O „protospiţerie” orădeană în sec. XVI

Consideram remarcabile preocuparile staruitoare din ultimii ani privind istoria farmaciei oradene, la care dorim sa ne raliem prin aducerea în atentia publicului interesat a unui segment de inventar, trecut cu vederea, poate prea usor, chiar de specialisti.

Este vorba de inventarul Cetatii Oradea de la sfârsitul anului 1598, dupa asediul esuat al otomanilor din toamna aceluiasi an, inventar prezentat si în lucrarea „Varadinum. Várad Vára” de Balogh Jolán.

Între cladirile si încaperile cu dotarile ramase dupa asediu figureaza „Domus specierum seu Aromatorum”, care s-ar putea traduce ca „Încaperea (camera) condimentelor (mirodeniilor) sau aromatelor / Aromatorum/”.

Precursoarele apotecilor

Se cunoaste din istoria farmaciei ca înainte de aparitia farmaciilor stabile (spiterii sau apoteci), pe lânga bolnitele mânastirilor, acestea aveau caracter ambulatoriu, vânzând, pe lânga leacuri cu precadere de natura vegetala, mirodenii si aromate exotice (cuisoare, piper, scortisoara, mosc, tamâie etc.). Negustorul profilat pe asemenea comert purta numele de speciarius, aromatarius, unguentarius, apothecarius s.a., întelegându-se prin aceste denumiri inclusiv culegatorul de plante sau preparatorul de medicamente.

Asadar, acest „Domus specierum seu Aromatorum” poate fi considerat o „protospiterie”, adica o precursoare a unei viitoare spiterii sau apoteci, având probabil un statut asemanator spiteriilor traditionale de pe lânga manastiri, unde leacurile si medicamentele erau gratuite.

Inventarul acestei „protospiterii”, Aromatorum, având 39 de pozitii – de exemplu, borcane pentru pastrarea mirodeniilor si aromatelor, mortiere (pive mari) din bronz pentru triturarea (maruntirea, pisarea) materiilor, diferite vase etc. – confirma cele semnalate de noi si constituie obiectul unui studiu aparte, marcându-se totodata, documentar, ca începuturile farmaciei oradene se situeaza înainte de secolul al XVIII-lea.

Elisabeta Pop

Taguri: