În acest început de an, orădenii din Centru asistă la demolarea fostului potenţial monument de arhitectură, cu acte în regulă.
Proprietarul acestei imense hardughii imobiliare este, din 1999, pesedistul Ovidiu Copil – fost consilier local şi actual consilier judeţean. Acesta a încercat să şi procure acte de demolare în mai multe rânduri, dar a eşuat – clădirea era pe cale de a fi clasată ca monument, la intervenţia comisiei de specialitate de la Cluj Napoca. Între timp, cu această comisie desfiinţată, toate instituţiile implicate „şi-au dat concursul” iar anul trecut a fost emisă autorizaţia de demolare. Ceea ce, cu investiţii masive, putea deveni un monument de arhitectură industrială emblematic pentru Centrul istoric, va servi, temporar, ca teren viran în buricul târgului.
După ce a ratat firava şansă de a deveni monument istoric, în urmă cu câţiva ani, Moara Emilia îşi dă duhul, acum, sub ochii orădenilor. Autorizaţia de demolare a fost emisă în decembrie, anul trecut, de Primărie iar dezmembrarea imobilului se face încetul cu încetul, în zgomotul baroaselor ce se aude de după porţile închise.
Procese ratate
Aflată în stare avansată de degradare, fosta moară şi terenul aferent sunt proprietatea lui Ovidiu Copil, consilier judeţean PSD, prin firma OCC Tex SRL. Cu demolarea fostului potenţial monument de arhitectură, omul pare că îşi vede, în sfârşit, visul cu ochii. „În urmă cu trei ani am încercat să opresc procedura de clasare a clădirii ca monument, pentru că altfel nu aş fi primit autorizaţia de demolare”, spune consilierul judeţean, recunoscând, implicit, că nu l-a frământat prea tare gândul că ar putea reabilita ansamblul prins în perimetrul Centrului istoric.
Moara a funcţionat din 1884, ca proprietate a lui Jakab Weinberger, şi avea o producţie anuală de 5.000 de tone de cereale, care se desfăceau din Imperiul Austro-Ungar până în Franţa.
Rezolvare instituţională
„Am avut două încercări de a opri clasarea prin proces în justiţie dar amândouă mi-au fost respinse pentru că instanţa nu mi-a acceptat cauza”, ne-a declarat Copil.
Dacă instanţa nici măcar nu i-a permis să conteste includerea clădirii pe lista monumentelor, lucrurile s-au aranjat pe cale instituţională. Fundaţia pentru Monumente a renunţat la tentativa sa de a clasifica imobilul ca monument, din cauza stării avansate de degradare, ne-a spus Angela Lupşe, în numele organizaţiei. Cum clădirea n-a mai fost clasificată, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi-a dat acordul pentru demolare iar Primăria a eliberat autorizaţia necesară în 16 decembrie 2013.
3.800 metri pătraţi central
În starea din ultimii ani, tot mai fragilă din cauza camioanelor de cărămidă scoase cu sau fără ştirea proprietarului de hoţii de cărămidă, Moara Emilia a fost o bătaie de cap şi o cheltuială inutilă. Numai impozitul anual datorat pe un an, spre exemplu, depăşeşte suma de 5.400 de lei, în condiţiile în care valoarea de inventar a construcţiei e de 500.000 lei.
Cu cele zece corpuri de clădire puse la pământ, Copil devine stăpân peste un preţios teren de 3.800 de metri pătraţi în buricul târgului, cu front la trei străzi din Oradea – Mihai Viteazul, Mihai Kogălniceanu şi 1848.
„În acest moment, nu am nicio intenţie de viitor. Sper s-o dau jos cât mai repede, înainte să se întâmple vreun accident”, spune proprietarul.
Moară de scandal
În toamna lui 2011, construcţia din Strada Mihai Viteazul a fost subiectul unui scandal alimentat de Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT). Un lider al formaţiunii reclama faptul că imobilul care ar merita titulatura de monument de arhitectură este demolat ilegal, cu buna ştiinţă a proprietarului său, Ovidiu Copil şi cu larga indiferenţă a autorităţii locale.
Consilierul judeţean a negat acuzaţia dar a admis că a cerut avizul pentru demolare de la Comisia zonală pentru monumente de la Cluj. A fost refuzat pe motiv că „era în curs de clasare ca monument”. În timp, şi această comisie care a şicanat în repetate rânduri administraţia locală, şi-a dat obştescul sfârşit iar cu desfiinţarea acesteia, autorizaţia de demolare a venit lin, fără scandaluri sau proteste. Iar ceea ce, cu investiţii imense, ce-i drept, putea deveni un un reper de arhitectură industrială din Centrul Istoric, se transformă într-un teren viran, deocamdată fără destinaţie.
Citiți principiile noastre de moderare aici!