O mare cântăreaţă: Mihaela Maxim

O mare cântăreaţă: Mihaela Maxim
Concertul cameral sustinut joi seara de catre ansamblul baroc „Transilvania” din Cluj în sala Enescu-Bartók a Filarmonicii a prilejuit o rarisima reîntâlnire a publicului oradean cu stilul autentic de interpretare a muzicii vechi.

Daca cei patru instrumentisti ai formatiei si-au facut de câtiva ani un binemeritat nume si printre iubitorii oradeni ai muzicii baroce, reala surpriza a constituit-o soprana Mihaela Maxim, solista a Operei Române din Cluj.

Ansamblul baroc „Transilvania”, se pare singurul din România dedicat interpretarii corecte stilistic a muzicii barocului si clasicismului, a fost înfiintat în 1995 de catre Nagy István, prim flautist al Operei Române din Cluj. Lui i s-au alaturat Majó Zoltán la flaut drept (flauto dolce, Blockflöte, flute a bec, recorder), violoncelistul Ciprian Câmpean si clavecinistul Erich Türk. Ansamblul sustine o activitate concertistica bogata (peste 370 de aparitii publice) în tara si în Europa, interpretând nu numai compozitii occidentale din baroc si clasicism, dar si lucrari compuse în acele epoci pe teritoriul României, precum si compozitii contemporane.

O voce puternica

Mihaela Maxim, laureata a mai multor concursuri nationale de canto, este si colaboratoare permanenta a ansamblurilor „Transilvania” si „Flauto Dolce”. În concertul de la Oradea, ea a interpretat doua arii de Handel pe texte religioase germane, compuse la Londra pe la 1724 („Meine Seele hört im Sehen” HWV 207 si „In den angenehmen Büschen” HWV 209), precum si aria „Per pieta, ben mio” din opera „Asa fac toate” (1790) de Mozart, dificila prin marile salturi vocale si incursiunile în registrele extreme.

Dotata cu o voce puternica, dar placuta, lipsita inclusiv în registrul acut de stridenta multor soprane, stapâna pe spiritul si tehnica de cânt a epocilor respective, Mihaela Maxim este cu siguranta o mare cântareata, chiar fata de interprete ce beneficiaza de o mediatizare de altfel excesiva. Chiar mai mult decât atât (ceea ce e deja enorm în contextul interpretativ de pe la noi), ea demonstreaza ce e cântul cu adevarat expresiv, nuantat, sigur si frumos (bel canto), atunci când se face relaxat, fara efort si fara a forta vocea.

În afara de un Trio în Sol major de Haydn, lucrarile instrumentale prezentate au apartinut unor compozitori ai barocului târziu mai mult sau mai putin necunoscuti publicului larg: Triosonata în Sol major de Johann David Heinichen (1683 – 1729), Duo galant în Sol major de Esprit Philippe Chédeville (1696 – 1762), Sonata nr. 8 în Fa major pentru flaut drept, violoncel si bas continuu de Jean Marie Leclair (1697 – 1764), precum si Trio în Sol major de Giovanni Platti (1700 – 1763). Ca bis au fost oferite câteva dansuri din cele trei principate românesti, datând de la cumpana veacurilor XVIII-XIX si instrumentate de membrii formatiei.

Adrian Gagiu



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase