru a deveni psiholog, Maria Ştefania Ionel face performanţă cu un hobby periculos: escalada stâncilor.


La doar 27 de ani, Maria Ştefania Ionel este recunoscută deja ca fiind una dintre cele mai bune căţărătoare din ţară. Ar putea fi considerată chiar cea mai bună outdoor, din moment ce Maria are în palmares ascensiuni cu grad de dificultate neegalate de alte căţărătoare de sex feminin din România.
Cu ascensiuni realizate în exclusivitate şi o sumedenie de escalade în premieră între căţărătoarele din ţară, Maria intenţionează să facă din escalada outdoor un hobby care s-o ţină o viaţă întreagă. Aceasta deoarece escalada nu este un sport din care să se poată trăi. Orădeanca Maria Ştefania Ionel face performanţă din plăcere, în timp ce se pregăteşte de devină psiholog. După ce a terminat Psihologia la Oradea, acum face master-ul la Cluj, în psihologie clinică şi psihoterapie. Cum în următoarele cinci luni va studia în Spania, la Granada, cu o bursă într-un laborator de neuroştiinţe cognitive, Maria intenţionează să-şi onoreze hobby-ul şi în peninsula iberică, în lanţul muntos Sierra Nevada.

Căţărări de vârf

A început să se caţere în urmă cu zece ani, chiar dacă recunoaşte că părinţii nu au încurajat-o, socotindu-i hobby-ul ca ceva foarte periculos. „Au fost şi la un concurs, în 2007, la Şuncuiuş, au observat despre ce e vorba, dar tot nu le place, chiar dacă realizează că nu sunt, totuşi, într-un pericol chiar atât de mare. Acceptă, dar nu mă încurajează. În orice altceva da, dar în asta nu”, spune Maria.
Discuţia cu tânăra ce-şi măsoară forţele cu stâncile cele mai puţin prietenoase alunecă, inevitabil, spre realizările sale din domeniu. „În 2013 şi 2014 am cele mai grele şi cele mai multe ascensiuni. Nivelul escaladei din România l-am împins la noi cote de două ori până acum”, ne spune Maria, dintr-un sport considerat de nişă. Maria Ştefania Ionel a reuşit să escaladeze în ţară trasee cotate cu 8b, 8a+ şi 8a/a+, în condiţiile în care celelalte căţărătoare au reuşit să escaladeze până acum doar trasee cu grad maxim de dificultate 8a. „Reuşind escalade pe traseele Phantom (8b) din Şuncuiuş, Şucarina (8a+) şi Coviltiru (8a/a+), din Cheile Turzii, am depăşit nivelul de dificultate atins de fete în România, până la această oră. Celelalte fete au făcut maximum trasee cotate cu 8a”, ne transmite Maria.

„Stânca e sala mea”

Întrebată dacă merge la sală pentru a-şi păstra prospeţimea fizică, Maria spune că nu o atrage. „Merg la sală rar. Stânca e sala mea”, spune căţărătoarea, amintindu-şi cum, în decembrie 2012, se căţăra în Peştera Ungurească din Cheile Turzii, pe traseul Gadjo Dilo, la -6 grade Celsius. „Căţărarea outdoor, pe stâncă, este singurul instrument care mă face să simt că trăiesc. Mai ales că sunt tot timpul acolo, aproape de limita mea fizică şi mentală. Sportul acesta este foarte greu, fizic, dar cea mai mare bătălie este cea mentală”, mi se confesează Maria, arătând şi de ce psihologia şi căţăratul merg mână în mână. Întrebată dacă are o dependenţă pentru adrenalină, a negat, recunoscând, totuşi, ceva: „Cu siguranţă îmi place foarte mult”. Pasiunea e atât de mare, încât Maria merge cu autostopul până la stâncă şi, ajunsă acolo, la locul pasiunii sale, îi place să mănânce „foarte rudimentar”, aşa cum se exprimă ea însăşi: „Adesea, slănină cu ceapă”.
Am întrebat-o pe căţărătoarea originară din Oradea unde este cel mai dificil traseu cotat în România. Mi-a răspuns că cel mai dificil traseu din România este tot în Cheile Turzii, în Peştera Ungurească, botezat Ţitruş şi cotat la 8b+, pe care ea încă nu a reuşit să-l cucerească. Tot acolo, în Peştera Ungurească, iubitul Mariei, căţărătorul clujean Dan Roşca, a reuşit să escaladeze în premieră şi exclusivitate un traseu extrem de dificil, botezat de acesta „Moro”, propus spre a primi grad de dificultate 8c. Rămâne ca gradul să fie confirmat şi de alţi căţărători pentru a deveni, astfel, unanim recunoscut ca cea mai dificilă escaladă din România, reuşită de un căţărător din România. Altfel, mai există trasee foarte dificile în judeţul Braşov, la Moroieni – Aroma Del Caffe şi Tamina – Ma Fleur. De asemenea, în Băile Herculane s-au bătut trasee pe care căţărătorii români nu au reuşit încă să le cucerească. La nivel mondial, cele mai dificile escalade, cotate cu 9b+, se regăsesc în Spania şi Norvegia.

Căţărarea şi educaţia

„Spiderwoman” pe relaţia Oradea – Cluj, Maria Ştefania Ionel vede în căţărat un hobby pentru familia pe care vrea s-o întemeieze. Mai mult, se gândeşte la aplicaţia pedagogică pe care căţăratul ar putea-o avea în educaţia copiilor. „Mă gândesc să mă caţăr o viaţă întreagă, în paralel cu meseria de psiholog. Mi-aş duce şi copiii cu mine şi mi-ar plăcea să fac programe care să îmbine căţăratul cu psihologia, astfel încât căţăratul să fie un sport prin care copiii să se descopere pe ei înşişi”, îşi relevă Maria viitorul pe care şi-l doreşte. Nici nu ar putea fi altfel pentru o mamă care, încă din adolescenţă, şi-a educat corpul pentru a câştiga bătălia cu frica, în lupta cu asperităţile, lăsându-se cucerită doar de grandoarea naturii.

Visând la „Bloody Mary”

Nu putea lipsi provocarea adresată căţărătoarei, pentru a-şi nominaliza traseul sau traseele favorite. Iată-le: Şucarina – „Am lucrat cel mai mult la acest traseu. L-am încercat de aproximativ cincizeci de ori până să-l escaladez””; Coviltiru – „Este primul traseu pe care îl consider ca fiind foarte greu”; Phantom şi Open Doors, ambele din Şuncuiuş.
Şi surpriza: „Dar traseul pe care îl prefer este cel pe care încă nu l-am cucerit. Este vorba despre un traseu aflat tot în Cheile Turzii, la Peştera Ungurească, neescaladat încă de niciun căţărător, român sau străin. Dacă voi reuşi să îl escaladez, îl voi boteza Bloody Mary, pentru că îţi ia sângele, la propriu. Rămâne sânge pe prize!”, anunţă Maria.
I-am cerut Mariei şi o raportare a căţărătorilor români la cei de peste hotare. „Stăm slab, deoarece pentru a fi competitiv la nivel internaţional trebuie să vrei mai mult. Chiar să descoperi trasee, să le „baţi”, să dai găuri şi să pui ancore”, e părerea orădencei adoptată de Cluj-Napoca, care spune că refuză competiţiile, deoarece acelea sunt mai degrabă indoor: „Îmi place doar outdoor, pe stâncă şi, în plus, nici nu aş avea timp să merg la concursurile din ţară. Am participat doar la acele competiții care erau la stâncă și pe cele mai multe dintre ele le-am câștigat, atât în 2013 cât și în 2014”.

Echipamentul:

În ce constă echipamentul unui căţărător:
– coarda dinamică (circa 150 de euro);
– espadrile – pantofi speciali de căţărat (circa 100 de euro);
– bucle echipate (1 bucată este 50 de lei şi sunt necesare cel puţin zece).

Performanţele Mariei Ştefaniei Ionel

2014, octombrie – Phantom (8b) – Şuncuiuş, Vadu Crişului (15 metri) – a patra persoană care a reuşit ascensiunea pe această escaladă şi singura de sex feminin. Este cel mai greu traseu făcut de o femeie, în România!

2014, august – Open Doors – prima lungime la Şuncuiuş, Pereţii Gri (circa 25 metri) – singura de sex feminin, cu un nivel neatins până acum de fete, în România.

2013 – Şucarina – Cheile Turzii (20 de metri) – singura persoană de sex feminin care a reuşit ascensiune, reuşind acest lucru de două ori.

2014, august – A la grec – Cheile Turzii, Peştera Călăştur (25 metri) – singura femeie care a reuşit ascensiunea. În total, doar patru persoane au realizat escalada.

2013, aprilie – Coviltiru, Cheile Turzii – în premieră pentru căţărători şi căţărătoare. Prima şi singura ascensiune a unei persoane de sex feminin.

2012, august – Mo Raia, Cheile Turzii – Peştera Ungurească – singura femeie care a reuşit ascensiunea.

2014, iunie – Lăutaru, Cheile Turzii – Peştera Ungurească – singura căţărătoare care a reuşit ascensiunea.

2012, decembrie – Gadjo Dilo, Cheile Turzii – Peştera Ungurească – singura căţărătoare care a reuşit ascensiunea.

2012, mai – Scursaru, Cheile Turzii, Peştera Ungurească – singura căţărătoare care a reuşit ascensiunea.

2014, iulie – Nobody, Cheile Tureni – singura căţărătoare care a reuşit ascensiunea.

2014, aprilie – Loja Campionilor, Rîmetea (jud. Cluj) – prima căţărătoare care a reuşit ascensiunea.

2012 – 2014 – Coviltir, Cheile Turzii – prima căţărătoare care a reuşit ascensiunea, pe care a realizat-o în mai multe rânduri.

Plus multe trasee de escaladă, altele în care a fost prima persoană de sex feminin care a reuşit ascensiunea.

 



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !